p-teofil.jpg

NOTA: RUGAM A SE CITI SI PRECIZARILE FACUTE AICI PENTRU O INTELEGERE CORECTA A RATIUNII ACESTUI ARTICOL

***

“Moderatorul:
- Si ultima intrebare: Parinte, sunt cateva persoane care va acuza pentru faptul ca intr-una dintre cartile Sfintiei Voastre ati afirmat ca ati participat cu bucurie la o slujba impreuna cu catolicii.:O

Pr. Teofil:
– Da! Si o sa mai particip!
:O :O :O

Moderatorul:
– Afirmatia aceasta este foarte dureroasa pentru ci care tin cu strasnicie [Canoanele ortodoxe - nu se mai aude, parintele il intrerupe]

Pr. Teofil:
– Lasa-ma in pace! Aia-s niste…:O

Moderatorul:
- … care ne interzic sa ne rugam cu ereticii…

Pr. Teofil:
- Lasa-i ma, in pace! Nu va luati dupa toate… dupa toti oamenii… dupa toti... Las… Cine vrea sa faca altfel, sa faca altfel! Eu am spus ceea ce… am raspuns la intrebare. Ce daca?:O Eu nu consider ca oamenii care au alta credinta, gata, au pierdut totul. Dumnezeu stie. Numai Dumnezeu stie cine se mantuieste. Poate ca chiar noi astia care zicem ca…ii excludem pe ceilalti, nu ne mantuim pana la urma”.

Doamnelor si domnilor ati ascultat cea de-a doua parte a conferintei cu titlul “Martorii Invierii Domnului,” conferinta sustinuta de Parintele Arhimandrit Teofil Paraian, Joi 22 mai … la Teatrul Liric din Craiova.”

Aici aveti fisierul audio.

“Capitolul Rugaciunea lui Iisus, din cartea părintelui Teofil Pârâian Veniţi de luaţi bucurie publicată şi pe siteul www.crestinortodox.ro mi-a lasat un gust amar. Chiar credeam despre parintele Teofil ca este un mare duhovnic, dar din cele afirmate in acest articol, rezulta ca este afectat de parere si chiar de inselare. Cum poate sa spuna ca in cei 70 de ani ai lui, nu a cunoscut sau auzit vreodata de un adevarat lucrator al Rugaciunii lui Iisus?

A fost contemporan cu parintele Paisie Duhovnicul de la man. Sihastria şi parintele Cleopa Ilie de la aceasta manastire. Despre Parintele Paisie, marturiseste parintele Staniloae, dupa intalnirea cu el, ca atunci a avut revelatia unui adevarat isihast. Părintele Teofil afirmă: “m-am dus de exemplu la un parinte care era socotit cu viata imbunatatita si cu nume mare si cu cunostinta multa, el mi-a spus cunostintele tot din carti. :O Pe acelea din carti le pot citi eu singur, nu trebuie sa mi le spuna el, ca ce spune Ioan de Valaam, ca ce-a spus cutare care-i zavorat si ce-a spus Ignatie Brancianinov. Pe mine ma intereseaza experienta, ce ti-a adus tie, care zici “Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Ti-a adus limpezimea mintii? Ti-a adus linistea sufleteasca? Ti-a adus dorinta de rugaciune? Ti-a adus dorinta de Dumnezeu? Ti-a adus capacitatea de a ocoli pricinile pacatelor? Ti-a adus fermitatea in cunostinta de Dumnezeu si inlaturarea gandurilor rele? Ti-a adus statornicie in bine? Ti-a adus dorinta de bine? Ti-a adus dorinta de depasire de tine insuti?”

Ar fi multe de spus dar vreau doar sa sublinez: in toate scrierile ascetice se spune foarte clar: atunci cand ai dobândit o virtute şi spui altcuiva indata o pierzi. Cum se putea astepta parintele Teofil ca cineva la prima intalnire, sa-i spuna: Iată eu am rugăciunea inimii, si am primit aceste haruri?! Aceasta afirmatie din start inseamnă mândrie si cădere! De aceea orice lucrator al rugaciunii, este smerit si nu iti va spune cuvinte de la el ci numai folosindu-se de cele deja spuse de Sf. Parinti, pentru a scapa de lauda de la tine si a rămâne smerit.

Afirmatia pr. Teofil Paraian: “m-am dus de exemplu la un parinte care era socotit cu viata imbunatatita si cu nume mare si cu cunostinta multa, el mi-a spus cunostintele tot din carti. Pe acelea din carti le pot citi eu singur, nu trebuie sa mi le spuna el, ca ce spune Ioan de Valaam, ca ce-a spus cutare care-i zavorat si ce-a spus Ignatie Brancianinov. Cand am intrebat mi s-a raspuns din SF. Parinti, dar eu pot sa citesc si singur, este o dovada a lipsei de smerenie. Poti desigur sa citestii, dar esti sigur ca ai si inteles corect?

De aceea toti sfintii parinti spun ca poti rosti rugaciunea lui Iisus, dar pt a spori in lucrarea ei e absolut necesar să ai un indrumator cu experienţă! Cărtile nu te pot pazi de capcanele dracesti, intrucat nu sunt doi oameni ispititi la fel, ci fiecare potrivit stării lui, de aceea e necesară marturisirea gandurilor in faţa povatuitorului, si ascultarea absoluta de sfaturile lui, pt ca el ti le da potrivit cu ispitele tale, pe cand in cărti poti gasi indrumari generale sau, in cel mai bun caz, modul in care un nevoitor sau altul s-au luptat cu o ispita, dar de unde poti sti daca acela e si modul potrivit tie?

Pt. incepatori este bine sa rosteasca ori de cate ori au timp liber, Rugaciunea lui Iisus, dar pentru o practicare sistematica a ei asa cum se cere unui monah, este obligatorie sfatuirea unui povatuitor încercat in luptele duhovniceşti. Mă miră aceste afirmaţii la un monah renumit cum este parintele Teofil Pârâian, dar, pe de altă parte, imi confirmă cele citite la parinti ca Sf. Ignatie Brianceaninov, Sbornicul, Vlădica Atonie Mărturisitorul, Sfintii Varsanufie şi Ioan (Filocalia 11), Sf. Ioan Scararul, Sf. Grigorie Palama şi multi altii, care cu totii, arată marele pericol la care se expune cel care, indemnat de parerea de sine socoteste ca este mai presus de povatuitorii incercati şi, doar ghidandu-se din carti, pot depasi capcanele puse inainte de diavol. Si mai spun doar atat: Oare nu toti ereticii au ajuns in inşelare doar pt ca au talcuit Scripturile dupa cum i-a taiat capul, fara sa accepte sfatul altora şi astfel si-au pierdut sufletele lor şi ale celor care i-au urmat?“.

  • Crestinortodox.ro: GANDUL LA MOARTE

    Ce importanta are gandul la moarte?

    Este o metoda de imbunatatire sufleteasca gandul la moarte. Sfantul Vasile cel Mare spune ca adevarata filosofie este gandul la moarte care te ajuta sa nu pacatuiesti si te ajuta sa nu te lipesti de lumea aceasta. Tot in Filocalie se spune, si tot la Evagrie Ponticul pe care l-am pomenit de mai multe ori, ca omul trebuie sa traiasca in aceasta lume ca si cind ar trai o mie de ani, trebuie sa se angajeze in actiune pentru viata ca si cind ar trai o mie de ani, si trebuie sa fie dezlipit de lumea aceasta ca si cind ar muri miine. Datoriile sociale trebuie implinite; e o metoda de fapt aceasta. Si Sfantul Ioan Scararul spune ca gandul la moarte – chiar are un capitol despre gandul la moarte – este important. Poate ca ar fi si alte metode, tot importante, fara sa te gandesti la moarte, pentru ca e si greu sa te gandesti la moarte. Pe la noi pe-acasa era o vorba, ca: “Mi-am uitat ca de moarte“. Adica cum iti uiti de moarte asa iti uiti si de niste lucruri in lumea asta.

    Nu prea e firesc sa te gandesti la moarte pentru ca omul nu e facut spre moarte, e facut spre viata, te poti gandi foarte bine si la viata in inteles superior, si atunci nu trebuie neaparat sa te gandesti la moarte.

    Sfantul Ioan Scararul zice ca sa te inchipui in sicriu, mort, ca si cind ai fi mort. Apoi eu ma pot inchipui in sicriu, dar viu. Mort nu ma pot inchipui! Ma inchipui ca sunt culcat in sicriu cu fata in sus si ca nu misc si ii aud pe astia din jurul meu ca ori ma lauda, ori ma hulesc, ce stiu eu ce mi-or face cind voi muri… (oare asta a avut in vedere Sf. Ioan Scararul?! -n.n.) Se spune in Pateric ca un parinte a zis: “Eu am murit lumii”, si cineva zice: “Tu ai murit lumii, dar sa nu uiti niciodata ca diavolul­ ii viu“.
    O data o venit un parinte la noi la manastire si un parinte de-acolo de la noi, nu stiu cum, o abatut vorba despre moarte. Si zice parintele acela: “Parinte, sa stiti ca mie nu mi-i lacomie sa mor!“. Mi-o placut foarte mult expresia asta”.

Creştinilor le sunt îngăduite toate distracţiile care nu aduc împătimiri, răutăţi şi întinăciuni, tot ceea ce e cuviincios. Gândiţi-vă, de pildă, la distracţiile oamenilor de odinioară, dacă mai ştiţi cum se făceau nunţile. Eu nu sunt împotriva muzicii populare, mie îmi place muzica populară şi nu mi-e greu să spun lucrul acesta, oriunde îl spun. Îmi place Dumitru Fărcaş la oboi, îmi place muzica bănăţeană, dar n-am vreme de muzică; nu-mi pot găsi vreme pentru asta, fiindcă am altele de făcut. Câteodată, mă mai slobod eu şi la din astea. :O Nu sunt împotriva unor distracţii decente.:-s Gândiţi-vă la o nuntă: când faci o nuntă, nu faci pomană, faci nuntă. Şi dacă faci nuntă, chemi acolo nişte oameni care cântă frumos şi se distrează oamenii în felul cum se distrau moşii şi stămoşii noştri. Eu am avut o străbună – eu n-o ştiu, dar ne povestea buna despre ea – care s-a dus la o nuntă şi era tare veselă şi tot striga pe acolo – pe la noi, la nuntă strigă bărbaţii, e numai un loc unde strigă femeile. Şi s-a dus fiul ei la ea şi i-a spus: „Mamă, nu mai ţâpa, că ne râde lumea; mi-i ruşine de oameni!“ Şi ea i-a răspuns: „Daâ de ce să nu ţâp? Că aşa-i lejea la nuntă, să hii veselă.“

Prin urmare, toate trebuie să fie cu judecată, ponderat. Mai fac unii nunţi, care se ţin – ştiu eu cum? – fără lăutari, fără muzică etc. Dumnezeu să le ajute, dar să ştie cei care fac din astea că nu-i mulţumesc pe toţi cei care le vin la nuntă. După ce trece nunta, mergi din nou pe făgaşul tău; dacă vrei să nu mai vezi niciodată vreo veselie, nu te mai duci la veselie. (Duhovnici români în dialog cu tinerii, arhim. Teofil PĂRĂIAN)”

  • Confruntati cele de mai sus cu ceea ce scria in cartea In cautarea aproapelui pierdut parintele Savatie Bastovoi, facand aluzie exact la acest pasaj (cartea e de multi ani publicata) din parintele Teofil:

savatie.gif

 

Primejdia laxismului:

“Pogoramintele facute de Sfintii Parinti au un cu totul alt caracter decat pogoramintele propuse de miscarea laxista in Biserica Romano-Catolica din sec. XVII. Nu este vorba aici un laxism ca urmare a unei vieti personale dezordonate si pline de desfatari, dupa principiul: “Fac eu, sa faca si altii, pentru ca-s alte timpuri”.

Sfantul ierarh Luca Voino-Iasinetki, un marturisitor care a traversat lagarele comuniste, in circularele sale isi atentiona preotii sa nu cada in inselarea de a recomanda si altora slabiciunile lor personale, ca pe unele pe care Dumnezeu le iarta usor, ci sa canoniseasca dupa cuviinta. Exista, de exemplu, in zilele noastre preoti care zic ca a nu tine cele patru posturi de peste an nu este pacat, deoarece ei insisi nu le tin. Sigur ca in felul acesta se pierde si preotul si cel povatuit de el. Asa am gasit, in cartea unui duhovnic roman foarte vestit, o incuviintare de a merge calugarii la nunti si la petreceri, cu argumentul ca si el merge la nunti. Nu cred ca este bine sa se spuna asa ceva, pentru ca, in cazul dat, nu se adreseaza unui frate care a venit sa se pocaiasca in chilia lui, ci vorbeste despre tagma calugareasca la general, care trebuie sa ramana model de asceza si lepadare de lume. Asa laxistii romano-catolici din sec. XVII au ajuns sa spuna ca masturbarea si avortul in primele 40 de zile nu sunt pacate (sirul continua). Riscurile acestea trebuie luate in seama, mai ales in vartejul societatii contemporane, cand viata s-a transformat intr-un can-can general”.