Am primit pe mail de la un cititor al site-ului urmatoarele randuri:

“Nu stiu daca ati citit acest articol de prima pagina din Ziarul Lumina: Bruxelles: ciocolată, istorie, catedrale, funcţionari europeni.

Este jenant cum un ziar al Patriarhiei scrie articole in cel mai pur stil propagandistic despre orasul Bruxelles, asa-zisa capitala europeana si, ca sa citam din articol, “cel mai bun exemplu de oraş care respectă întocmai sloganul Uniunii Europene, acela de Unitate în diversitate”. Si nu ma refer doar la aspectul ideologic, adica la faptul ca Lumina parca ar prelua informatiile standard de pe pliantele de propaganda U.E., ci ma refer si la realitatea acestui oras. O realitate care este diametral opusa basmelor oficiale debitate acolo.

In urma cu ceva ani am avut o bursa de studiu in Bruxelles. Cum eram mai sarantoc, am “reusit” sa stau in prima parte a “sejurului” claie gramada cu o familie de imigranti, muncitori romani “la negru” si, evident, “sans papiers” (fara acte, n.n.). Am cunoscut din plin atmosfera oamenilor care stateau efectiv ca sobolanii in subsoluri pline de igrasie si lipsite de conditii normale de trait. Acceptau sa stea cu ani de zile, unii iremediabil pierduti ca prezenta umana in familiile lor, doar ca sa castige bani, asa cum nu ar fi castigat in tara. Dar… ce folos? Chiar am cunoscut o persoana, fost inginer, sau asa ceva, oricum, nu un neica nimeni, care isi facuse frumos in tara vila, avea de toate, era realizat pana si ca situatie juridica (ar fi avut pensie din partea statului belgian). Cu toate acestea, nu se mai putea intoarce acasa, in tara, la familia sa. Se identificase total cu imigrantul plecat sa munceasca in orice conditii numai sa castige banii mult-visati acasa si sa stea in “prosperitatea” occidentala… Adica in (cel mult) o camera amarata cu un grup sanitar vai de el…

Iar acesti imigranti, muncitori la negru, nu sunt doi-trei, nici sute, nici mii. Sunt zeci de mii. Sunt romani, dar si alti rasariteni – polonezi, rusi, moldoveni, dar sunt si les marocaines – marocanii – adica arabii de pe coastele nordice ale Africii, si tot felul de natii africane. Sunt mii si mii de muncitori la negru, dintr-o explicatie foarte simpla: este profitabil pentru toti, inclusiv (si mai ales) pentru ipocritii de la Bruxelles sa existe aceasta munca la negru. Odata, pentru ca este ieftina, apoi ca prin munca la negru nu se platesc taxele catre stat, taxe care sufoca aproape pe toti cei care indraznesc sa nu fie salariati la stat sau la multinationalele lor… Si economia de fapt functioneaza NUMAI pentru ca exista acest sector de munca si trai la negru. Iar fenomenul era “infloritor” in chiar “inima” U.E…

Pe cei avizi dupa multiculturalism i-as invita sa faca o vizita la Piata Amsterdam (Place d’Amestardam), o celebra piata a imigrantilor de toate culorile si natiile. Este un loc imens, cum nu vezi in Bucuresti, plin de lume de nu poti arunca un ac, o debandada totala, murdarie pe jos, mormane de sticle de bere stivuite pe marginea trotuarului (nu exagerez…), strigatele stridentele ale vanzatorilor, in marea majoritate arabi, si o vanzoleala de babilon scapat din statisticile oficiale. Dar hai sa spunem ca piata aceasta nu este un bun exemplu. Sa luam Place Flagey, loc aproape central al orasului. Un locsor frumos aranjat, cu copaci, lac, rate salbatice, bine ingrijit etc. Singura problema era ca, atunci cand iti era mai drag, te pomeneai cu cate un marocan care se usura nestingherit pe copacii parculetului… ziua in amiaza mare.

Am si lucrat intr-un local aflat chiar in buricul centrului Bruxelles-ului – langa vestita La Bourse – probabil va asteptati sa auziti de rafinament si curatenie ca la Europa acasa. Ei as! Pe langa faptul ca munceam acolo, alaturi de o alta romanca si o africana, la negru, localul era mizer de iti venea rau. Frigiderele erau impanate de soricei… familii intregi. Inspectorii sanitari veneau doar sa isi ia spaga. Ca un fapt divers, romanca imi spunea ca mizeria aia nu era posibila in Bucuresti (muncise la un restaurant cat timp fusese in tara).

Unitate in diversitate… Probabil se refera la faptul ca, la doi pasi de centrul istoric, pe un bulevard principal al orasului, daca faci stanga un pic, din curiozitate, te pomenesti dintr-o data intr-un cartier plin de negri? Sau se refera la faptul ca toate aprozarele sunt detinute de marocaines? Si ce ii tine pe acesti oameni impreuna? Nimic! Pentru ca, de fapt, toate aceste “natii” stau separate si sunt la un pas sa se sfasie una pe alta! Doar munca la negru, mirajul (fals si acela) al prosperitatii, i-a adus acolo. Un belgian imi spunea ca, de exemplu, intre autohtoni si arabii de acolo este o tensiune mocnita, deoarece arabii sunt in fruntea infractiunilor savarsite si sunt pur si simplu ajutati de Justitie. Exista sisteme mafiote care ii folosesc si ii scapa pe tinerii si agitatii marocaines din orice fel de dandana, oricat de grava. Belgianul respectiv spunea ca nu are incredere in sistemul politic si cel de justitie, stie ca ziarele sunt vocea oficialitatii.

Unitate in diversitate... este o gluma buna. De fapt o mare minciuna propagandistica, exact ca minciunile cu prosperitatea, fericirea poporului si productiile record din comunism. Pai in Belgia tocmai se pregateste segregarea, separarea. Flamanzii nu se mai inteleg deloc cu walonii, vor sa rupa Belgia si sa traiasca separat. La nivelul populatiei de rand, clivajele, faliile, sunt de netrecut. Sistemul se mai tine inca din inertie, prin elite, educate in institutiile lor de invatamant care le baga in cap multiculturalisme si stangisme ieftine. Au un sistem de protectie sociala intr-atat de dezvoltat, incat trebuie sa fii prost sa lucrezi, cand somajul este peste mia de euro. Se lucreaza putin si prost. Cei care muncesc din greu sunt, cum spuneam, cei de la negru si independentii (les independents), adica cei care nu vor sa intre in sistemul de protectie sociala al statului, ci vor sa stea pe banii lor, pe asigurarile lor de sanatate si pe pensia lor. Acestia sunt cei mai obiditi de sistem, platesc taxe de se usuca. E o mare mirare ca nu i-au “ucis”, dar nici mult nu mai au.

Cat despre institutiile europene… ce sa va mai zic si despre ele. Cartierul european din Bruxelles este un fel de cartierul Victoria Socialismului cu ceva mai multa tehnica de constructie folosita. Un cartier cu cladiri imense, futuriste, dar foarte sinistre in lipsa lor de orice urma de viata. Pe strazi, nici tipenie de om. Nici macar masini, doar foarte rar. Acesta este cartierul european, un loc in care bate vantul prin betoane, sticlarie si otel. Asta pentru ca acest cartier este mort, nu are nicio legatura cu orasul real. Ce sa caute acolo negrul, arabul, esticul “sans papiers”? Ce sa caute acolo flamandul care cauta sa scape de imigranti si de waloni, sau walonul, care cauta sa isi afirme identitatea sa franceza? Acolo sunt numai functionari si atat.

Am scris cam haotic, insa am vrut sa dau un pic la o parte perdeaua si sa aruncati o privire la minciuna enorma si ce distanta exista intre versiunile oficiale, europene ale realitatii, si starea de fapt. Iar acest lucru este valabil, iata, pana si pentru mult – vestitul lor oras Bruxelles, capitala Europei si exemplificarea unitatii in diversitate… De ce face tocmai “ziarul crestin Lumina” propaganda asta mincinoasa si inca pe prima pagina (front line) – si nu e deloc prima data cand se intampla asta – va las pe fiecare sa reflectati si sa deduceti.

 

5 Comentarii »