Ce-ntamplare uimitoare ne mai doare, cate jocuri mincinoase ni se cer…
Postat de admin pe 22 Jul 2009 la 04:16 pm | Categorii: Muzica 
Print This Post
“Stati o clipa si raspundeti la-ntrebare: pentru cine sau pe cine am mintit?”
Adrian Daminescu – Intr-o zi
Adrian Daminescu – Doamne, nu uita
Nefericita alegere. Daminescu e mason
Frate drag, nu te supara, asa putem innebuni de-a binelea daca la tot pasul nu mai vedem decat masoni, de cele mai multe ori fara vreo dovada. Nu mai putem asculta niciun cantec, nu mai putem sa ascultam mesajul lui, nici sa ne strapungem inima fara sa incepem sa ne gandim daca e mason au ba? Nu ma intereseaza, sincer, ce e Daminescu (auzisem acum mai multi ani la el niste conceptii ciudate, amestecate, despre Dumnezeu, insa nici masonice nu erau, ci mai mult un “ghiveci” de artist “zapacit”) si nu pe el am vrut sa-l promovam, ci aceste cantece destul de vechi, dar triste si frumoase (din 90-91, cand cu siguranta nici macar nu auzise ce e aia masonerie, deci n-au nicio treaba cu asta, oricum), care dau glas durerilor pe care le traiesc administratorii acestui site in aceste zile. Va rog, deci, mult, haideti sa incepem sa nu intram in ceva psihotic si, macar din respect fata de aceasta tristete a noastra, sa ne abtinem de la criticisme si sa lasam si inimile sa vorbeasca. Si Mozart a fost mason, si multi alti compozitori, dar harismele lor au ramas de la Dumnezeu si raman, in general, datatoare de bucurie curata. Oricum, trebuie sa avem discernamant si sa vedem ce ne vatama inima si ce ne-o apropie de Dumnezeu.
Recomandam, apropo de asta, capitolul “Despre formarea sufletelor” din “Viata parintelui Serafim Rose”. Din pacate, nu e pe net, poate o sa-l punem noi, daca va vrea Dumnezeu, intr-o zi.
Pana atunci: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/03/24/cuviosul-serafim-rose-despre-ispitele-nou-convertitilor-sau-cum-se-poate-pierde-harul-la-cei-ravnitori/
Dumnezeu sa va intareasca sa marturisiti in continuare si sa treceti peste momentele astea ! Doamne ajuta!
Fratilor,in special adminilor-fara suparare- dar muzica aceasta nu e pentru a alina durerea sufletelor( se intelege ca muzica lumeasca cu tot felul de lumini,imagini si instrumente muzicale e buna pentru suflet?) ci mai degraba ea pune nu sarea,ci “drogul” pe rana voastra.
De ce nu ati pus(de ce nu ascultati) mai bine muzica bizantina,cantare psaltica?(in saptamanile trecute s-au facut filmari la concertul de muzica bizantina din Iasi. -De ce nu ati pus-o pe aceasta?)
Va dau o pilda.
Cineva ,intr-o conferinta,l-a intrebat pe parintele Arsenie Papacioc,ce melodie ii place? Fiind uimit de aceasta intrebare,parintele a raspuns: Cantecul Clopotului!
Doamne ajuta!
Amin! Va multumim!
“Nu cu prea mulţi ani în urmă, un tânăr aspirant la viaţa monahală a mers în Sfântul Munte Athos. Vorbind cu venerabilul Stareţ al mânăstirii în care dorea să stea, i-a spus, “Sfânt Părinte! Inima mea arde pentru viaţa duhovnicească, pentru ascetism, pentru comuniunea neîncetată cu Dumnezeu, pentru ascultarea de un Bătrân. Călăuzeşte-mă, te rog, sfânt Părinte, ca să pot ajunge la sporire duhovnicească.” Mergând la raftul de cărţi, Stareţul a scos cartea David Copperfield de Charles Dickens. El a zis:
- Citeşte asta, fiule.
Aspirantul tulburat a obiectat:
- Dar Părinte! Aceasta este sentimentalitate Victoriană heterodoxă (neortodoxă), produs al captivităţii apusene! Asta nu este duhovniceşte, nici măcar Ortodox! Eu am nevoie de scrieri care să mă înveţe duhovnicie! Stareţul a zâmbit spunând:
- Dacă nu-ţi educi mai întâi sentimente normale, umane, Creştine şi înveţi să priveşti viaţa ca micul David – cu simplitate, bunătate, căldură şi iertare – atunci toată ‘duhovnicia’ Ortodoxă şi scrierile patristice nu numai că nu-ţi vor fi de nici un folos – ele te vor transforma într-un monstru ‘spiritual’ şi îţi vor distruge sufletul”.
(din capitolul mai sus amintit al cartii despre Viata Cuv. Seraphim Rose)
Mozart a fost mason mai nou ? In ritmul unei teorii a conspiratiei cu o acceleratie exponentiala, haide totusi sa nu exageram banal. Masonii exista intr-adevar, si in masura in care vreti sa va dati seama, vor adeveri tot ceea ce stim din carti si preziceri ca ne asteapta. Guvern unic pentru toata lumea, Banca Mondiala deja avem, urmeaza Codex Alimentarius in iarna odata cu Anul Nou. “The Obama Deception” merita cautat si vazut, si multe altele, la care am impresia ca mai am linkuri salvate, filme care te pun vrand-nevrand cu picioarele pe pamant. E prima data cand aud de acest Daminescu, dar e un lucru prea pripit si aruncat in vant sa spui ca e mason daca e doar cantaret. Pentru alin, atata timp cat sunt manipulate organizatii multinationale imense si guverne ale unui numar destul de mare de tari la ora actuala, Obama fiind doar o marioneta putin mai mare, e absurd sa acuzi cantaretii de masonerie. Chiar iti inchipui ca isi bate cineva capul cu asa ceva in momentul de fata ? Si mai mult ca sigur nici in trecut. Comunismul aplicat a fost un joc de Monopoly frumos dar pe care multi cetateni l-au inghitit cu greu. In schimb, a fost doar rampa de plecare pentru sistemul de organizare al societatii din ziua de azi. N-au facut decat sa-l schimbe ca infatisare si sa invete din greselile de dinainte. De ce sa limitezi tu fortat omul cand incet-incet se va limita singur ? In fine, la o minte de 20 de ani puteti spune ca sunt cat vreti de necopt, in schimb stiu, si daca chiar merita atentia, atunci stiti si voi ca maturitatea ti-o da gandirea, si nu anii..
Deocamdata, toate cele bune, si astept un eventual raspuns..
Doamne ajuta!
@ Bog:
Ca Mozart a fost mason nu e ceva nou, e notoriu, scrie in toata literatura despre masonerie. In rest, iti dam dreptate in toate, gandim la fel. Dar, va rugam inca o data, nu despre asta vreau sa vorbim acum, aici.
… recitirea cartii “Despre inselare” a Sf Ignatie Briancianinov cred ca este binevenita in orice moment si pentru oricine…
Totusi, daca intelegem ca suntem in inselare, care ar fi primul pas, prima miscare de indreptare catre Dumnezeu? Care ar fi cel mai usor pas de facut intr-o situatie ca asta??
Multumesc si Preacurata Nascatoare de Dumnezeu sa va aline in amaraciunea voastra!
Iti multumim, Elena!
Smerenia, cainta, nu?
@ Un pacatos:
Ascultam mai ales din aceasta, va asiguram: http://www.razbointrucuvant.ro/downloads/
“Întunecând întunericul
iată
porţile Luminii”
(Nichita Stănescu)
Nu vă lăsaţi fraţilor, răzbim noi cumva la lumină!
Suntem o ţară întreagă alături de voi. Un neam întreg. Şi vii şi morţii.
Mergem Împreună până la Capăt. Nu ne facem casă pe pod. Mergem spre Tărâmul Celălalt, îl mirosim de pe-aici, îl auzim, ne aude şi ne vede, chiar dacă noi nu-l vedem. Hristos e la început, Hristos e la mijloc, Hristos e şi la sfârşitul drumului. Împreună noi toţi spre EL, cu EL, prin EL.
În coate şi-n jărunte,
Leru-i ler.
mi-au placut, asa laice cum sunt,
va inteleg
Om razbi, cu mila Domnului, desi noi chiar nimica suntem. Da`-i mai greu si mai cu scarba si durere, atunci cand chiar fratii si “casnicii” tai, cand chiar cei care au mancat paine cu tine, au ridicat calcaiul asupra ta, cand cel care ieri te curta si te lingusea, astazi te sapa si te vinde, cand cel care s-a folosit de tine cu nume de frate acum te batjocoreste si te arunca, precum un dusman. Si inca n-ar fi asta nimic, da`i pacat de Dumnezeu sa te folosesti de numele Lui ca sa inseli pe oamenii sinceri, cautand slava ta, ca sa fii desavarsit om al minciunii, mai viclean si mai fara constiinta decat oamenii lumesti
E greu de purtat si numai constiinta ca exista, ca se poate asa ceva. Dar poate asa intelegem mai bine si pe Hristos… Si poate nu ne sminteste asa mult nici cuvantul “javre” fiindca din durere adanca este spus, amintind de acel “pui de vipere”, pe care, iarasi, il intelegem asa de bine, din pacate 
Si mai mult doare rautatea ascunsa sub mierosenie “duhovniceasca” si sub “binecuvantari’ mincinoase decat ura onesta si fatisa.
Sarutmana de cuvant bun, Ingrid!
Si mie mi-a placut melodia, mai ales versurile lui G Tarnea, “dosarul”
solistului conteaza mai putin, mesajul insa ramane. Multumim de postare.
Fraţilor aşa este, în jurul nostru există multă minciună şi trădare, dar să nu uităm că bunul Dumnezeu sădeşte printre aceste buruieni şi flori frumoase şi neperitoare ale iubirii nefăţarnice şi frăţească pentru mântuire, de aceea vă încurajez( fără a şti durerea frăţiilor voastre) să credeţi că mulţi din admiratorii acestui blog vă iubim frăţeşte şi vă respectăm purtarea.
Maicuta Domnului să ne aibă pe toţi în pază. Doamne Ajută
nu sunt in tema. ce suparare aveti ?
Când am avut nevoie de un sfat, de o îmbărbătare, când credeam că ne-am pierdut busola duhovnicească, fraţii de la Război au fost alături de noi şi ne-au ajutat. Acum, când ei nu ne cer altceva decât înţelegere, o vorbă bună şi o rugăciune, noi ce facem? Este atât de greu pentru noi să ascultăm până la capăt melodiile ca să putem înţelege măcar un pic durerea lor citind printre rânduri, iar la final să spunem măcar un “Doamne, ai milă de ei!” dacă de mai mult nu avem timp? Putem fi măcar cu sufletul alături de ei sau ne-am transformat cu toţii în monştrii “spirituali”(cum spunea Stareţul de la Sfântul Munte)?
Repet intrebarea lui Victor:
Ce s-a intamplat? Nici eu nu sunt in tema , desi citesc zilnic postarile de pe acest site
Nici eu nu sunt in tema, dar pentru toate acele momente cand mi-am “recalibrat” busola pe acest site: un gand bun si de la mine!
@ Ana, Victor, Boris:
Pai nu s-a intamplat nimic de ordin public, nu e nimic de vazut pe net, in alte parti. Deocamdata nu putem dezvalui ceva concret, nu ar fi de folos, e de ajuns cat am spus, la modul general, pentru a ne varsa putin amarul. Asta e tot ce am dorit sa facem, nu sa ne victimizam sau sa cream nu stiu ce rumori. Dar daca (si numai daca) va fi nevoie vreodata sa luam si atitudine publica fata de anumite persoane sau publicatii – pe care le-am sprijinit pana acum, dar care se pare ca incep sa faca viraje spectaculoase si neasteptate si sa muste zdravan mana care le-a facut vant in lume – o vom face, pentru a-i proteja, pe cat posibil, de inselare, pe cei care ne citesc si ne acorda incredere. Dar asta, repetam numai daca, intr-adevar, vom constata ca se merge in directia inselarii oamenilor cu un “brand” pe care pana acum l-am girat si asupra caruia avem, din aceasta cauza, o responsabilitate in fata lui Dumnezeu si a oamenilor. In general, sa ne asteptam la surprize din cele mai neplacute in aceste vremuri tulburi, in care este foarte usor ca patimile sa faca din oricare dintre noi un Iuda, un fariseu sau un carturar fatarnic. E vremea smintelilor celor mari. Sa ne pazim cu totii, sa fim sinceri cu Dumnezeu si cu noi. Atat.
Va multumim pentru rugaciuni, dragoste si sprijin! Doamne, ajuta!
Sa va intareasca dumnezeu sa faceti in continuare ce ati facut si pana acum!Au fost zile in viata mea cand singurul ajutor si sprijin sufletesc l-am avut doar citind postarile de pe acest site!
Doamne ajuta!
Daca ai inima curata,
Nu te vei teme de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua,
De lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce bantuie intru amiaza.
… si vei putea spune…
In Dumnezeu am nadajduit, nu ma voi teme: Ce-mi va face mie omul?
Restul e voia Lui. Poate ca va da un medicament mai amar, sa va vindece.
Imi place mai ales cumintenia versurilor acestui cantec!
Nici nu stiam ca intr-o zi am sa traiesc cuvintele de-adevaratelea!
“Vrem sa va punem la inima unul din cele mai coplesitoare cuvinte pe care le-am citit in ultima vreme, care, daca nu a murit de tot inima in tine, te zgaltaie de-a binelea pe dinauntru, mai tare decat orice mare cutremur anuntat. Va vorbim si noi cu indrazneala, de la inima la inima, direct, ca si cum am vorbi sufletelor noastre: Va rugam in numele lui Hristos, ascultati si intelegeti strigatul parintelui Savatie! Nu fugiti de el si nu-l uitati, nu mai treceti repede peste cuvinte! Si, mai ales, nu-l (mai) lasati fara raspuns in viata voastra! Nu-i mai lepadati de la voi pe cei slabi, pe cei umili, pe cei saraci, pe cei batjocoriti, torturati si omorati; nu mai justificati pe cei puternici si nedrepti, nu mai luati apararea celor slaviti, tari si mandri, care se apara singuri, oricum, cu toata puterea acestei lumi! Nu va mai mintiti ca nu vedeti si nu auziti! Nu mai intoarceti capul! Si, mai ales, sa fiti cu luare aminte sa nu fiti voi insiva cei care umiliti, batjocoriti, nedreptatiti, tradati, chinuiti pe fratele vostru mai mic, adica pe Hristos! In numele niciunui interes superior sau vreunei pretinse legi! Chiar daca nu puteti iubi, macar nu faceti rau si nu mintiti, nu va folositi de niciun semen al vostru pentru a-l arunca apoi ca pe o masea stricata, cand nu va mai serveste interesele! ”
“Intr-o zi ne-ncearca viata cu de toate.”
Rar scriu, si inca mai rar parintelui Savatie, pentru ca simplitatea nu are nimic de spus! Dar sunt momente cand sufletul oricui ramane miscat si simte nevoia sa strige! Sunt acele momente cand ceva mai presus de logica si inteligenta iti spune ca nu e bine sa taci! Momente cand te simti mai viu si mai dator pentru asta! De asta uneori scriu!
Cand ati postat mesajul de mai sus, sincer m-am speriat! Cum, ma gandeam, avem nevoie de lumina si tocmai noi suflam in lumanare? Avem nevoie de adevar si tocmai noi îi stam impotriva? Avem nevoie de cuvintele de folos si tocmai noi le rastalmacim? Pentru ca noua atat de mult ne place sa obercaim! Doamne!
A fost o zi cand i-am scris Parintelui, si voua trebuie sa va multumesc pentru aceasta! La cuvantul vostru mi-am simtit sufletul dator si viu! Bogdaproste!
Voua astazi va scriu! Imi amintesc prima data cand v-am scris atat v-am spus:” fratilor, v-am spus cat de mult va iubesc?” Si uite, niciodata pana azi nu mi-am dat seama sa va fi multumit pentru aceasta! Pentru sentimentul pe care l-am trait atunci va multumesc!
Nu poate fi o marturie aceasta, dar stiu ca sunt multi care va iubesc. Asa cred, asa nadajduiesc. Poate inca nu si-au definit sentimentele, sau inca nu au avut rabdarea sa o faca. Apoi nici intotdeauna nu-i usor!
Un lucru stiu sigur: ca avem nevoie de lumina, chiar daca ne place sa obercaim! Avem nevoie de voi! De toti care vor sa ne trezeasca! De asta vi s-a luat oarecum si dreptul la odinha.
Pacat ca nu putem suferi impreuna, asa cum suferiti voi pentru noi toti in munca voastra! Si ca oricat de greu va e acum necazul nici macar nu putem face laolalta un singur umar de care ati avea nevoie! Iertati-ne!
Astazi este ziua “mangaierii intru cuvant” dar inca n-am invatat! La Dumnezeu e nadejdea!
As fi vrut sa fi putut ajuta macar si cu o singura lacrima! Iertati-le celor care atat v-au amarat! Pe cat se poate sa le iertati ca sa puteti merge inainte! Si pe mine iertati-ma!
Dumnezeu si Maica Domnului sa va binecuvanteze si sa va ocroteasca cu toti cei dragi ai vostri! Amin.
adriana pacatoasa
ps: @toti cititorii acestul blog
Iubiti frati! Nu-i putem lasa sa cada loviti de amaraciune! Noi suntem in spatele “liniei” si atunci va fi amar si de noi!
Doamne-ajuta!
Doamne Ajută. Să nu ne pierdem nădejdea!
Cum am uitat!
Uitasem ca esti om!
De-aici mi s-a parut ca-mi esti in suflet, sau …invers.
Cum ca orice carare-as fi-nceput te regaseam,
Ca si cand niciodata n-as fi mers.
E acel univers.
Ooo, ma gandesc! E acel univers!
Atunci de ce ma pierd?
Si-mi intinzi schitele ca sa te regasesc?
Eu nici macar desenul maini nu mi l-am facut!
Si asta se facea atata de demult!
Cum vrei tu sa citesc in semne?
Te rog, e mult prea mult!
Nu cred in omul de Neanterdhal!
Lumina ne-a zidit!De ce obercaiesc?
Uitasem ca esti om!
Ba azi mi s-a parut ca-i fi avand nevoie de vre-un dar,
Un ochi plangand a mangaiere, un cuvant…
Dar ce pot eu?
Si-apoi, nu am decat acel abecedar,
Pe care tot tu mi l-ai dat.
Vai, cum nu pot!
Asa,
Oricat ti-ar fi de greu…
Cu sufletul te rog!
Fratiorilor de la Razbointrucuvant, Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea putere sa continuati “lupta” !
Iar celor drepti, care au fost intrigati, sa lea de Domnul puterea sa ramana drepti pana la capat !
Asa sa dea Domnul pentru rugaciunile fratiilor-voastre! Va suntem recunoscatori din inima tuturor pentru ca ne sunteti alaturi si pentru cuvintele frumoase si calde!
Vom opri insa aici comentariile, fiindca nu dorim ca rauvoitorii sa interpreteze inclusiv aceste mesaje adresate noua. Va multumim!