“Adio, adio, RAMAI”, Tatiana Stepa! Si noi, copacii fara padure, desfrunziti si fara rod…
Postat de admin pe 08 Aug 2009 la 03:52 am | Categorii: Muzica 
Print This Post
Dumnezeu s-o primeasca in Lumina Sa!
REALITATEA.NET – EXCLUSIV ONLINE: Ultima apariţie televizată a Tatianei Stepa – VEZI VIDEO
“Am fost binecuvântată. Am trăit!”
“Acum 4 ani, cea mai mare parte a familiei mele a intrat într-o luptă infernală cu boala, de fapt, într-o luptă nedreaptă cu moartea. Am luptat împreună, dar părinţii mei şi fratele meu au pierdut bătălia şi m-au lăsat singură. Dacă ar fi să găsesc ceva bun din acest coşmar aş spune că am devenit mai uniţi, că am dat afară din viaţa mea tot ceea ce nu merita să rămână acolo, am făcut curăţenie în suflet şi am renunţat la ceea ce înseamnă consum inutil de energie. Şi asta mi-a făcut existenţa mult mai simplă şi mai intensă. (…)Mă simt un om binecuvântat. Cred că viaţa mea a fost şi este frumoasă. Câtă vreme există în viaţa mea muzică şi poezie, rugăciune şi iertare, copii care se joacă, Dumnezeu şi Marea Neagră, prieteni şi iubire, credinţă şi uitare, restul nu contează. Am trăit miracole pentru care nu ştiu ce am făcut ca să le merit. Am cunoscut oameni lângă care nici nu visam să stau. Am iubit şi am fost iubită. Am făcut greşeli. Am avut slăbiciuni. Unele lucruri le-am făcut prea devreme, altele prea târziu. Unele lucruri mi s-au întâmplat prea devreme, altele prea târziu. Parcă am fost mereu defazată faţă de propria viaţă. Am cântat, am creat, am suferit, am fost fericită, am luptat, am plâns, m-am bucurat. Am trăit.”
Ochii albaştri ai lui Dumnezeu
În munţi, acum, e-un fel de-nlăcrimare
Şi lacrimile picură mereu,
De parcă s-a-ntâmplat ceva ce doare
Şi astăzi, plâng, în loc de fiecare,
Ochii albaştri ai lui Dumnezeu.
Noi stăm în ochii Lui şi-avem de toate
Şi suntem aşezaţi şi călători
Şi El cu-aceleaşi lacrimi ne străbate
Şi-n ele, când altfel nu se mai poate,
Cădem şi noi din ceruri uneori.
Sunt toate într-o ordine firească,
Se frânge tot ce se cuvine frânt,
E masca unde este loc de mască,
Pe noi, pe toţi, din pleoapa Lui cerească,
El, uneori, ne plânge pe pământ.
Acum, în munţi, sunt lacrimi şi e ceaţă
Şi soarele s-a spart ca un deochi,
O, Doamne, Tu ne dai această viaţă
Şi o gustăm cu mila îndrăzneaţă,
Ce bine ne simtim la Tine-n ochi.
Din ochii Tăi, lumina lumii vine
Şi Tu chiar întunericu-l descoşi
Şi-am vrea să-Ti fie totdeauna bine
Şi, uneori, ne temem pentru Tine
Să nu orbeşti de-atâţia păcătoşi.
Tatiana Stepa -Totusi, iubirea-live
“Nevoia de a fi „drept” se gaseste, si ea, la suprafata crestinismului. Este importanta, dar nu de o importanta primordiala. Intaietatea o are inima, care trebuie sa fie blanda si calda. Daca nu avem aceasta inima calda, trebuie sa il rugam pe Dumnezeu sa ne-o daruiasca, nevoindu-ne sa savarsim acele lucruri prin care o putem dobandi. Mai mult, trebuie sa constientizam ca nu o avem – ca suntem reci. Astfel, sa nu ne incredem ratiunii si concluziilor mintii noastre logice, privind un lucru fata de care trebuie sa fim oarecum „slobozi”. Daca facem astfel, intrand in viata sacramentala a Bisericii si primind harul lui Dumnezeu, Dumnezeu Insusi va incepe sa ne lumineze”. (Cuv. Seraphim Rose)
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/viata_si_practica_ortodoxa.htm
Si: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/22/cuv-seraphim-rose-cerule-ce-se-intampla-cu-oamenii-pur-si-simplu-actual-i/
Celor care deja s-au apucat sa judece un suflet plin de bunatate, de demnitate, dar si de smerenie si spalat de o lunga si cumplita suferinta, care tocmai a plecat la Dumnezeu, PreaBunul sa le inmoaie inimile si sa-i invete durerea inimii! Si ii rugam sa se abtina sa mai judece pe cineva daca nu-i cunosc catusi de putin viata. Si macar de n-ar fi avut cuvintele ei, marturisirea ei…
Dumnezeu s-o ierte si sa ne ierte!
Cind ingerii au atins in graba fata lumii si lumea a primit , mai mult sau mai putin din vraja atingerii, vine un moment cind ei se ridica la cer.Tatiana s-a ridicat la cer lasindu-ne cu setea de ea.Cintecul ei bintuie spatiile imprastiind lumina,iubire,adevaruri.In spatii cintecul ei ne va inunda clipele,important e sa vrem sa cutam bintuirea ei,sa ne apropiem de esentele luminate,imprastiate ,semanate de trecerea acestui fulger.Sa nu-i dorim odihna in pace sa-i dorim : Preafericeste si cerurile cu vocea ta,Tatiana!Ai fost chemata sa implinesti rostul nasterii.Nu fiti tristi!Bucurati-va!Acolo sus vocea ei mijloceste pentru noi.
Societatea in care traim nu duce lipsa de ”dragoste”, ci de adevar si dreptate.
Ma intreb, daca Sf. Prooroc Ilie ar jeli aici…sau nu?
DAR…, intradevar, trebuie sa plingem orice suflet ce acum merge dincolo. Nu de alta, dar este tot mai greu sa nu cedam ispitelor si sa ne mintuim.
Suferinta ei a spalat ceea ce era de spalat, dar nu trebuie sa proslavim pe cei deveniti drepti, avem sfinti de care prea putin ne pasa. UNII MAI TRAIESC!
Ca sa ma explic, partial, in prima luare de pozitie, situatia asta imi aminteste de moartea printesei Diana. Toata lumea a intrat in empatie. Dar in aceiasi zi, extremistii algerieni au taiat gitul la 60 de femei in tara lor. Erau simple taranci, dar nu mai putin oameni si femei. Pentru ele nu s-a emotionat mai nimeni. Starsistemul ne face sa fim mai empatici cu cei ce fac parte din el. Ceilalti insa, mor… si atit. Si avem atitea valori de care ne batem joc prin nerecunoastere si uitare.
Nu spun ca nu trebuie sa ne doara ca am pierdut un om si un talent, dar cu masura data de istoria persoanei. Trebuie sa ne rugam pentru ea, nu sa o idealizam.
Pentru vocea ei minunata: Dumnezeu sa o ierte! Pentru celelalte: DUMNEZEU SA O IERTE! Daca sunt nedrept: Dumnezeu sa aiba mila de mine!
Dumnezeu sa aiba mila de toti! Asa punand problema acum, ai dreptate, in principiu. Dar Tatiana nu e nici Lady Diana, nici MJ, cu adevarat simboluri si idoli ai sistemului. Am scris despre asta la moartea lui Michael si ni s-a sarit in cap urat de tot de catre o multime de fani “ortodocsi”, incat a trebuit sa si inchidem comentariile. Dar e bine ca avem prilejul sa delimitam! Tatiana insa e altceva, a trait modest si ascuns si a murit frumos, crestineste. Nu o idealizam, nu am zis ca e sfanta sau altceva si nu tot ce a cantat este extraordinar. Dar chiar merita sa o pomenim si sa trecem dincolo de emotiile superficiale, catre autentica durere a inimii.
Dar crede-ne, frate, ducem – cum sa-ti spun – CRUNTA, ACUTA, DRAMATICA lipsa si de DRAGOSTEA adevarata! Sigur ca nu de “dragostea” de care zici, “telenovelistica” (“iubirism” sau pietism ipocrit sau inchipuit, i-am zis noi, in nenumarate postari critice), sigur ca nu iubirea de simpozion, iubirea din vorbe si afecte facile, iubirea “departelui”.
DAR… sa nu ajungem de aici sa incepem sa repudiem sau sa nu mai cautam DRAGOSTEA duhovniceasca adevarata, fiindca am cadea in mare inselare! Nu ti-am dori sa cunosti pe pielea ta ce inseamna sa fii sfasiat, calcat in picioare si lapidat moral de dreptatea si adevarul (oricum foarte relative de multe ori!) administrate fara pic de dragoste. Stii ce spuneau Fericitul Augustin si Cuviosul Paisie despre acestea? Ca sunt realmente satanicesti, fara iubire. Si s-a vazut asta si la farisei si carturari. Sf. Isaac Sirul a explicat si el foarte bine (in scrierile sale autentice din Filocalie) cum e cu dreptatea lui Dumnezeu, iar dupa el, Steinhardt a dezvoltat, vorbind indraznet despre “hula” de a zice ca Dumnezeu este DREPT (in sensul nostru, omenesc). Sa ne ferim deci de acest gen de adevar si de dreptate, care nu-si au radacinile in iubire, in mila si in durerea inimii pentru aproapele. Domnul ne vrea cu inimile calde si milostive si cu mintile treze si intelepte.
Si inca o data, iara si iara, te rugam si pe tine… incearca sa-i intelegi si pe Cuviosul Seraphim si Paisie, ca stiu bine, bine de tot ce spun:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/22/cuv-seraphim-rose-cerule-ce-se-intampla-cu-oamenii-pur-si-simplu-actual-i/
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/07/09/ravna-fara-socotinta-sau-boala-supercorectitudinii/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/03/24/cuviosul-serafim-rose-despre-ispitele-nou-convertitilor-sau-cum-se-poate-pierde-harul-la-cei-ravnitori/
Iarta-ne!
Doamne, ajuta!
Cat despre Sfantul Ilie, sa nu uitam ca si pe el l-a smerit Dumnezeu, atat la Sarepta Sidonului, cat si cand i S-a aratat nu in altceva decat “adiere de vant subtire”.
Iar versurile (si modul cum sunt cantate) de la “Ochii…lui Dumnezeu” chiar cred ca au in ele inspiratii dumnezeiesti, e ceva duhovnicesc si adevarat acolo, indiferent cine e omul caruia i-a dat Dumnezeu darul si ce pacate are. O, daca am constientiza plansul acesta al lui Dumnezeu pentru noi… si ca “noi stăm în ochii Lui şi-avem de toate”… Si stam cu nesimtire si nerecunostinta. Ei bine, de aici poate incepe strapungerea inimii si pocainta.
Cutremuratoare versuri!
Citesc si recitesc unele din ele, si nu ma paraseste fiorul care-mi ridica toti perii capului. Imi pare rau ca ce pot scrie nu e demn de un comentariu, si ca nu am cuvintele care sa-mi exprime starea de infiorare, dar e o stare pe care o traim rar, cel putin eu. Pana chiar am simtit nevoia sa-mi pun mainile peste cap apasand cu putere!
Frumoase de tot versuri!
Pina la urma: dragostea trebuie sa fie mai mare decit dreptatea. Dar…
Se spune ca intre pace si dreptate este raportul de 2/8…Sa facem pace si dreptatea va veni de la sine, Pace cu noi, cu ceilalti,cu Dumnezeu…..
Citecul si lacrimile Tatanei Stepa, ne aduc acea pace plina de duiosie…..
Prin ea, prin vocea ei, ne apropiem de Adevar si Iubire….ne apropiem de PACE….
Dumnezeu sa o odihneasca acolo unde cei drepti se odihnesc….