Despre falsele declaratii linistitoare ale Patriarhului ecumenic si capcana in care a cazut “Orthodoxos Typos”

30-07-2009 7 minute Sublinieri

Comentariul nostru fata de capcana in care consideram ca a cazut revista greceasca “Orthodoxos Typos”: http://www.impantokratoros.gr/B2A61FDD.ro.aspx

 08_06_29_peterpaul10.JPG

 Mai intai sa citim articolul din “Presa ortodoxa” originala (greceasca), apoi va urma comentariul nostru:

Patriarhul Ecumenic, liniştind poporul credincios după împotrivirile ridicate de „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”

Poziţia de mai sus a Patriarhului Ecumenic este prima „biruinţă” a celor care se opun dialogurilor teologice cu catolicii. Se pare că recenta proclamare a Mărturisirii de Credinţă  de către Mitropoliţi, Teologi, Stareţi, Ieromonahi şi Profesori  Universitari, în ciuda unor împotriviri ale unor reprezentanţi ai Patriarhiei Ecumenice şi ale altora şi mai dinamice din partea anti-unioniştilor, are consecinţe „binefăcătoare” pentru Credinţa şi Biserica Ortodoxă.

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care niciodată nu a făcut o declaraţie publică asupra mersului Dialogurilor şi, mai ales, a celui cu catolicii, s-a văzut îndatorat să proclame că: „De vreme ce nu avem învăţătură dogmatică şi mărturisire (de credinţă) comună, nu putem să avem nici Euharistie comună, nici Potir comun cu ei”. Prin această declaraţie care încearcă să ne liniştească pe toţi, răstoarnă  teoria reprezentantului Fanarului că aceia care semnează calda Mărturisire de Credinţă, pe care am publicat-o cu săptămâni în urmă în «Ο.Τ.», sunt noi-împotrivitori („νεοενιστάμενοι” sau „noi-opozanţi”; în Grecia „ενιστάμενοι” sunt numiţi vechii calendarişti care sunt schismatici), cu urmarea existenţei unor puternice împotriviri (rezistenţe) din partea clericilor şi teologilor.

Patriarhul Ecumenic declară în esenţă că, dacă nu vom ajunge la o învăţătură dogmatică şi la o mărturisire (de credinţă) comună cu eterodocşii, nu vom ajunge niciodată la Euharistia comună şi la Potirul comun. Însă lasă să se înţeleagă în mod clar că dialogurile vor continua cu scopul vindecării dezbinărilor. În consecinţă,  lupta tuturor celor care se opun  dialogurilor şi care se exprimă fie prin prezentul ziar săptămânal „O.T.”, fie prin «Θεοδρομία», fie prin intermediul altor publicaţii, a adus primele consecinţe pozitive: Declaraţia Patriarhului Ecumenic  că nu vom ajunge la Euharistia comună şi la Potirul comun.

Declaraţia Patriarhului Ecumenic a avut loc în timpul predicii sale către comunitatea din Lyon (Franţa) în timpul Dumnezeieştii Liturghii, care s-a săvârşit cu prilejul celei de a 13-a Adunări Generale a Conferinţei Bisericilor Europene în Franţa.

 Omilia

În predica sa, Patriarhul Ecumenic a accentuat printre altele:

„Am venit la Lyon din Constantinopol, din Fanar, care este casa noastră părintească, a tuturor! Şi vă aducem iubirea, rugăciunea şi binecuvântarea Bisericii  Mame! Am venit să vedem preadoritele voastre feţe, să ne bucurăm de propăşirea voastră” – a spus Patriarhul Ecumenic, adresându-se membrilor comunităţii elin-ortodoxe  din oraşul francez, care în trecutul îndepăratat a fost colonie a elinilor din Rodos.

 „Suntem încredinţaţi şi de faptul că, prin neobosita grijă pastorală a bunului vostru Arhipăstor şi iubitului frate şi co-liturghisitorului nostru, a IPS Emanuel, Mitropolitul Galiei şi a evlavioşilor Dvs. preoţi din toate timpurile, vă străduiţi să păstraţi ca pe lumina ochilor moştenirea părinţilor voştri, care este Credinţa Creştină Ortodoxă pe de o parte, cea pentru care Sfinţii Mucenici din Lyon şi-au vărsat sângele şi, desigur, alţii, milioane, în întreaga lume, din antichitate până în zilele noastre, iar, pe de altă parte, marea tradiţie culturală elenă, limba şi civilizaţia, care, într-un fel sau altul, se află la bazele civilizaţiei Europei contemporane”, a subliniat Patriarhul Ecumenic.

În continuare s-a referit la prezenţa altor întâistătători şi reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe Locale la luminoasa Dumnezeiască Liturghie – festivă şi praznicală.

“Prezenţa reprezentanţilor altor Biserici Ortodoxe la Dumnezeiasca Liturghie de astăzi, subliniază exact acest adevăr:  Că toţi ortodocşii suntem o casă, un suflet, o inimă, o gură, indiferent de obârşia etnică şi de diferenţele de limbă şi cultură! Din nefericire, acest lucru nu se întâmplă cu toţi aceia care îşi mărturisesc credinţa în Hristos la modul general”.

Întâistătătorul Ortodoxiei s-a referit la rătăcire, la schisme, la diviziuni, care au rănit şi rănesc, precum a spus, trupul Bisericii.

„De vreme ce nu avem o învăţătură dogmatică şi o mărturisire (de credinţă) comună, nu putem să avem nici Euharistie comună, nici Potir comun împreună cu ei, şi acest lucru ne întristează profund, dar Îl întristează încă şi mai mult pe Însuşi Hristos, Care doreşte ca toţi să fim Una, precum este El împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh”.

În acest cadru, a explicat Patriarhul Ecumenic, se realizează dialogul Bisericii Ortodoxe cu Bisericile şi Confesiunile Eterodoxe în scopul vindecării dezbinărilor.

Ne facem datoria iubirii, dialogând cu respect şi responsabil cu cei din afara sânului Bisericii Ortodoxe, şi-L lăsăm pe Duhul Sfânt să lucreze mai departe, precum ştie El. Avem datoria de a nu ne izola egoist în autosuficienţa noastră, primejduindu-ne să fim osândiţi cu cei care „ţin adevărul întru nedreptate”, deoarece comoara adevărului, pe care am moştenit-o, aparţine tuturor, şi cu cât mai mulţi  se împărtăşesc din ea, cu atât mai mult va creşte Trupul lui Hristos şi mai mare va fi plata noastră de la Hristos!”

După ce a amintit că prima Biserică a Ortodoxiei participă la Conferinţa Bisericilor Europene, care a fost înfiinţată acum 50 de ani şi că a 13-a Adunare Generală are loc de miercurea trecută în Lyon, Patriarhul Ecumenic a subliniat:

„În criza cu multe feţe din zilele noastre – morală, socială, ecologică, economică şi, în principal, spirituală, pentru noi creştinii nu există limita disperării! Hristos, Evanghelia Sa, Biserica Lui, sunt incontestabil singura speranţă! Şi această speranţă trebuie să ne-o însuşim nu numai noi europenii, ci toate popoarele pământului! Rugaţi-vă, fraţilor şi iubiţi fii în Domnul, ca Duhul Sfânt să îndrume spre lumina acestei speranţe pe tot omul!”.

Încheindu-şi predica, a binecuvântat şi a urat încă o dată comunităţii elin-ortodoxe să-şi continue luminosul drum şi în viitor. Patriarhul Ecumenic s-a aflat în Lyon cu scopul de a participa la manifestările care au avut loc  în cadrul celei de-a 13-a Conferinţe a Bisericilor Europene şi a împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea Consiliului Bisericilor Europene.

La aeroport a fost primit de Mitropolitul Emanuel al Franţei şi de Cardinalul Philippe Barbarin, Arhiepiscop de Lyon, care, în 2004, cu binecuvântarea papei Ioan Paul al II-lea, s-a deplasat la Constantinopol cu o misiune deosebită.

Într-un gest simbolic, dar plin de semnificaţii, cardinalul Philippe Barbarin, pe 13 aprilie 2004 – în ziua împlinirii a 800 de ani de la prima cădere a Constantinopolului – a cerut Bisericii Ortodoxe, Patriarhei Ecumenice şi Patriarhului Bartolomeu, iertare publică  pentru distrugerea, pe care au provocat-o capitalei cruciaţii celei de-a IV-a Cruciade în anul 1204. Ceremonia a avut loc în Sala Tronului Patriarhal din Fanar, imediat după o Sfântă Liturghie specială care s-a săvârşit sub protia Patriarhului Ecumenic, în cinstita şi sfânta Biserică Patriarhală a Sfântului Gheorghe.

(sursa: „Orthodoxos Typos”, nr. 1793 din 24 iulie 2009, pp. 1 şi 5; traducere: Lmh)

***

 

Comentariu RAZBOI INTRU CUVANT:

Puternica si transanta marturisire de credinta de la Volos, care a strans deja mii de semnaturi de calugari, preoti si mireni ortodocsi din toata lumea, plus adeziunile unor importanti arhierei greci si sarbi, a starnit reactii previzibile de neliniste si iritare din partea reprezentantilor Patriarhiei Ecumenice. Aflam deci ca un astfel de reprezentant a caracterizat pe semnatarii marturisirii drept “noi-impotrivitori”, asimilandu-i, practic, pe acestia cu factiunile schismatice stiliste.

Tocmai pentru a “linisti” tulburarile iscate de niste subordonati prea zelosi si radicali in propovaduirea inter-comuniunii cu Roma (sau mai degraba trimisi pe post de “politistul rau”, care sa provoace o reactie de respingere violenta, in urma careia sa intre in actiune… “politistul bun” – strategie clasica de manipulare), Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a ales, si el, strategia preluarii discursului “opozantului” pentru a scapa, pe cat posibil, de eticheta de “ecumenist, mason, filo-catolic”, etichete care concorda, de altfel, intru totul cu actiunile si declaratiile sale de pana acum.

Noi credem, asadar, ca mesajul Patriarhului Ecumenic – ca si delimitarea patriarhului Greciei, careia aceeasi revista i-a dat, in acelasi fel, o interpretare pozitiva fortata – ar face parte dintr-o strategie discursiva pe care “liderii” ortodoxiei au adoptat-o in ultima vreme, astfel incat sa “linisteasca poporul”, adica sa adoarma vigilenta credinciosilor, pentru a nu alimenta grave tulburari intrabisericesti tocmai inaintea hotaratorului Sinod Panortodox de la sfarsitul acestui an. Daca acest lucru se poate intampla si prin intermediul unei publicatii credibile, recunoscute pentru marturisirea sa ortodoxa nedezmintita, atunci este cu atat mai bine si mai eficient.

De altfel, se pot observa, in fragmentele de omilie date mai jos, si afirmatii de justificare dubioasa a demersurilor de apropiere fata de celelalte confesiuni si religii:

Ne facem datoria iubirii, dialogând cu respect şi responsabil cu cei din afara sânului Bisericii Ortodoxe, şi-L lăsăm pe Duhul Sfânt să lucreze mai departe, precum ştie El. Avem datoria de a nu ne izola egoist în autosuficienţa noastră…

Datoria iubirii, cea lasata de izbeliste tocmai la “noi” acasa (ajunge sa contemplam dezastrul duhovnicesc din jurul nostru ca sa ne dam seama ca nu avem cum sa “exportam” iubire cand nu avem nici pentru ai nostri) nu se poate implini prin “discutii la o cafea” si intruniri sincretiste dubioase de genul celei de la Lyon, unde participa, de pe picior de egalitate, mari patriarhi ortodocsi si episcopese ale confesiunilor protestante.

In aceste conditii, pentru a nu ne crea false sperante – si nici, nota bene!, a ceda facil contagiunii emotionale, privind aprinderea unor entuziasme suspect de superficiale pentru o revista de un asa calibru (care pune, observati, un titlu, pur si simplu manipulator, raportat la continutul declaratiei SS Bartolomeu si fara sa faca nicio legatura contextuala cu restul afirmatiilor sale de la Lyon) – si ca urmare a inmultirii acestor “sarje” discursive in aparenta curat ortodoxe sustinute de cine te-ai astepta mai putin (Patriarhii Daniel si Kirill sunt profesionisti in asa ceva!), nu ne ramane decat sa ne pastram trezvia si intelepciunea sarpelui, sa nu ne lasam amagiti (ca sa nu zicem prostiti in fata) si sa aplicam cuvantul lui Hristos: 

Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac (Mt. 23, 3).

Asadar, e bine intotdeauna sa verificam declaratiile cu faptele, precum si sa dibuim si mijloacele din ce in ce mai perfide, mai subtile, mai viclene, pe care anumiti “lideri religiosi” le intrebuinteaza pentru atingerea unor scopuri “nobile” si foarte, foarte “umaniste”... Sa nu fim naivi: lupul spiritual, daca si-ar purta mereu la vedere blana, ghearele si coltii de lup, nu ar mai prada nicodata turma lui Hristos!

Sa ne amintim, cu aceasta ocazie, si de cuvintele curajoase si inspirate ale Cuviosului Paisie Aghioritul:

“Mai întâi, aş vrea să cer iertare de la toţi pentru că îndrăznesc să scriu ceva, deşi nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred că vor înţe­lege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro­fundă a mea pentru, din păcate, poziţia şi iubirea lumească a Pa­triarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o altă fe­meie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Bise­rica noastră Ortodoxă nu-i face nici un fel de impresie, fiindcă este foarte cuviincioasă.

Această dragoste, care s-a făcut auzită din Cetate [Constantinopol], a găsit ecou în rândul multora dintre fiii lui spi­rituali, care şi ei o trăiesc în cetăţi (oraşe)[2]. De altfel, acesta este duhul vre­mii noastre: familia să-şi piardă menirea ei sfântă din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea…

Mânat cam de o astfel de dragoste lumească, şi Patriarhul nostru ajunge până la Roma. În vreme ce s-ar cuveni ca mai întâi să arate dragoste faţă de noi, copiii lui, şi faţă de Mama noastră Bi­serica, el, din păcate, şi-a trimis dragostea foarte departe. Rezul­tatul a fost că a odihnit pe fiii săi cei lumeşti, care iubesc lumea şi au această dragoste lumească, dar ne-a scandalizat profund pe noi, pe fiii Ortodoxiei, mari şi mici, care au frică de Dumnezeu.

Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filo-unioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit.

Aş vrea să-i rog cu căldură pe toţi fraţii noştri filo-unionişti: deoarece tema unirii Bisericilor este un lucru duhovnicesc, şi pen­tru asta avem trebuinţă de dragoste duhovnicească, să o lăsăm în seama celor care L-au iubit mult pe Dumnezeu şi sunt teologi pre­cum Părinţii Bisericii, iar nu funcţionari, în seama celor care s-au dăruit şi se dăruiesc în întregime pe ei înşişi slujirii Bisericii (în locul lumânării mari)[3], pe care i-a aprins focul dragostei lui Dumnezeu şi nu bricheta paraclisierului.

Să nu uităm că nu există doar legi fizice, ci şi duhovniceşti. Prin urmare, viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu poate fi înfruntată de o asociaţie de păcătoşi – căci atunci îndoită pedeapsă vom primi – ci de pocăinţă şi de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.

De asemenea, să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar aceasta nu trebuie să ne neliniştească, căci Biserica este a lui Hristos şi El o conduce. Nu este biserică care se zideşte din piatră, nisip şi var de către cre­dincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos. Şi „cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44). Atunci când va trebui, Domnul va ridica sfinţi, precum Marcu Eugenicul şi Grigorie Palama, ca să adune pe toţi fraţii noştri care au fost scandalizaţi, să mărturisească Credinţa Ortodoxă, să întărească Tradiţia şi astfel să pricinuiască bucurie mare Maicii noastre”.

sea-sunday-logo-394-x-282_2.jpg

Legaturi:


Categorii

Comunicate, Ecumenism, Opinii, analize, Patriarhul ecumenic Bartolomeu

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Despre falsele declaratii linistitoare ale Patriarhului ecumenic si capcana in care a cazut “Orthodoxos Typos”

  1. The Conference of European Churches (Conferinţa Bisericilor Europene) a carei ultima reuniune a avut loc la Lyon este afiliata World Council of Churches (Consiliul Mondial al Bisericilor), ambele cu sediul la Ecumenical Centre din Geneva, Elvetia. Ca si sora lor americana, National Council of the Churches of Christ in the USA (Consiliul National al Bisericilor lui Hristos din SUA), au fost infiintate imediat dupa al doilea razboi mondial (1948, 1950, 1959), caci nu se putea rata extinderea conceptului de unire globala (pe care se pedala intens atunci) si la nivelul confesiunile crestine, odata cu crearea ONU (pas important in constructia edificiului viitorului GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE)
    Prieteni, cand studiezi SISTEMUL, descoperi cat de frumos se leaga lucrurile. Legatura intre viitorul GUVERN MONDIAL (uniunea tuturor natiunilor planetei) si viitoarea RELIGIE MONDIALA (uniunea tuturor religiilor, actiune in cadrul careia ecumenismul este doar o etapa) nu este doar o speculatie. Ne putem da seama de aceasta si cercetand cine le finanteaza pe amandoua …

    Consiliul National al Bisericilor lui Hristos din SUA finantat de … ROCKEFELLER

    http://saccsiv.wordpress.com/2009/07/24/consiliul-national-al-bisericilor-lui-hristos-din-sua-finantat-de-%e2%80%a6-rockefeller/

  2. Pingback: Război întru Cuvânt » CHEMATI TOTI LA O SINGURA AMAGIRE INTRU ANTIHRIST
  3. Multumesc mult pt. articol.
    Mi-a facut placere sa-l citesc desi ar fi trebuit sa ma culc.
    Faceti mult bine prin acest site si de aceea ma astept sa fie oprit in vreun fel,dar nu atat timp cat internetul mai este liber.

  4. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Patriarhia Ecumenica isi arata coltii semnatarilor MARTURISIRII DE CREDINTA
  5. Pingback: Razboi întru Cuvânt » MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU DA ANATEMEI PE ECUMENISTI LA SINODICONUL ORTODOXIEI / Dezvaluiri importante la Volos (Grecia)
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Protoprezbiterul Theodoros Zisis: ARHIEREI DIN MAKEDONIA (ELADA) II TERORIZEAZA PE PREOTI SI II CALOMNIAZA PE LUPTATORII PENTRU ORTODOXIE
  7. Pingback: Razboi întru Cuvânt » CONCLUZIILE Conferintei de la Pireu despre primatul papal
  8. Pingback: Razboi întru Cuvânt » UNDE AM AJUNS: UN PATRIARH „ORTODOX” DARUIESTE UN CORAN PRESEDINTELUI COCA-COLA!
  9. Pingback: Razboi întru Cuvânt » PANA UNDE A AJUNS “P.R.-UL ORTODOX” LA NIVEL INALT… Marturisiri incredibile ale S.S. Bartolomeu I la sedinta solemna a Sf. Sinod al B.O.R.: “A fost de ajuns sa se adauge la Simbol fie si numai un singu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare