Lumina (de duminica) ne mai ofera, cu “generozitate”, si inca in plin Post Mare, inca o mostra socanta de… intuneric “teologic”, in acelasi timp socialist, feminist, “umanist” si protestant, dar promovat drept… Ortodoxie. Iata cum s-a protestantizat teologul si bioeticianul “ortodox”, Pr. John Breck si cat de groaznic poate sa sminteasca pe crestini prin afirmatiile sale: „Biserica nu are dreptul de a se amesteca în problemele care ţin de intimitatea unui cuplu căsătorit“(!!! -n.n.)

Cu toate că în lumea protestantă există cazuri de femei pastor, spuneţi-ne care este motivul pentru care femeile, în Biserica Ortodoxă, ca şi în cea Catolică, nu sunt hirotonite?

Noi folosim termenul de Tată pentru Dumnezeu Monarhul, sursa oricărei vieţi divine şi umane, şi aceasta din cauza funcţiei paternităţii, care este o funcţie strict a Tatălui, reflectată în parohiile noastre prin preoţi, pe care îl estimez ca fiind singurul motiv concret şi acceptabil pentru a refuza ca femeile să fie hirotonite. Nu este deloc din cauza faptului că Hristos a ales drept apostoli doisprezece bărbaţi; aceasta a fost o alegere sociologică. (…)

Care este percepţia societăţii contemporane asupra femeii şi care sunt provocările la care femeile sunt supuse?

În majoritatea societăţilor occidentale statutul femeii este mult mai bun decât era în urmă cu câteva decenii. Cu toate acestea, mai rămân enorm de multe de corectat. De exemplu, un salariu egal cu cel al bărbaţilor pentru acelaşi tip de lucru sau protecţia legală împotriva abuzului sexual, violenţa familială şi altele. O împărţire mai echilibrată între soţi este necesară în ceea ce priveşte sarcinile în familie şi mai ales întreaga responsabilitate faţă de copii. Este evident astăzi că femeile, la fel de bine ca bărbaţii, îşi pot asuma funcţii de conducere. Capacităţile femeilor care îşi asumă funcţii înalte, de exemplu, manager, director, politician etc., sunt din ce în ce mai mult recunoscute şi apreciate în Occident, mai cu seama în SUA, Franţa, Germania şi Anglia. Cu siguranţă există o rezistenţă a anumitor bărbaţi, dar se pare că mai ales din cauza unei anumite gelozii ori din frică faţă de faptul că autoritatea şi puterea lor vor fi puse la îndoială.

Având experienţa atât a contextului american, cât şi a celui european, ne puteţi spune dacă există diferenţe semnificative de percepţie a locului femeii în societate şi în familie pe cele două continente?

Mişcarea „feministă” este, cu siguranţă, mai importantă şi mai dezvoltată în America şi în Europa Centrală decât în ţările de Est. Câteodată, activismul femeilor în această privinţă duce la un dispreţ sigur al sarcinilor domestice tradiţionale. Cu toate că trebuie continuată lupta pe plan social pentru a asigura din ce în ce mai mult adevărata „libertate” a femeilor, un bun echilibru în familie cere ca „acasă” femeia să joace un rol central şi, în anumite privinţe, de neînlocuit. Trebuie rezolvată o problemă a echilibrului între tradiţie şi dreptate în toate societăţile din prezent.

„Contracepţia îşi are, într-un anumit fel, rolul ei în cadrul familiei” (!!!, n.n.)

Nu putem vorbi despre femeia modernă fără a aduce aminte şi de problema contracepţiei. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

Părintele John Meyendorff, în cartea sa „Despre căsătorie”, zice despre contracepţie, şi din câte ştiu eu părintele Alexander Schmemann era de acord cu el, că îşi are, într-un anumit fel, locul său în cadrul familiei. Dacă cuplul are avantajul de a avea copii şi ar face alţii, ar pune o problemă reală pe plan personal, din punctul de vedere al credinţei familiei, şi chiar material, nu vorbind de lux, ci măcar de a avea suficient pentru a asigura hrana copiilor, educaţia, sănătatea lor etc., mai ales astăzi, în această epocă, în condiţiile vieţii urbane, când a avea trei sau patru copii şi a trăi într-un apartament foarte mic este o problemă majoră. Fără să mai vorbim apoi şi de educaţia lor, mai ales în America, unde costurile sunt imense. Astfel, nu puţine au fost cazurile în care credincioşii au venit la mine cerându-mi sfaturi de acest fel, chiar cineva mi-a zis, de curând, că este tată a cinci copii şi că a decis împreună cu soţia sa să facă o vasectomie şi, cu toate că sunt mulţi care mă blamează pentru convingerile mele în astfel de cazuri, am fost de partea sa, dar aşa ceva se poate decide doar între cuplu şi Dumnezeu şi cu ajutorul părintelui lor spiritual (!!! – n.n.). Însă, trebuie să adaug că există o regulă de bază sau o perspectivă fundamentală de respectat, aceea că, dacă un cuplu, căsătorit fiind, renunţă de bună voie la copii prin contracepţie şi nu vor să aibă deloc copii, pentru a nu fi nevoiţi să renunţe la viaţa lor fără griji, atunci nu este un lucru serios şi în astfel de cazuri contracepţia nu poate fi niciodată acceptată.

Ce părere aveţi despre faptul că Papa Benedict al XVI-lea a condamnat în mod public folosirea anticoncepţionalelor şi a prezervativelor, numindu-le „ilicite”?

Consider că Papa a făcut ceea ce îi este menit să facă, adică să proclame anumite valori evanghelice în lume, într-o lume ostilă, şi să o facă cu cât mai multă credinţă posibilă. De asemenea, trebuie ţinut cont de contextul în care se fac anumite afirmaţii. O călugăriţă romano-catolică mi-a zis că ceea ce a putut influenţa afirmaţia categorică a Papei este faptul că în Africa prezervativele nu sunt de unică folosinţă, ci sunt utilizate de mai multe ori şi chiar circulă de la unii la alţii. Bineînţeles că un astfel de comportament răspândeşte boli în stânga şi în dreapta. Aşa încât, mai bine să fie interzise şi eliminate definitiv.

Există o „lăsare liberă” (laisser-aller) a sexualităţii în ziua de azi, aşa cum există şi un fel de „închidere” excesivă în anumite privinţe; sexualitatea acaparează imaginaţia în întreaga lume şi, în consecinţă, este foarte dificil de a fi cu adevărat obiectiv. Biserica Ortodoxă, ca şi cea Catolică, are o perspectivă milenară care zice că orice sexualitate în afara căsătoriei nu este acceptabilă. Dar ce vrea să însemne asta? Tinerii pun tot felul de întrebări: asta înseamnă că nu putem să ne plimbăm ţinându-ne de mână? Că nu avem voie să ne sărutăm? Atunci, ce este permis? Şi tot aşa, întrebare după întrebare, încât, într-un final, Patriarhul Ecumenic Atenagora a spus că nu e treaba Bisericii ce se întâmplă în spatele uşilor închise ale dormitorului. Adică, Biserica nu are dreptul de a se amesteca în problemele care ţin de intimitatea unui cuplu căsătorit şi nici eu nu sunt sigur că ar trebui să o facă. Există o teologie de respectat şi asta este sigur, dar dacă teologia impune o deontologie, impune doar nişte reguli pentru a ne controla în plan intim, atunci nu este teologie cu adevărat. Rostul teologiei este acela de a ne face să trăim duhovniceşte şi problema care se pune este de a şti cum să trăim cu cât mai multă credinţă posibilă în Dumnezeu şi împreună cu Dumnezeu.

„Poate Biserica să accepte avortul?”

După părerea mea, Biserica nu poate şi nu trebuie să legifereze în faţa acestor probleme (!!! – n.n.). Să luăm drept exemplu prezervativele, care limitează răspândirea SIDA (!!!, n.n). Avem dreptul sau putem să legiferăm când este vorba de o asemenea boală? Dacă nu ar fi fost vorba de SIDA, dacă ar fi fost o simplă problemă a valorii sexualităţii, atunci nu ar fi fost nici o problemă: Biserica ar fi avut cuvântul ei de spus şi restul lumii făcea ce voia. Dar când este vorba de viaţa a mii, chiar a milioane de persoane, care mor din cauza acestei maladii, dar care poate fi încetinită prin mijloace pe care Biserica nu poate să le accepte formal, ce e de făcut? Există un principiu care vine de la Kierkegaard, acela al noţiunii de „suspendare teleologică a moralei”. Acesta spune că există momente în care acceptăm să violăm anumite legi, reguli, dacă valoarea pentru care facem aceasta este o valoare superioară faţă de cea de referinţă. Un exemplu: poate Biserica să accepte avortul? Există un singur caz în care acesta este acceptat: atunci când viaţa mamei este în pericol. În loc să îi pierdem pe amândoi, în mod normal optăm pentru păstrarea vieţii mamei, aceasta nu pentru că persoana mamei ar avea o valoare mai mare decât persoana copilului pe care îl poartă, ci pentru că ea este deja prinsă într-o ţesătură de relaţii, pentru că există persoane care depind de ea şi invers. Altfel zis, există momente în care trebuie încălcate propriile principii pentru a apăra o valoare superioară în raport cu aceste principii. Există şi alte situaţii asemănătoare şi este de reflectat dacă prezervativul, în faţa unei boli cum este SIDA, se încadrează aici sau nu”.

28 Commentarii la “Noutati 6 aprilie 2009”

Mihaela Pana

07-04-2009 08:21

Trist, foarte trist sa citesti asa interviu… Si eu care credeam ca mama care isi da viata pentru prunc este o martira! dar nu mai conteaza, acum avem tot dreptul, justificat LUMESTE, sa cerem sa fim tratate egale cu barbatii!!! Hmm, ca si cand ne-am putea compara!
…lumeasca perspectiva…

anda

07-04-2009 09:10

incredibil!!! sunt in total dezacord cu toate ideile prezentatate in acest articol,care este o buna mostra a amestecarii secularismului cu ortodoxia. Cum putem sa slujim la doi domni ?

un calin - tm

07-04-2009 09:13

Incepe sa fie tot mai mare diferenta dintre “moral” si “legal” !! Oare unde se va ajunge !?
Doamne ajuta-ne !

Diaconescu Mihai

07-04-2009 10:20

Cine se oferă să-mi traducă şi mie ce spun IPS Teofan? Nu prea am înţeles.

Anca Stati

07-04-2009 11:34

In ce priveste discursul inaltului Teofan la Petru Voda, eu asta am inteles:
– insinueaza ca biserica a fost in pericol in momentul in care s-a propus epurarea ei de securisti, masoni si colaborationisti. Era biserica in pericol sa se scindeze cand cineva a pus problema cernerii si a scoaterii din biserica a celor necredinciosi care mai si pastoresc pe deasupra, si ca marele gest al patriarhului Teoctist de a se pune in genunchi in lacrimi in fata unui ‘subaltern’ a salvat biserica. Auziti ce terminologie? SUBALTERN. Ati auzit? Terminologie de militar si de birocrat de la stat! Va sa zica un mitropolit este subaltern fata de patriarh! Oricum, fie ca gestul cu pricina nu a avut loc si e vorba de o minciuna menita sa stoarca lacrimi si compasiune sau daca a avut loc a fost un gest fatarnic, ca si acest discurs viclean;

– Pune pe primul loc, ca valoare, unitatea. Iar unitatea nu inseamna ce stim noi ca inseamna ci unitatea inseamna ascultare fara limite, indiferent de problemele aparute in biserica, indiferent de erezia, dispretul si ipocrizia ierarhilor. Este bunul cel mai de pret de aparat, nu dreapta credinta, nu cernerea celor credinciosi de cei necredinciosi, vicleni si eretici, ci unitatea fara limite si mai ales ascultarea fata de comitetul de conducere din deal. Adica sa ne ducem cu totii de mana la iad. Nu cumva sa se salveze cineva!

– Insistenta prea mare asupra pericolului schismei, de parca ar vorbi unor prosti sau slabi de inger este defapt o viclenie draceasca prin care doreste ca cel ce asculta sa inteleaga ca monahii de la Petru Voda, in frunte cu parintele Iustin Parvu pun in pericol biserica si unitatea ei, prin nechibzuinta lor, prin atentia ‘exagerata’ acordata unui subiect atat de neinsemnat precum pecetluirea. Si face o paralela (corecta din punctul meu de vedere, incorecta dintr-al altora) cu ‘minuscula’ problema a calendarului, care si aceea a provocat schisma. Auziti ce zice: au mai fost si vor mai fi astfel de probleme (mici, neimportante pentru mantuire) dar ar trebui sa nu ne dezbine! Si cand te gandesti ca vicleanul se afla acolo, nu in calitate de pastor plin de dragoste pentru ‘subalterni’ (desi asa este scenariul) ci de musafir invitat cu dragoste de catre niste crestini adevarati, care cu adevarat urmeaza pe Hristos;

– Indemnul viclean ca noi sa lasam aceste lucruri marunte deoparte si sa-l urmam pe Hristos ce insinueaza? Ca parintii de la Petru Voda nu urmeaza pe Hristos, au luat-o razna si au nevoie sa fie mustrati si adusi inapoi pe cale de catre inaltul ierarh.

– Cireasa de pe tort este apologia ridicata cararuiei care se indeparteaza pe drum, dar care are si ea ‘farmecul’. Apoi cred ca se prinde de pericolul luarii pe aratura a discursului si vireaza afirmand ca si aceasta cararuie (pe care s-ar afla monahii de la Petru Voda de data asta) e scuzabila, dar ca pe ea se afla toti cei ce au ‘divergenta’ de opinie fata de opinia oficiala a managerilor din deal. Este o lingurise de-a dreptul penibila cu iz de amenintare voalata. Ideea incepe prost si sfarseste dezlanat si in lipsa de sens. Ceea ce e si normal caci discursul viclean si mincinos nu poate fi coerent si consecvent cu sine insusi. Din greseala recunoaste ca avem aceeasi credinta cu fratii nostri de ‘stil vechi’, ca nu ‘calendarul ne desparte’ (ceea ce e adevarat, caci e mai mult de atat)si adauga in limbaj de om necatehizat ca alte biserici pe ‘stil vechi’ sunt in ‘legatura’ cu noi. Poate voia sa spuna comuniune liturgica si daca da, ar trebui sa se puna putin cu informatia la zi, caci se arata semne ca nu va mai fi chiar asa. Iar ‘legatura’ cu restul ortodoxiei stim prea bine ce valoare are in ochii BOR.

– Viclenia se vadeste si in confuzia si amestecarea planurilor, teologic, politic, social. Da exemplu cu Basarabia ca o ‘divergenta de opinie’ care nu ne desparte de biserica rusa cu care suntem in comuniune desi ‘rusii spun ca e a lor, si noi spunem ca e a noastra’. Asta nu e controversa sau divergenta teologica si nu se discuta in biserica, ci in plan social si politic. Ca se discuta si in plan administrativ, birocratic bisericesc nu inseamna ca are valoare de divergenta teologica. Dar aluzia e clara. Nici cipurile nu ar avea de-a face cu ceea ce trebuie sa preocupe Biserica. Vai de capul lui si de al celora ce inghit un astfel de discurs care nici macar cu logica nu sta prea bine!

– Confunda in mod voit si constient ‘tendinta de dezbinare’ cu cernerea facandu-se ca nu stie ca Hristos nu a venit sa aduca pace si unitate ci sabie. Adevarul desparte binele de rau, minciuna de adevar, credinta de erezie; adevarul aduce cernere in sanul aceleiasi familii, aceluiasi neam si chiar si mai ales in sanul Bisericii.

Acestui discurs ipocrit, viclean, micninos si rau voitor i se poate raspunde asa:
– problema pecetluirii este o problema teologica, duhovniceasca si nu o simpla divergenta. Cine nu recunoaste asta si mai si indeamna oamenii sa ia pecetea a cazut in erezie, a apostaziat, a tradat Biserica si pe Sfintii Parinti si trebuie sa fie ‘invitat’ sa iasa din Biserica;
– nu unitatea cu orice pret conteaza ci inchinarea in duh si adevar;
– nu pastorii adevarati care atrag atentia turmei ca s-a apropiat lupul pun in pericol biserica, ci pastorul cel in piele de lup care o linisteste spunand ca nu e nici un pericol.
– cararea cea dreapta nu este parerea oficiala a managerilor din deal ci Hristos, Biserica si Sfintii Parinti;
– s-ar fi cuvenit sa nu acuze subtil de incercare de dezbinare a bisericii pe parintii care cu dragoste l-au invitat si l-au gazduit si care nu ii sunt ‘subalterni’;
– s-ar fi cuvenit sa apere Biserica si pe credinciosi nu sa pactizeze cu puterea de stat si cu interesele externe care ne vor si pecetluiti si jupuiti de bani;

In ce ma priveste eu vad in aceasta vizita de lucru o amenintare subtila, un discurs viclean si un plan bine gandit de a arata ca ierarhia a dorit la un moment dat sa ii aduca inapoi la ‘drum’ pe cei rataciti, dar uite ca nu s-a putut si uite ca se justifica ceea ce urmeaza. Nu mi se pare ca se apropie ceva bun si sunt indignata si dezamagita inca o data de inaltul Teofan si de toti managerii din deal. Si mai ales de cei care inca mai trag sperante ca nu am fi complet vanduti si tradati de catre ierahii nostri.

Dea Domnul sa scapam de uscaturile astea din biserica si sa ne miluiasca cu pastori buni ca parintele Iustin si de acum incolo! Nu pentru vrednicia noastra, ci pentru rugaciunile sfintilor inchisorilor pentru sangele si jerfa carora a supravietuit cu adevarat Biserica!

viorel

07-04-2009 11:56

De ce Biserica ar trebui sa se amestece in cadrul unui cuplu casatorit? Ca eu nu prea inteleg… poate imi explica si mie cineva mai pe larg de ce John Breck nu ar avea dreptate.

anda

07-04-2009 13:49

Nu inteleg aceasta initiativa de sprijin pentru Gigi Becali ! poate incearca si mie sa-mi explice cineva ….mi se pare o exagerare si o prea “usoara” viziune asupra unui caz care trebuie totusi judecat si de organele statului. Zau, daca toti ne-am face dreptate de unii singuri , oare n-ar fi un haos total in lumea asta? Si apoi, care este legatura intre Gigi si niste interlopi nu s-a intrebat nimeni? Exista prezumtia de nevinovatie dar asta inseamna sa nu ne pronuntam nicicum ci pur si simplu sa si discernem lucrurile atunci cand ni se cere.

Diaconescu Mihai

07-04-2009 15:02

@ Anca Stati: Mulţumesc pentru traducere.

admin

07-04-2009 15:03

@Anca, ce rost are toata hermeneutica aceasta complicata si vehementa? Sau era mai bine sa vina vladica Teofan si sa spuna staretului Iustin Parvu si intregi obsti monahale – sunteti niste eretici si nu mai aveti ce cauta in BOR? Poate ca ne-am obisnuit insa intr-atat cu vestile rele, ca nu mai vedem nimic altceva decat raul.
Eu cred ca e foarte bine faptul ca un episcop intelege (cu atat mai mult cu cat personal nu e convins de ce semnificatie are subiectul pasapoartelor)sa lase libertatea cuvantului si a propovaduirii in eparhia sa si ca nu vrea sa isi impuna punctul de vedere abuzand de ascultare si rang arheieresc. Este partea buna a firii sale lipsite de rigiditate, fiind flexibil, integrator, fata de punctele de vedere exprimate de credinciosi si clerici, nerecurgand simplist si ideologic la etichetari de genul “extremist”. Sigur, exista si partea cealalta, a lipsei de fermitate in fata “mai marilor”, timorarea de “subaltern”, insa haideti sa nu refuzam orice punte de legatura ce poate fi, in mod firav, inca mentinuta intre noi si episcopi.
Ca nu este episcopul perfect, da, vedem si noi, ca are unele afirmatii reprobabile, da, insa, asa cum spui si tu, nu meritam un astfel de vladica. In mod cert am gasi si la unul “perfect” defecte pe care le-am criticam cu vehementa, in stilul asta. Devenim necredibili dand dovada de un astfel de zelotism nediferentiat si lipsit de nuante.

@viorel. In primul rand, intrebarea este pusa gresit din start. Intrebarea nu este “de ce sa se amestece Biserica in viata de cuplu”, ci “cum sa traim casatoria dupa voia lui Dumnezeu”? Dumnezeu, pentru crestin, “se amesteca” in absolut fiecare clipa si in fiecare aspect al vietii noastre, cu atat mai mult acolo unde este vorba de VIATA! Cine indrazneste oare ca tocmai aici sa spuna: Du-te, Dumnezeule, nu avem nevoie de Tine, ne descurcam singuri, stim noi mai bine! Iar Biserica trebuie inteleasa ca purtatoare a voii lui Dumnezeu, nu in sens formal. Cine nu vrea sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu in casatorie (ca si in alte situatii de viata), sa nu isi faca iluzii ca poate trai in Biserica. Consideram ca o astfel de “teologie” protestanta a vietii de cuplu lasata la voia patimilor este de fapt un mijloc al actualei administratii ecleziale de a prosti masele si a le “recupera” simpatia fata de “biserica” dupa modelul Conciliului Vatican II, care a distrus complet Biserica Romano-Catolica. Liberalism dosctrinar si tactica “electorala”, pe scurt.

@anda: Cum zicea la un moment dat chiar duhovnicul lui Gigi Becali, puteau sa il judece pentru multe alte dosare, aici insa e cusut cu ata alba. Modul in care au actionat in acest caz denota un abuz de zile mari, demn de anii 50, de un stat militienesc autentic (adus cu mascatii, fara sa fi fost inainte citat, “autosesizare” subita la 2 luni jumate dupa savarsirea faptei – ultramediatizata atunci – , judecare in stare de arest cu motivatii halucinante, iar hotii de masini, infractori recidivisti sunt liberi si bine-mersi, nederanjati, ba chiar au rol de “parte vatamata” si multe, multe altele) si probabil un inceput al unei noi practici a “organelor statului” – arestarea abuziva, fara argumente, inchisoarea pentru motive mai mult sau mai putin inventate si pumnul in gura. Nu ne este chiar deloc simpatic omul Becali, dar, asa cum era el, cu pacatele lui multe, e un om asumat de niste oameni ai Bisericii, inclusiv calugari athoniti. Insa dincolo de asta, nu avem cum sa nu vedem dincolo de persoana, un motiv de ingrijorare in cazul Becali. Sa nu ne lasam vrajiti de propaganda “sistemului”. Nu avem nici macar o farama de stat de drept in Romania, din pacate. Desigur, nici sa ne facem singuri dreptate nu e justificat, fara doar si poate.

viorel

07-04-2009 15:18

Cand e vorba de perversiuni sau avorturi, sunt de acord, evident, sa fie sfatuiti crestinii sa nu le faca. Insa nu poti “dicta” cuplului, ca duhovnic, sa faca nu stiu cati copii. Iar daca cuplul respectiv nu mai poate face copii (din lipsuri materiale sau chiar neputinta sufleteasca), nu il poti nici obliga la abstinenta, pentru ca efectiv e ca si cum ii bagi in cuptor pe amandoi. Calugarii stau in manastire, departe de lume si de ispitele ei. Dar pentru doi soti casatoriti sa ii fortezi sa nu traiasca impreuna mi se pare absolut ingrozitor. De aceea metoda calendarului sau prezervativul nu mi se par “diabolice” sau “eretice”. Pentru ca inclusiv si in aceste cazuri pot aparea copii daca vrea Dumnezeu.

admin

07-04-2009 15:47

Viorel draga,

Omul e slab si pacatos, o stim prea bine si noi, chiar de pe propria piele, dar in momentul in care isi mai si indreptateste pacatul, il socoteste ceva firesc si nu se mai caieste pentru el, in momentul in care gaseste la indemana “solutii” tehnice cu care sa planifice VIATA, cand cauta “metode” contraceptive cu care, chipurile, sa-si impace constiinta, in acel moment el risca mai mult decat unul care face pacate si mai mari, dar cel putin le numeste pacate si plange pentru ele. Intelegi diferenta? E ca si cum ai cere ca Biserica sa nu mai “impuna” oamenilor Posturile astea asa lungi, pentru ca sunt destui oameni bolnavi si destui slabi in credinta care nu pot posti chiar 40 de zile. Explica asta undeva si Cuviosul Paisie.

Biserica a numit intotdeauna acest pacat “paza” (de a naste prunci), iar duhovnicii, mai ales azi, nu sunt exagerati in canonisirea lui, mai fac destule pogoraminte personale, au ingaduinta fata de neputinta omeneasca, DAR… cand se ajunge la justificarea de jure a unui pacat, la legitimarea sau “normalizarea” lui este foarte grav. Atunci cel mai mic pacat, tratat astfel devine, de fapt cel mai mare, pentru ca, necaindu-ne pentru el (cum sa te caiesti pentru ceva “binecuvantat”?!) ne duce automat in pierzare. Cu atat mai grav ni se pare cand recurgem la “inventiile” medicale omenesti si ajungem, in plus, sa operam asupra trupului nostru, prin sterilizare, lucru ferm interzis si de canoane!

Sotii nu pot fi fortati, evident, la nimic, ei hotarasc, in functie si de cata credinta au. Iar daca sunt mai neputinciosi sau nevolnici in credinta, sa-si asume macar asta cu umilinta! Dar duhovnicul nu are voie sa binecuvinteze pacatul, sa spuna” “foarte bine ai facut” sau “nu-i nimic” ori sa mai dea si idei… Iar cand pana si Papa ne rusineaza, aratandu-se mai ortodox decat suntem noi, ortodocsii, atunci chiar ca trebuie sa ne punem semne de intrebare asupra credintei noastre. Fie vorba intre noi, credem ca mai putin pacatuieste cel care, din putina lui credinta, se fereste macar prin mijloace “naturale” si evident, neisgure, decat cel care cauta, pentru asta, “asigurare” tehnica prin mijloace… medicale, sa le numim, de un fel sau altul si care, prin asta, se simte si mult mai “liber” sa-si dea drumul oricand impulsurilor firii. Cat despre calendar… pai cine poate sa-si “calculeze” pornirile si sa se stapaneasca in anumite perioade, atunci inseamna ca are capacitatea sa se infraneze si mai mult.

Cam astea sunt gandurile noastre. Pentru explicatii mai bune si mai detaliate, te sfatuim sa te adresezi, daca poti, parintelui Nicolae Tanase sau Dr. Christa Todea-Gross.

viorel

07-04-2009 15:56

Am inteles. Nu ma gandeam la indreptatirea pacatelor, asta evident nu trebuie facuta. Dar eu m-am izbit de duhovnici care erau extrem de rigoristi si de severi in problema “pazei” conjugalei, fie ea si pe cai naturale. Si nu am fost deloc fericit in momentele acelea.

Anca Stati

07-04-2009 16:55

Eu cred ca nu ati ascultat cu atentie mesajul. Acolo sunt niste indemnuri si niste mustrari adresate direct parintilor care au atras atentia despre cipuri. Si au un sens destul de evident. Imi pare rau ca stati asa de linistiti la o astfel de viclenie si afront adus obstei de la Petru Voda si nu numai si imi pare rau ca scuzati lipsa de lamurire (oare?) a lui Teofan cu privire la aspecte la care lipsa de informare si nelamurirea nu sunt scuzabile. E ca si cum am avea un preot care nu s-a lamurit daca Apocalipsa Sfantului Ioan face parte din Sfanta Scriptura. Defapt avem deja astfel de preoti si ierarhi si voi stiti asta. Si stiti si cat de nevinovat, ‘flexibil si integrator de puncte de vedere diferite’ e inaltul Teofan. De parca asta ar fi o calitate. Nu stiu unde ati vazut ceva care sa fundamenteze o astfel de parere: ‘Este partea buna a firii sale lipsite de rigiditate, fiind flexibil, integrator, fata de punctele de vedere exprimate de credinciosi si clerici, nerecurgand simplist si ideologic la etichetari de genul “extremist”.’. Defapt va veti lamuri mai bine din ce va urma. Ca si voi, toti s-au lasat de la inceput inselati de alegea lui la carma mitropoliei Moldovei cand era clar de la inceput ca e un rugator cu ereticii si apologet al ‘ortodoxiei’ monofizitilor si au vazut in el o speranta. Unde veti fi vazut voi ca intelege el sa lase libertatea cuvantului? Nu cumva e o duplicitate menita sa insele? Eu insa nu va inteleg pe voi cum de sunteti atat de visatori si partinitori si de ce credeti ca voi ati monopolizat domeniul critic iar in fata altora aparati pe aceia pe care ii criticati. Cum puteti, cand subiectul se apropie de esenta, adica de consecintele ultime ale actelor criticabile ale ierarhiei BOR sa dati inapoi si sa nu le recunoasteti? Deci voi considerati un gest frumos si bun ce a spus Teofan la Petru Voda! Asta nu inteleg eu la voi. V-ati fixat pe subiectul semnele vremurilor si critica ierarhiei dar nu sunteti in stare sa vedeti pana la capat. Scenariul se repeta ca si in cazul lui Corneanu. Criticam, aratam ca nu e bine si apoi ne declaram multumiti cu un compromis. Ne multumim cu un comunicat eretic si mincinos si manipulatoriu, ca vezi Doamne, ar fi pericole mai mari daca s-ar lua taurul de coarne. Nu e oare asta ipocrizie? E similar cu ce face mass media. Prezinta un caz strigator la cer, de exemplu cel al Tatianie Duplei, indigneaza lumea cu nedreptatea creata si apoi o uita complet. Nu duc investigatia jurnalistica pana la capat si nimeni nu stie cum s-a terminat povestea. Eu cred ca va e frica sa ganditi pana la capat! Va opriti cu cativa pasi de capatul drumului si va intoarceti sugestionandu-va ca ceva totusi merge bine! Asta e pentru voi, nu e nevoie sa postati. oricum nu ati face-o.
Anca

Ina

07-04-2009 17:14

Viorel, sunt mama si atat din experienta mea cat si din a multor altor mame si femei(ptr ca unele nu au devenit mame), pot sa-ti spun ca vine in viata clipa cand doresti copii, insa nu mai este posibil.

Cat despre anticonceptionale, prezervative, spirale si alte forme de stopare a vietii, exista studii clare prin care se arata ca fiecare din ele ARE O REPERCUSIUNE asupra noastra pe termen lung, adica pe toata viata. Ascultati conferintele minunatei doctorite crestine d.na Christa Todea http://pentruviatacluj.ro/conferinte Cititi toate materialele de aici. Sunt extrem de folositoare.

E dureros sa intalnim duhovnici duri care sa ne strige in fata ca suntem criminali, insa e CRIMINAL sa intalnim duhovnici blanzi care sa ne incurajeze spre a stopa viata.

Cunosc cateva femei in varsta care-si plang pruncii avortati. Ele m-au facut sa inteleg ca avortul este crima. Durerea lor este atat de mare si de actuala, chiar daca ceea ce au facut s-a intamplat cu peste 50-60 ani in urma. Ele isi plang un anumit numar de copii si la spovedanie spun numarul. Nu stiu cum se poate spovedi o femeie care foloseste anticonceptionale sau alte forme.

Dureros subiect si de actualitate. Ferice de voi barbatii care ati inteles ca viata vine de la Dumnezeu.

Noi toti care suntem crestini ortodocsi si poate si traitori, ar trebui sa luptam pentru pro vita, sa fim uniti in a ajuta in jurul nostru tineretul care nu intelege ca clipa asta in care poti sa ai copii sanatosi trece…si vine ziua in care nu mai poti face nimic si distractia nu mai are sens.

5 filme noi la care am inteles ca provita face reclama azi
http://provitabucuresti.ro/Ce-inseamna-Provita/qmai-presus-de-moarte-in-iubireq-despre-viata-si-lucrarea-lui-ioan-alexandru.html

Doamne ajuta

Laurentiu

07-04-2009 17:36

@ ADMIN
Draga frate, deocamdata putem nominaliza doar cateva nume de marturisitori: Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Proclu, Adrian Fageteanu, Andrei Aldea, Amfilohie Branza, Savatie Bastovoi, Filoteu monahul, Danion Vasile, Laur Dumitru si alti cativa care pe moment nu-mi vin in minte. Spune-mi te rog draga frate, care dintre cei enumerati mai sus este ierarhul nostru? Nici unul? Da, nici unul, din pacate, dar din pacate pentru ierarhii astia care OFICIAL s-au lepadat de sfintii parinti, deoarece cu inima se crede si cu gura se marturiseste, cei enumerati mai sus sunt pentru noi ierarhii si marturisitorii care ne reprezinta. Iar Duuhul Adevarului nu are loc in inima vicleana si fatarnica. Deci sa ne aducem aminte de glasul Arhanghelului: Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!

Pingback: blogul lui laurentiu dumitru » Blog Archive » Linkurile zilei - Big Brother, New World Order, cipuri, 666 [2009 - 29]

anda

07-04-2009 18:18

@admn.
multumesc pentru precizari , pe care desigur le-am sesizat si eu. Dar totusi ma gandesc ca nu ar fi bine sa puneti numele lui Becali pe acest site, pentru ca , din pacate( si o spun cu regret), acest lucru este aproape trivial. Din pacate simpatia si sustinerea acestui om provine din faptul ca este un ctitor de multe biserici si un om ce pare cat de cat credincios. Iar pentru ceilalti el are calitatea de a fi generos. Fiti seriosi !! Eu cred ca ati axagerat de data asta

anda

07-04-2009 19:19

O intrebare…. cine este subalternul la picioarele caruia a cazut patriarhul ??

admin

07-04-2009 19:41

@Laurentiu – va aflati in eroare. Ierarh nu este decat cel care este hirotonit canonic ca episcop. Sunt sfinti foarte mari, giganti, daca pot folosi termenul, care nu sunt considerati de catre Biserica “sfintiti”, adica avand harul arhieresc. Sfantul Maxim Marturisitorul este cinstit ca un mare sfant, un adevarat stalp al bisericii. Cu toate acestea, el nu este cinstit ca Sfantul Sfintit Maxim Marturisitorul, desi in vremea lui patriarhul si intreaga ierarhie cazusera din har datorita compromisului de credinta si el reprezenta in acel moment Biserica. Ah, poate vreti sa spuneti ca alegeti sa urmati cuvantul exprimat de ei – adica invatatura – mai degraba decat pe al unor arhierei. Asta e altceva, si nu implica discutia canonica despre arhierie.

@anca – Draga Anca, poate crede oricine ce vrea despre oricine. Nu vedem de ce ne-am mai obosi sa justificam la nesfarsit atitudinile noastre. Suntem liberi fiecare sa dam marturie dupa constiinta noastra. Constiinta noastra ne spune ca acel cuvant al mitropolitului Teofan este varianta raului cel mai mic. Ah, sigur, unii dintre noi se pare ca abia asteapta caterisiri, anateme, blesteme si schisme. Marturisim ca nu ne bucura si nici nu privim cu nerabdare febrila o asemenea eventualitate, desi vedem bine ca incolo se indreapta lucrurile.
Cand parintele Justin Parvu a fost somat, practic, sa isi puna parerea cu privire la cum sa ne raportam la ierarhie si ce sa facem noi in aceste conditii, raspunsul lui a fost foarte clar: Duhul Sfant va randui, El va raspunde. Dar, se oboseste oare cineva sa Il intrebe pe Duhul Sfant cum stau lucrurile? Mi se pare o dovada de necredinta sa avem aceasta atitudine de indreptatire maxima, fara margini, a propriei dreptati, suprapuse uneori peste o atitudine corecta, cu care suntem gata sa mergem pana la ultimele consecinte, calcand in picioare totul, ca sa ce? Ce vom face? Ce vom obtine? Tratarea aceasta voluntarista a lucrurilor nu pare de bun augur. Construim noi, cu de la sine putere, o biserica noua? Cred ca nu. Noi sa marturisim Adevarul, sa traim in El, si sa ne punem nadejdea in Dumnezeu ca nu ne va lasa de izbeliste in vremurile care se vor veni.

viorel

07-04-2009 19:53

@Ina
Vorbeam din perspectiva unui om care are 3 copii si care a sacrificat aproape totul ca sa-i creasca. Nu din perspectiva unui proaspat casatorit care si-a propus doar ca sa se “distreze” cu sotia lui.
Ma bucur mult pentru dvs ca sunteti mama si ca stiti sa apreciati frumusetea cresterii copiilor.
Cat despre toate materialele respective, eu le citesc si cu ochiul medicului si cu exceptia avortului si a mijloacelor anticonceptionale abortive sau potential abortive (cu care evident sunt in total dezacord) in rest se mai si exagereaza. Iar doamna dr. Todea chiar era total de acord cu contraceptia naturala (prin calendar).

Laur

07-04-2009 20:42

@ Adnmin
Se pare ca in prima instanta ati inteles gresit. Eu ma opresc aici si va spun sa asteptam sa treaca momentul RHODOS. Sa stam BINE, sa stam cu FRICA, sa luam AMINTE! Atunci se vor da pe fata ABSOLUT toti. Sa dea Domnul sa nu fie dintre ai nostri nici Corneanu macar, Amin!

gideon

07-04-2009 21:59

“Iar doamna dr. Todea chiar era total de acord cu contraceptia naturala (prin calendar)”.
Ca si cand te-ai duce iarna cu semanatoarea pe ogor…de ce oare? Pentru ca-ti place la nebunie sa semeni…nimic?
Tragic este ca “crestinii” nu mai au ca ideal sfintenia.

admin

07-04-2009 23:23

Da, Laur, sa asteptam cu rabdare si trezvie si urmatoarele evenimente care or sa cearna si or sa vadeasca pe fiecare si sa incercam, in acelasi timp, sa nu devenim “mai ortodocsi” (ca sa parafrazam o butada) chiar decat parintii aceia marturisitori invocati. Din ce stim noi, si parintele Justin merge acum pe o abordare mai apropiata de cea a parintelui Arsenie si cauta cu orice chip sa evite crearea unei situatii din care… numai PF Daniel ar avea de castigat. De-asta intotdeuna e bine sa ai si strategie, si intelepciune, si chiar diplomatie, pe langa ravna. Cand ii invocam, sa-i intrebam si ce gandesc ei acum despre ideile noastre, sa vedem daca impartasesc atitudinea noastra. Unii dintre ei s-au si pronuntat clar, recent.

Si Batranii acestia trecuti prin multe au mai multa decat noi, cei mai tineri si mai infierbantati care vrem “dreptate” imediat, incat am fi in stare, in logica asta revoltata a unora dintre noi, sa ne luam – de ce nu? – la harta si cu Atotputernicul Insusi, pentru ca se dovedeste prea slab si las si, iata, nu face ceva sa starpeasca pe satana si pe masoni si pe toti antihristii astia… 🙂

Iertati-ne daca v-am suparat, dar va propunem sa ne linistim, asa ca nu vom mai lasa comentariile mai “certarete”.

Teo

08-04-2009 00:12

De ce oare in timp ce ascultam pe Inaltul Teofan,dintr-odata mi se infatisa un alt Teofan?Asa de ciudat mi se parea incat asteptam sa apara odata adevaratul Teofan…,iar parintele nostru drag ,Iustin,care in smerenia sa primea tot ce auzea,si parca se invinuia pentru toate necredintele acestor oameni(oare nu cumva si a mea,care stau la calculator si citesc stirile pe Razboiintrucuvant,cumva detasata de ce se intampla)
Chipul Batranului (cum e numit de cei d-aproape)era cel care cred ca il facea pe Inaltul Teofan sa nu mai fie cel care credeam ca este…simtea cumva ca o mustrare acea smerenie a Batranului?Eu asa am gandit.Insa nu cred ca va avea acea cadere (sa o numesc asa)in care sa impuna ceva Batranului noastru drag.Nu-i da voie constiinta.
Cand liturghisea Liturghia Darurilor (la ora 16)aveam convingerea ca duce o viata bine placuta Domnului si ma abtineam de a imi creea imagini sfinte despre el,stiind ca omul este schimbator.Dar,de cand a plecat de aici,si acum e acolo,a fost un timp parca gol(??)in care se simtea o durere in Catedrala…
Suna foarte nelalocul ei aceasta exprimare a mea,iertati,insa acum privindu-l nu mai era cel care avea linistea …
Acea expresie “subaltern” a intarit ce mi se parea ciudat.
Iertati fratilor si sa nu uitam ca Cel ce tine toate,poarta suferinta necredintei noastre…

admin

08-04-2009 00:35

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/12/cred-ca-nu-este-deloc-bine-sa-ne-despartim-de-biserica-de-fiecare-data-cand-patriarhul-greseste-ci-fiecare-are-datoria-si-obligatia-de-a-protesta-si-de-a-lupta-dupa-puterile-sale-in-sanul-bisericii/

“Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar aceasta nu trebuie să ne neliniştească, căci Biserica este a lui Hristos şi El o conduce”.

“Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii“.

PARINTELE SELAFIIL: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/01/08/cuviosul-selafiil-cel-orb-o-sa-inceapa-mare-invalmaseala-in-biserica/
Dreapta credinţa va fi păstrată prin epistole răspîndite printre credincioşi, deoarece partea oficială a Bisericii nu va mai propovădui adevărul. Cu toate acestea, părintele spunea să mergem aşa înainte, fără să ne rupem de episcopi“.

PARINTELE MIHAI VALICA: http://www.presaortodoxa.ro/2009/03/10/pr-mihai-valica-canonic-singura-hotarare-sinodala-valida-este-cea-de-la-cluj/

Consider acţiunea laicilor şi a unor monahi şi preoţi responsabilă şi îndreptăţită, întrucât forma de rezistenţă împotriva înregimentării electronice abuzive este propovăduirea Sf. Evanghelii, atenţionarea profetică în Duhul lui Hristos şi răbdarea creştinilor până la prigoană, însă nu ca formă de răzvrătire sau revoltă împotriva Statului sau a Bisericii, ci ca motivaţie hristică şi formă de păzire a poruncilor lui Dumnezeu: “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus. (Apoc. 14, 12).” Deci soluţia este răbdarea până la prigoană, în ultimă instanţă.

admin

08-04-2009 02:28

@ Anda:

Ne pare rau ca te dezamagim, dar ne-am argumentat deja alegerea si am spus ca nu avem deloc o simpatie sau o apreciere pentru moraliatea si comportamentul public al lui GB. Din contra. Dar noi credem ca este o exagerare sa consideram chiar… triviala pomenirea numelui Becali pe siteul nostru. De ce? E totusi un om ciumat, pierdut, osandit?! Dar putea fi oricine altcineva, grav este – si asta am vrut sa atentionam – ca daca si lui, cu atatia bani si cu atata notorietate, cu cei mai buni avocati i s-a intamplat un astfel de abuz, atunci… ce ni se poate intampla si noua, care suntem simpli cetateni? Nu cumva incepem sa traim, usor-usor, ca in anii 50 si sa ne obisnuim cu incalcarea celor mai elementare drepturi?

Nu stim cine era “subalternul”.

anna

08-04-2009 08:29

@ Anca Stati

Draga prietena,
Eu sunt de acord cu tine, ESTE O SITUATIE LIMITA acum, si e normal sa ne gandim la asumarea serioasa a crucii. Acum fiecare va merge pe drumul asumat de el, mai tarziu, daca alegerea va fi amanata, cel care va ajunge pana acolo, va trebui sa aiba taria lui Ioan Botezatorul, dar cati vor fi asa puternici? Sunt de acord si cu fratii administratori, trebuie sa dobandim IUBIREA, ca sa dobandim puterea Duhului, pentru ca fara aceasta putere vom da inapoi ingroziti in fata ororilor care ne asteapta! Ceea ce ne ramane acum, in fond, este actiunea conforma cu ultimul indemn al parintelui Iustin:

,,Aşadar, fiecare creştin botezat în numele lui Iisus Hristos este dator să îşi apere credinţa cu preţul vieţii, fără să aştepte dispoziţii oficiale.”

viorel

08-04-2009 15:19

@ Ghideon

Ma bucur pentru dumneata ca ai asemenea idealuri inalte, de sfintenie, sau poate chiar ai pasit in sfintenie. Din pacate altii sunt mai pacatosi si mai neputinciosi…