Sunt atat de perversi conducatorii acestia satanisti incat injecteaza cipuri la animale(acestea fac cancer in proportie de 1-10% de la cip), iar chipurile banii obtinuti sunt donati pt lupta impotriva cancerului

“Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar aceasta nu trebuie să ne neliniştească, căci Biserica este a lui Hristos şi El o conduce”.

“Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii“.

PARINTELE SELAFIIL: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/01/08/cuviosul-selafiil-cel-orb-o-sa-inceapa-mare-invalmaseala-in-biserica/

Dreapta credinţa va fi păstrată prin epistole răspîndite printre credincioşi, deoarece partea oficială a Bisericii nu va mai propovădui adevărul. Cu toate acestea, părintele spunea să mergem aşa înainte, fără să ne rupem de episcopi“.

PARINTELE MIHAI VALICA: http://www.presaortodoxa.ro/2009/03/10/pr-mihai-valica-canonic-singura-hotarare-sinodala-valida-este-cea-de-la-cluj/

Consider acţiunea laicilor şi a unor monahi şi preoţi responsabilă şi îndreptăţită, întrucât forma de rezistenţă împotriva înregimentării electronice abuzive este propovăduirea Sf. Evanghelii, atenţionarea profetică în Duhul lui Hristos şi răbdarea creştinilor până la prigoană, însă nu ca formă de răzvrătire sau revoltă împotriva Statului sau a Bisericii, ci ca motivaţie hristică şi formă de păzire a poruncilor lui Dumnezeu: “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus. (Apoc. 14, 12).” Deci soluţia este răbdarea până la prigoană, în ultimă instanţă.

Frate, comentariul tau este un paradox. Ne acuzi ca avem devieri si atitudini aproape sectare fata de ierarhi (desi te exprimi pe de-a-ndoaselea) si de faptul ca acuzam fara temei pe pr. Necula, insa nu aduci niciun argument in sprijinul acestor afirmatii grave. Daca aceste ganduri ale fratiei tale sunt bazate pe impresii, e bine sa verifici mai temeinic, sa le probezi, caci altminteri poti perpetua o sminteala nefondata.

Credem ca e de bun simt sa critici ceea ce este de criticat (iar aceasta nu de dragul criticii in sine, ci pentru adevar si constiinta), inclusiv in ceea ce priveste atitudinile ierarhilor, cat si sa evidentiezi lucrurile bune pe care le fac. Asa cum am si procedat (evident, cu defectele noastre) pe acest blog. Tocmai ca avem un profund respect fata de ierarhie si pretuim episcopul – supraveghetorul turmei -, tocmai pentru ca, la masura noastra nevrednica, ne doare pentru acele atitudini care contrazic si fac de rusine chemarea arhiereasca, ne “permitem” sa avem atitudinea normala de a… glasui. Caci “nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.” (Ps. 18, 3).

Insa ne-am pronuntat de fiecare data ferm impotriva rupturii de ierarhie si a atitudinilor “revolutionare”, zelotiste, violente verbal sau disproportionate ale unora dintre comentatorii nostri, dupa cum am respins si ceea ce am resimtit a constitui niste provocari. Daca ai buna-credinta, verifica (inclusiv aici, la aceasta postare, dar si la multe altele) si vezi in cate comentarii am facut cuvenitele delimitari, nuantari, precizari… Daca ne-ai citi atat de des si de mult si ne-ai aprecia foarte mult, cum zici, cred ca ai fi avut vreme sa descoperi ca n-am avut niciodata indemnuri la revolta si nici n-am adoptat o linie extremista. Din contra, le-am descurajat clar si fara ezitare de fiecare data, chiar daca, pentru asta, am suparat pe alti cititori sau confrati bloggeri, care ne acuza ca suntem ‘caldicei’ etc.! Cine tine insa la Calea imparateasca si ne trateaza cu buna credinta s-a convins de mult ca incercam sa mentinem o linie de echilibru duhovnicesc.

Nu ne-am ingaduit sa comentam altfel pozitiile IPS Teofan si Andrei decat ca fiind provocatoare de dezamagire. Probabil pentru unii si asta e prea mult, ar trebui sa aplaudam in picioare orice iese din gura arhiereilor, doar pentru ca detin succesiunea apostolica. Conceptia asta, scuza-ne, are de-a face cu papismul sau cu totalitarismul, nu cu Biserica.

In ceea ce il priveste pe pr. Necula, articolul publicat pe acest site, ce contine afirmatiile reprobabile ale domniei sale, este foarte graitor cu privire la “marturisirea” pe care o face. Acolo el insusi se dezvaluie si singur in toata ’splendoarea’ sa, iar, in plus, noi am argumentat fiecare crtitica adusa. Fiti incredintat ca nu am ezita sa publicam o marturisire reala, a Adevarului, venita de la pr. Necula. Din pacate, lucrurile sustinute de sfintia sa in ultima perioada sunt tot mai straine de duhul, traditia si simplitatea unei marturisiri ortodoxe. Asta dincolo chiar de nonconformismul sau, care, pentru “gustul” nostru este si cam nesarat, si cam peste limitele cuviintei. Nebunii pentru Hristos erau cu totul si cu totul altceva. Aici, s-avem iertare, e numai clovnerie si slugarnicie.

Daca am primit cipurile pe mobil inseamna ca trebuie sa le primim si in buletine si, eventual, si in corp? Caci asa se traduce afirmatia ta. referitoare la “strecuratul tantarului si inghititul camilei”. Camila este cipul din mobil si tantarul este cipul din buletine. No comment…

Multumim de indemnul de a nu fi presa de scandal. Ar fi mai convingator daca ai incepe cu exemplul personal, gandindu-te de doua ori inainte de a lansa acuzatii gratuite si neverificate. Multumim!

Culmea este ca, desi fac pe intelectualii, nici macar nu sunt; un intelectual s-ar folosi de nuantare ca sa elimine posibilitatile nedorite, nu ca sa caute sa nu cunoasca toate aspectele unei probleme.

Ignorarea nu este nici macar umana. Prudenta este umana. Cum sa fie grija, dragoste si toate cele fara prudenta macar – daca tot nu sesizezi ce se intampla?

“Cuvantul vostru sa fie: Daca da, da, daca nu, nu!”

Sa avem curajul sa ne identificam vrajmasii, ca apoi sa ne rugam pt. ei…

Multumim pentru durerea pricinuita! Ca ne-ati adus aminte ca lumea asta nu e pt. satisfactii, ci pt. lupta…

Am o intrebare pentru clerul ortodox:

Te lepezi de satana si de lucrurile lui?

Da, aveti dreptate, pentru un timp retragerea la tara ar mai fi cu putinta, insa mai tarziu, crestinul care isi va asuma credinta pana la capat, nu va mai avea unde sa-si plece capul.

Va multumesc pentru binecuvantari!
Va doresc si eu multa nadejde si putere de a-i incuraja pe cei din jurul dumneavoastra!