Hristos spune in Evanghelii asa:” Deci , nu duceti grija spunand : ce vom manca , ori ce vom bea, ori cu ne ne vom imbraca? (…) CAUTATI MAI INAIN-TE IMPARATIA CERURILOR (…) Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale . AJUNGE ZILEI RAUTATEA EI” (Mt. 6, 31-34)
Mi se pae un cuvant tare frumos, un soi de sfat dumnezeiesc de detasare de rautatile lumii! si de acceptare a adevaratei cai a omului , aceea de a cauta imparatia lui Dumnezeu. Din moment ce cautam ce trebuie , spune Mantuitorul , “toAte celelate vi se vor adauga voua” (v. 33). Cu alte cuvinte sa incercam sa ne intoarcem capul incotro trebuie cu adevarat si sa nu scotocim prea tare in mizerie ( care , normal ca exista ) ca nu cumva sa nu mai vedem absolut nimic de ea si sa cadem in deznadejde si …sa ne mai si cautam scuze ( patristice, care natural ca si exista ) pentru asta. Asta o putem face si noi, chiar daca la scare mai mica sau prin imitatie cum fac copiii, si nu numai ascetii si pustinicii. Ca doar Mantuitorul nu le-a vorbit numai lor, nu-i asa?.

Când orice e marfă -

Trezeşte un sunet bătrân

Din antica harfă.

(Bacovia)

…Si cand, contrar acestora, citesti niste lucruri… minciuni de-astea de-ale omului care se balaceste in minciuni si te simti asa impovarat si parca e o otrava ce vezi acolo, nu stii daca e adevarat sau nu, dar te simti asa, impovarat: energia mortala a cuvantului, minciuna. Minciuna si moartea sunt acelasi lucru. Minciuna nefiind doar a zice un neadevar: iti zic ca ploua, dar e soare afara. Minciuna, in esenta ei, este ceva mult mai adanc. Este tot ce nu este dumnezeiesc. Poti sa spui lucruri foarte bune, dar daca nu sunt in Duhul lui Dumnezeu sunt minciuna. Rezultatul lor este acea otrava, acea moarte a sufletului, unde ti se tampeste sufletul; pici iar in deznadejde, pici iar in indoielnicie, in necredinta, in frica si in toate lucrurile astea care sunt ale intunericului. Intre altele, cel care are duhul deosebirii, pe linia asta deosebeste [duhurile gandurilor]. Printre altele, prin efectul pe care cuvantul il are in sufletul tau. Daca, dintr-o data, ti se invie sufletul si parca, in ciuda tuturor lucrurilor, simti ca e pace, ca Dumnezeu e bun, ca e atotputernic – uite ca asta este ceva din acea inviere.