Razboi întru Cuvânt

UPDATE

SS BARTOLOMEU I PROPUNE O COLABORARE MAI STRÂNSĂ ÎNTRE BISERICI

“O metodă de colaborare mai bine organizată şi structurată“ între Biserica Romano-Catolică şi cele cca 120 de Biserici: Ortodoxe, Vechi-Catolice, Anglicane şi Protestante care sunt membre în Consiliul Bisericilor Europene – a propus ieri (duminică), de la Lyon, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.

Adresându-se, duminică după-amiază, la a XIII-a Conferinţă a Bisericilor Europene, care are loc în oraşul francez (Lyon), Patriarhul Bartolomeu a semnalat că „amânări de termen (tergiversări) nu pot fi justificate. Din contră, colaborarea între Bisericile noastre, precum şi colaborarea lor cu liderii europeni pe terenul politicii, economiei şi societăţii, sunt esenţiale şi urgente“. Fără o mărturie comună, a continuat, europenii se vor trezi confruntându-se (faţă în faţă) „fără valori spirituale creştine, care se unesc (îmbină, leagă) cu orice referire la sprijinirea şi apărarea persoanei umane şi a identităţii sale”.

Patriarhul Ecumenic a amintit că predecesorul său încuraja încă din 1979, public, Biserica Romano-Catolică să intre în Consiliul Bisericilor Europene. Acceptând că „un astfel de pas nu este o chestiune simplă”, a vorbit despre „un Consiliu al tuturor Bisericilor Europene”. Vorbind de multe ori, în afara textului (a referatului susţinut – n.tr.), Patriarhul Ecumenic a salutat prezenţa Cardinalului Philippe Barbarin, Arhiepiscopul romano-catolic de Lyon, şi i-a cerut să transmită propunerile sale acelor persoane care ar putea să le studieze şi să lucreze în baza acestora.

Omilia Patriarhului Ecumenic a avut loc în cadrul sărbătorilor prilejuite de împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Consiliului Bisericilor Europene. Joia trecută, Consiliul a hotărât să iniţieze pe durata a patru ani un proces de reorganizare şi înnoire substanţială.

Semnalând că Domnul „doreşte de la noi să facem tot ce este posibil pentru reabilitarea deplinei comuniuni între Bisericile Creştine în Europa”, Patriarhul Ecumenic a reasigurat de angajamentul Bisericii Ortodoxe „de a căuta unitatea creştină în credinţă”. A lăudat încercările Consiliului Bisericilor Europene şi a Consiliului European al Episcopilor Catolici pentru însuşirea Chartei Ecumenice (Charta Oecumenica), un acord pe baza colaborării între toate Bisericile. Cu toate acestea, a recunoscut că textul Chartei este foarte puţin cunoscut între credincioşi şi este indispensabil să fie cunoscut cât mai larg.

(Sursa: Δελτίο Τύπου Συμβουλίου Ευρωπαϊκών Εκκλησιών, Επιμέλεια: Νίκος Παπαχρήστου; Traducere: Lmh)

***

GÂNDURI ÎN JURUL OMILIEI PATRIARHULUI ECUMENIC LA KEK

(de pe portalul: ROMFEA.GR)

Scrie colaboratorul din Lyon al portalului:  Κ.Ζ. /20.07.09:

ROMFEA.GR susţine că prezenţa Patriarhului Ecumenic la lucrările KEK 13 în ultimele două zile nu a fost doar un important eveniment bisericesc, ci şi hotărâtoare pentru viitorul KEK. SS (Sanctitatea Sa) a avut prilejul să ia legătura cu autorităţile bisericeşti locale, să cunoască bogata activitate a Mitropoliei Ortodoxe Greceşti a Galiei şi să-şi exprime neliniştile pentru viitorul KEK în Europa.

Acest interes al SS nu este de azi. Cunoaşte foarte bine evoluţiile în organismul bisericesc al KEK, de aceea pe toată perioada prezenţei sale la Lyon a subliniat importanţa unei intervenţii comune, dar esenţiale a Bisericilor Europei atât în cadrul comunităţii europene, cât şi a întregii lumi.

Aceste gânduri s-au cristalizat în omilia sa oficială cu titlul: „Viitorul bogat şi purtător de speranţă al Consiliului Bisericilor Europene” (Duminică, 19 iulie 2009). În această omilie am putea distinge două  planuri principale: unul teologic şi unul social (propuneri).

În planul teologic, SS a făcut o localizare teologică esenţială în ceea ce priveşte distanţa (dimensiunea, proporţia) funcţională a unităţii, dar şi în ceea ce priveşte importanţa dialogului ca mijloc de „dobândire” a acestei unităţi,  o intervenţie social-utilă a Bisericii „ca lumea să creadă” (Ioan 17:21).

„50 de ani ai KEK, a spus SS, constituie un prilej de a ne aminti de toţi aceia - şi în principal de ortodocşii -  care şi-au oferit slujirea  la toate nivelurile”…

Cel de-al doilea plan al omiliei a fost foarte exact şi profetic (!).

Putem să distingem patru propuneri:  Prima propunere, care şi-a primit răspunsul imediat din partea celor prezenţi printr-un val de aplauze,  a fost continuarea colaborării cu Consiliul Conciliilor Episcopale Romano-Catolice din Europa (CCEE) cu speranţa  unei ulterioare acceptări (receptio) a unei necesare şi constructive colaborări între aceste două mari organisme bisericeşti, care să se finalizeze prin integrarea CCEE, adică a Bisericii Romano-Catolice în Consiliul Bisericilor Europene.

În acest fel va exista o mărturie comună a tuturor Bisericilor din Europa, „aşa încât să slujească omului contemporan care se află  în faţa unor probleme variate şi dificile”, dar şi dialogului tuturor Bisericilor din Europa prin intermediul organismelor legale ale Uniunii Europene.

A doua propunere se adresează tuturor Şcolilor Teologice (Şcoli Teologice se numesc în Grecia Facultăţile de Teologie – n.tr.). În ciuda unor încercări de colaborare  şi a unor iniţiative locale, nu putem să spunem că avem rezultate pozitive în ceea ce priveşte informarea asupra progreselor în spaţiul marilor organisme ecumenice (ecumeniste, sancţionăm  noi – n.tr.).

Dimpotrivă, ignorarea, de multe ori, a unor texte teologice importante (oare care? Balamand? Ravenna? Cel puţin şi mai ales. – n.tr.) şi a intervenţiilor Bisericilor în societate [a facut ca acestea, n.n] sa nu fi fost nici studiate, nici înţelese pe deplin.

Din acest motiv, SS propune Şcolilor Teologice, profesorilor şi studenţilor, o încercare responsabilă şi sistematică pentru crearea unor programe teologice variate referitoare la  contribuţia acestor mari organisme bisericeşti, dar şi a diferitelor texte teologice.

Cea de-a treia propunere se referă la viitorul şi la zidirea noii Europe. SS subliniază „confuza şi incerta” încercare de creare a unei societăţi europene fără valori spirituale creştine. Din acest motiv trebuie să subliniem continuu, a accentuat SS, că „respectarea demnităţii persoanei umane ca chip al lui Dumnezeu, trebuie să constituie baza respectului total şi a apărării inviolabilităţii drepturilor tuturor oamenilor”. În această încercare un rol foarte important îl au şi Bisericile Europei. Nu se permite nici o întârziere, a semnalat SS, (şi ce ne-ar grăbi aşa, şi noi nu pricepem, Sanctitate?, n. tr.) ci dimpotrivă „colaborarea Bisericilor noastre, precum şi colaborarea lor cu responsabilii politici, asupra temelor politice, economice şi sociale, este mai necesară ca niciodată”.

În final, încheindu-şi omilia, a amintit tuturor celor prezenţi că mesajul pascal  trebuie să ne dea tuturor speranţă, pentru că Hristos „prin moarte a învins moartea” şi a eliberat neamul omenesc „dăruindu-i viaţă”. În faţa tuturor greutăţilor şi problemelor societăţii noastre contemporane, care aduc omului moartea (vreo aluzie la pandemii? – n.tr.), Bisericile noastre, a semnalat SS, „avem datoria, ca creştini şi ca Biserici, să aducă mesajul pascal al speranţei, mesajul concilierii şi al păcii, că Hristos este speranţa lumii” şi aduce viaţă omului!

(Sursa: romfea.gr; traducere: Leontie mh.)

21 Comentarii »