Razboi întru Cuvânt

Vremea smintelilor sau… rugati-va (si) pentru parintele Teofil si paziti-va si voi!

Publicat pe 29 May 2008 | Categorii: Pagini Ortodoxe, Presa |  Print This Post

17 Comentarii »

17 Raspunsuri to “Vremea smintelilor sau… rugati-va (si) pentru parintele Teofil si paziti-va si voi!”

1. pe 30 May 2008 la 14:10 # Alexandra Iacob
   
   

   Ca bine ati pus smily aia cu gura cascata…
   Doamne, ajuta-ne sa nu mai dormim!

2. pe 30 May 2008 la 16:07 # admin
   
   

   Am dori sa facem precizarea expresa insa ca la parintele Teofil Paraian putem gasi si foarte multe lucruri bune, corecte si frumoase, imbracate cu mult talent si umor in tonul si limbajul ardelenesc specific. Nu am dori sa se inteleaga ca nu-l apreciem pe parintele Teofil sau ca il atacam, il desfiintam, pentru ca si noi am dat pe site materiale deosebit de ziditoare care ii apartin. De pilda:
   http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/11/duminica-mironositelor-ce-mir-aducem-domnului/
   http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/01/maicuta-domnului-izvorul-tamaduirilor-si-casa-inimilor-noastre/

   De aceea nici nu am dorit sa comentam mai mult decat prin emoticoane si prin ceea ce am scris in titlu, pentru ca ne doare aceasta situatie si nu dorim decat sa ajutam pe fratii mai slabi in credinta, incepatori, sa nu ia si lucrurile gresite dimpreuna cu lucrurile bune de la p. Teofil si de la altii ca Sfintia sa. Sa ne rugam, pentru ca este vremea sminteililor – si a smintelilor mari de tot, de la cele mai inalte niveluri, atat ierarhice, cat si duhovnicesti, harismatice – si vremea in care “si cei alesi” pot fi inselati. Nimeni nu este un guru infailibil, iar vrajmasul ataca mai ales la numele mari, grele, de autoritate. Noi nu trebuie sa ne facem idoli si sa mitizam pe acesti parinti, sa-i socotim deja avvi si sfinti inainte de vreme… pentru ca pana in ceasul mortii sunt si ei vanati, iar patimile ii pot trada si pe ei, ca pe oricare altcineva si pot aduce sminteala cu atat mai mare cu cat ei reprezinta niste autoritati mai mari in Bsierica.

   Va recomandam sa urmam cele spuse de parintele Seraphim Rose:
   
   “Avem un prieten in Muntele Athos care urmareste de multi ani situatia din manastirile grecesti. Se duce in locuri unde, de pilda, cineva a devenit un “gheronda” faimos, cu numerosi ucenici. Observandu-i pe acesti “stareti”, el a ajuns la concluzia ca adesea oamenii de acolo isi inchipuie si zamislesc fantezii, ca si oricare altii. Au anumite pareri despre cineva, pe care le raspandesc pretutindeni, in jurul acestuia, transformandu-l dintr-odata intr-un „batran sfant”, cu o multime care se strange imprejurul lui. In realitate, nu exista nici o pricina pentru acest fapt – sunt multe persoane sfinte carora nimeni nu le da vreo atentie. La Muntele Athos, se poate vedea acest lucru in cazul unui Batran numit Teodosie, un om foarte sfant, care a scris un jurnal despre cum s-a rugat cu Rugaciunea lui Iisus, la un nivel foarte sporit. Nimeni nu stie nimic despre el, in timp ce toata lumea a auzit de altii, deoarece li s-a „facut reclama” si toti ii dau crezare.

   Printre noi, convertitii apuseni la Ortodoxie, tendinta aceasta – de a asculta o parere pe care cineva a raspandit-o si de a-i da crezare – este foarte puternica. Totusi, nu aceasta este ceea ce ar trebui sa facem. Ar trebui sa ne folosim mintea, incercand sa ne inaltam inimile la un nivel la care sa putem simti mai profund Ortodoxia. Este imperios necesar, in aceste vremuri, sa avem un discernamant patrunzator.

   5. PARINTI RECENTI

   Cursele mentionate pana acum, care in Grecia au dus la schisme intre oameni ce au fost ortodocsi intreaga lor viata, sunt pricinuite de lipsa acelui lucru despre care scria Kireievski si pe care incerca sa-l incurajeze. Acel cleric pe care il cunoastem, din Sfantul Munte, dupa ce a analizat tot felul de factiuni, lupte, „stareti sfinti” s.a.m.d. din randul grecilor, spune ca acestora le lipseste un lucru fundamental: ei nu au avut, in secolul al 19-lea, niste episcopi precum Ignatie Briancianinov sau Teofan Zavoratul [1].

   Aceste doua figuri sunt marturii vii ale lucrului despre care scria Kireievski. Ei sunt Parinti Ortodocsi de data recenta, din Rusia, care au pasit pe deplin in duhul Sfintilor Parinti. Au vorbit oamenilor in limbajul vremurilor lor, o perioada foarte apropiata secolului nostru al 20-lea. Toate ispitele vremurilor noastre le-au fost cunoscute, mai ales episcopului Ignatie, care i-a citit pe toti scriitorii apuseni, a fost el insusi inginer si a cunoscut toate teoriile moderne ale matematicii si ale calculelor. Cunoscand situatia actuala si intreaga intelepciune a Apusului, ei au infatisat acestor timpuri predania ortodoxa si au raspuns la tot felul de argumente. Episcopul Ignatie, de pilda, a scris un volum asupra iadului si a starii sufletului dupa moarte, talcuind invatatura ortodoxa intr-un mod care sa fie pe intelesul omului apusean [2]. Acesti parinti, ca si altii care le-au citit scrierile si i-au urmat, ne-au inmanat Ortodoxia intr-un chip foarte accesibil”

   PS: Iata si un interviu chiar foarte bun cu parintele Teofil pe blogul editurii Agnos: http://www.agnos.ro/blog/2008/05/30/in-dialog-cu-parintele-teofil-paraian/

3. pe 30 May 2008 la 23:42 # Alexandra Iacob
   
   

   Doar ma miram impreuna cu voi…E bine ca faceti precizarea legata de lucrurile bune pe care le gasim la parintele Teofil. Ma iertati pentru avint, inca nu mi-am revenit dupa gestul IPS Corneanu si apoi am citit si asta cu parintele Teofil…

4. pe 31 May 2008 la 01:00 # admin
   
   

   @ Cineva:

   Te rugam, nu incerca sa insinuezi alte intentii decat cele motivate deja sincer, detaliat si nuantat in comentariul de mai sus, care insoteste postarea. Acolo am dat toate explicatiile si cred ca am fost destul de clari. Adaugam doar ca faptul ca “e veche” treaba asta cu filo-catolicismul p. Teofil nu e un argument ca e mai putin grav. Uite ca unii afla acum si e vine sa ia aminte si altii.

   Avem nevoie de discernamant si de cunoasterea realitatii asa cum este, fara mitizari si idealizari, acolo cand in joc este mantuirea. Orice alta interpretare este nu doar tendentioasa, ci si nascatoare de tulburare si zazanie inutila, motiv pentru care nu va fi publicata. Multumim pentru intelegere!

5. pe 31 May 2008 la 01:15 # Orthologia
   
   

   Am vazut ca mi-ati cenzurat comentariul, desi nu cred ca am insinuat nimic, ci pur si simplu mi-am exprimat dezacordul si l-am si argumentat.

   Macar pasajul de la Faptele Apostolilor 23:3-5 il puteti posta sau trebuie si Sf. Scriptura cenzurata in numele dreptei credinte?

   Si daca tot va place sa-l citati pe parintele Savatie Bastovoi, poate ar trebui sa va raportati si la interviul postat aici:

   http://www.laurentiudumitru.ro/pr-savatie-bastovoi-interviu.php

   ” Aşa şi noi – să ne temem a ridica mâna asupra unşilor Domnului. “Nu ridicaţi mâna asupra unşilor mei şi împotriva proorocilor mei nu vicleniţi!”, zice Domnul prin gura lui David. Dumnezeu i-a ales. Oare Dumnezeu nu poate să le dea într-o noapte aşa o boală ca să nu se mai scoale nimeni a doua zi? Oare noi suntem cei care trebuie să-i judecăm? Dacă Dumnezeu îi lasă, oare noi suntem mai mari? Numai dacă ne va întreba cineva, să spunem: “Eu aşa cred”, să mărturisim credinţa dreaptă, nu cum spun ei, ca să nu fie sminteală în Biserică, dar, pe cât se poate, să nu-i atingem pe episcopi. Cred că a venit vremea când va trebui să tăcem despre multe lucruri, chiar şi despre apucăturile eretice ale unor episcopi, numai ca să nu pierdem Biserica.”

6. pe 31 May 2008 la 01:52 # admin
   
   

   Da, acolo, din pacate, au fost niste pareri eronate exprimate intr-un interviu dat maicii Fotini pt. Glasul monahilor, acum cativa ani, si combatute tacit, in acelasi numar, de parintele Iustin Parvu (intamplator cunosc contextul si succesiunea evenimentelor de atunci): “Tacere si marturisire” (se observa ca in multe din intrebari maica reia argumentele parintelui Savatie, iar parintele critica acele idei). Intre timp, si parintele Savatie si-a schimbat parerile radical chiar – dovada fiind ceea ce (si cat de vehement!) a scris criticand direct si dur ierarhia noastra in “Pentru ce bat clopotele la Tanacu” si toate luarile sale de pozitii ulterioare. Si acolo nici macar nu era vorba de erezie, de apostazie, ca acum, unde e absolut limpede, toti Parintii spun ca trebuie sa sari ca ars, nici vorba sa gasesti undeva ideea ca trebuie sa tacem. Daca se lasa asa lucrurile, consecintele vor fi cele mai grave cu putinta, iar tacerea noastra le este complice. Pentru ca asta e exact ce vor ei: sa tacem si sa apostaziem cu totii!

   http://www.razbointrucuvant.ro/2007/01/12/atitudinea-fata-de-episcopi-si-canoane-sau-despre-falsificarea-sensului-ascultarii-duhovnicesti/

   http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/27/mitropolitul-corneanu-si-a-desavarsit-apostazia/#comment-5310

7. pe 04 Jun 2008 la 12:01 # Război întru Cuvânt » Parintele Savatie despre primejdia laxismului
   
   

   [...] Sigur ca in felul acesta se pierde si preotul si cel povatuit de el. Asa am gasit, in cartea unui duhovnic roman foarte vestit, o incuviintare de a merge calugarii la nunti si la petreceri, cu argumentul ca si el merge la [...]

8. pe 11 Jun 2008 la 11:15 # Teodor
   
   

   Hristos s-a inaltat!

   Dragi mei, cand Hristos s-a indurat de oameni si a intrat la pacatosi in casa, pentru ca aceia aveau nevoie de doctor, lumea pastratoare de predanie s-a scandalizat. Cand un ortodox intra in casa unui neortodox, fara a abdica din ortodoxia sa, ci doar ca sa isi arate iubirea pe care o poarta aceluia intru Hristos cred ca e bine primit. Cand parintele X intra la pacatosi, fie ei si neortodocsi, fara a face slujba impreuna cu aceia, pentru ca prin prezenta sa sa le fie pilda de iubire si sa le arate ca Dumnezeu asemeni lui ii asteapta cu iubire pe cale cred ca nu este nimic mai mult decat intrarea lui Hristos in casa pacatosului care vrea sa-l primeasca. Daca dupa aceasta vizita pacatosul va invata din gestul de iubire si se va intoarce sau macar va incepe sa asculte si sa fie atent la ortodoxie este foarte bine. Dar ramane alegerea sa.

   In privinta nuntii, fara a fi profesionisti care isi fac obicei din a-si petrece timpul la chefuri, se cuvine dupa pilda lui Hristos “sa ne bucuram cu cei care se bucura si sa plangem cu cei care plang”. Si sa luam parte la nunta, de vreme ce nu suntem calugari, iar mirii “din Cana Galileii” sunt neamurile sau prietenii nostri. Pentru ca impreuna cu ei suntem in comunitatea bisericeasca si impreuna cu ei ne este dat a gasi mantuirea, si impreuna cu ei ne este dat “a ne bucura impreuna”. Ca doar odata se casatoresc in viata asta. Evident ca participarea lui Hristos la nunta nu a insemnat participare la decadenta ci binecuvantarea bucuriei mirilor.Aceste toate in dreapta si buna masura

9. pe 11 Jun 2008 la 15:00 # admin
   
   

   Adevarat S-a inaltat!

   Draga Teodor, daca ai gasi o pilda in care Hristos sa intre intr-un templu pagan ar fi fost altceva. Dar, nu exista, nici nu vei gasi. Hristos a intrat la vamesi si la pacatosi, dar nu a intrat vreodata in templu pagan, nici samarinean.
   Cand se intalneste cu Samarineanca, la fantana lui Iacov, ii spune explicit ca ei, samarinenii, nu stiau la ce se inchina, spre deosebire de iudei.
   Cine a spus ca sunt catolicii niste vamesi si niste pacatosi? E foarte posibil sa fie, din acest punct de vedere, mult mai morali decat noi! Dar nu asta este problema cu catolicii, ci ca sunt de alta credinta, eterodocsi (shismatici si eretici). Stii, desigur, faptul ca samarinenii se raportau si ei la Moise, dar se inchinau si unor alti zei. Si reamintesc cuvantul Mantuitorului, in ciuda acestei asemanari dintre credinta samarinenilor si a iudeilor – voi, samarinenii, nu stiti la ce va inchinati, pe cand iudei da, si din mijlocul lor vine manutuirea. Asta in ceea ce priveste comparatia cu Mantuitorul.

   Apoi, Biserica are deja mijloacele de abordare a celor cazuti sau aflati in erezie. Printre aceste mijloace nu se afla participarea la slujbele lor, ba dimpotriva, este in mod expres oprita. Asta deoarece Sfintii Parinti stiau ei mai bine decat noi ce anume ii intoarce pe eretici si ce nu. Si cine face altminteri se pune pe sine mai sus decat Sfintii Parinti. A se citi si:
   http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/10/unica-osandire-ingaduita/
   Daca suntem sinceri si nu incercam sa dam o pleiada de indreptatiri iezuite post factum, realitatea este ca nimeni nu se duce la eretici sau la pagani (nu mai zic sa se si roage cu ei – ceea ce este grav, pentru ca asta inseamna, implicit, ca marturisesti aceeasi credinta cu ei, deci calci in picioare sfintenia si unicitatea Crezului ortodox) ca sa marturiseasca Ortodoxia si ca intotdeauna din apropierile astea ecumenice nu a rezultat, cum este si logic, decat o slabire si o relativizare a credintei in Biserica Ortodoxa cea Una si o plasare pe picior de egalitate (sau chiar inferioritate) fata de erezii sau alte religii. Dupa roade se cunosc si intentiile, atunci acestea le fatarnicesc pe cele bune si frumoase.

   In ceea ce priveste nunta, problema nu este sa participam noi, mirenii, la nunta, ci ca acest lucru nu se potriveste calugarului. Smintitor este sa participe calugarul si sa isi dea el singur “slobozenie” la nunti, nu sa participe mirenii.

10. pe 17 Jun 2008 la 14:17 # EinStein
    
    

    Domnilor credinciosi,

    cand o sa “va” dati afara preotii din biserica sa imi spuneti si mie. Pe unul ca Parintele Teofil il iau eu la mine si am eu grija de el cum pot mai bine (l-as lua ca Tata dar nu pot ca am deja unul). Daca il vedeti ca nu mai are ce manca faceti-va mila si pomana si trimite-ti si mie un email si vin eu dupa el sa il culeg din “groapa”. Pt voi nu este decat o pomana care o faceti unui Om, si puteti uita o secunda ca este pt voi poate un “eretic”.

    Cu mine din oala o sa manance si daca moare de foame o sa moara cu mine impreuna

    Adresa mea de Email este: EinStein@masarotunda.com
    …. o sa imi fac si eu un blog si o sa public rugamintea mea si acolo

    Doamne Ajuta, Ein Stein !

11. pe 17 Jun 2008 la 15:31 # admin
    
    

    Se pare ca domnul Ein Stein, din graba sau preocupat doar de genialitatea lui , a trecut cu vederea precizarile clare facute de noi in primul comentariu (pe care, probabil, o sa le integram acum in postare). Le reluam mai jos, pentru ca ele sunt trecute cu vederea in mod sistematic de cei care vor cu orice pret sa ne inventeze intentii pe care nu le-am avut.

    In rest, ce putem adauga? Ca mare milostenie este sa lasi un om in ratacirea lui? Ca este mare dragoste de aproapele sa perpetuezi sminteala? Sa ii improsti cu acuzatii pe cei care incearca sa atraga atentia, in mod cuviincios, argumentat, fara atacuri la persoane sau santaje, asupra unor idei gresite, fara a demoniza niste persoane, ci doar pentru a ajuta la pazirea de urmarea lor in unele erori? …

    Cat priveste amenintarea cu blogul, poti sa iti faci si 10 bloguri, nu numai unul, avand drept scop “nobil” atacarea noastra, ceea ce, nu-i asa, face rating…
    Sincer, ne indoim ca interesul dumitale pt. p. Teofil este unul sincer. Nu l-am calificat drept eretic si in niciun caz nu intra in aceeasi categorie cu ierarhii apostati de la Timisoara si Oradea. Probabil ca, de fapt, asta te deranjeaza, lupta cu ecumenismul si iti camuflezi sub aceasta aparenta “caritabila” simpatia ta fata de vanzatorii Bisericii Corneanu si Drincec. Pentru ca numai in cazul lor s-a pus problema caterisirii. Ceea ce, oricum, nu inseamna “a-i da afara” din biserica, nici a-i lasa sa moara de foame. Nici vorba sa gandeasca cineva asa ceva in legatura cu parintele Teofil. Asa ca vitejia ta plina de marinimie pasteaz-o pentru cauze mai… reale. De la parintele Teofil avem multe de invatat, insa atat am spus: sa ne rugam si noi pentru Sfintia sa, pentru ca ispitele nu cruta nici pe cei mai de seama duhovnici, dimpotriva pe ei ii ataca mai mult decat pe ceilalti! Cine are putina buna-credinta va intelege, cine nu, e liber sa manjeasca cu noroi cat doreste. La urma urmei, fiecare vom raspunde pentru ceea ce facem.

    Iata mesajul nostru explicativ, reluat:

    Am dori sa facem precizarea expresa insa ca la parintele Teofil Paraian putem gasi si foarte multe lucruri bune, corecte si frumoase, imbracate cu mult talent si umor in tonul si limbajul ardelenesc specific. Nu am dori sa se inteleaga ca nu-l apreciem pe parintele Teofil sau ca il atacam, il desfiintam, pentru ca si noi am dat pe site materiale deosebit de ziditoare care ii apartin. De pilda:
    http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/11/duminica-mironositelor-ce-mir-aducem-domnului/
    http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/01/maicuta-domnului-izvorul-tamaduirilor-si-casa-inimilor-noastre/

    De aceea nici nu am dorit sa comentam mai mult decat prin emoticoane si prin ceea ce am scris in titlu, pentru ca ne doare aceasta situatie si nu dorim decat sa ajutam pe fratii mai slabi in credinta, incepatori, sa nu ia si lucrurile gresite dimpreuna cu lucrurile bune de la p. Teofil si de la altii ca Sfintia sa. Sa ne rugam, pentru ca este vremea sminteililor – si a smintelilor mari de tot, de la cele mai inalte niveluri, atat ierarhice, cat si duhovnicesti, harismatice – si vremea in care “si cei alesi” pot fi inselati. Nimeni nu este un guru infailibil, iar vrajmasul ataca mai ales la numele mari, grele, de autoritate. Noi nu trebuie sa ne facem idoli si sa mitizam pe acesti parinti, sa-i socotim deja avvi si sfinti inainte de vreme… pentru ca pana in ceasul mortii sunt si ei vanati, iar patimile ii pot trada si pe ei, ca pe oricare altcineva si pot aduce sminteala cu atat mai mare cu cat ei reprezinta niste autoritati mai mari in Bsierica.

    Va recomandam sa urmam cele spuse de parintele Seraphim Rose:

    “Avem un prieten in Muntele Athos care urmareste de multi ani situatia din manastirile grecesti. Se duce in locuri unde, de pilda, cineva a devenit un “gheronda” faimos, cu numerosi ucenici. Observandu-i pe acesti “stareti”, el a ajuns la concluzia ca adesea oamenii de acolo isi inchipuie si zamislesc fantezii, ca si oricare altii. Au anumite pareri despre cineva, pe care le raspandesc pretutindeni, in jurul acestuia, transformandu-l dintr-odata intr-un „batran sfant”, cu o multime care se strange imprejurul lui. In realitate, nu exista nici o pricina pentru acest fapt – sunt multe persoane sfinte carora nimeni nu le da vreo atentie. La Muntele Athos, se poate vedea acest lucru in cazul unui Batran numit Teodosie, un om foarte sfant, care a scris un jurnal despre cum s-a rugat cu Rugaciunea lui Iisus, la un nivel foarte sporit. Nimeni nu stie nimic despre el, in timp ce toata lumea a auzit de altii, deoarece li s-a „facut reclama” si toti ii dau crezare.

    Printre noi, convertitii apuseni la Ortodoxie, tendinta aceasta – de a asculta o parere pe care cineva a raspandit-o si de a-i da crezare – este foarte puternica. Totusi, nu aceasta este ceea ce ar trebui sa facem. Ar trebui sa ne folosim mintea, incercand sa ne inaltam inimile la un nivel la care sa putem simti mai profund Ortodoxia. Este imperios necesar, in aceste vremuri, sa avem un discernamant patrunzator.

    5. PARINTI RECENTI

    Cursele mentionate pana acum, care in Grecia au dus la schisme intre oameni ce au fost ortodocsi intreaga lor viata, sunt pricinuite de lipsa acelui lucru despre care scria Kireievski si pe care incerca sa-l incurajeze. Acel cleric pe care il cunoastem, din Sfantul Munte, dupa ce a analizat tot felul de factiuni, lupte, „stareti sfinti” s.a.m.d. din randul grecilor, spune ca acestora le lipseste un lucru fundamental: ei nu au avut, in secolul al 19-lea, niste episcopi precum Ignatie Briancianinov sau Teofan Zavoratul [1].

    Aceste doua figuri sunt marturii vii ale lucrului despre care scria Kireievski. Ei sunt Parinti Ortodocsi de data recenta, din Rusia, care au pasit pe deplin in duhul Sfintilor Parinti. Au vorbit oamenilor in limbajul vremurilor lor, o perioada foarte apropiata secolului nostru al 20-lea. Toate ispitele vremurilor noastre le-au fost cunoscute, mai ales episcopului Ignatie, care i-a citit pe toti scriitorii apuseni, a fost el insusi inginer si a cunoscut toate teoriile moderne ale matematicii si ale calculelor. Cunoscand situatia actuala si intreaga intelepciune a Apusului, ei au infatisat acestor timpuri predania ortodoxa si au raspuns la tot felul de argumente. Episcopul Ignatie, de pilda, a scris un volum asupra iadului si a starii sufletului dupa moarte, talcuind invatatura ortodoxa intr-un mod care sa fie pe intelesul omului apusean [2]. Acesti parinti, ca si altii care le-au citit scrierile si i-au urmat, ne-au inmanat Ortodoxia intr-un chip foarte accesibil”

    PS: Iata si un interviu chiar foarte bun, recent, cu parintele Teofil pe blogul editurii Agnos: http://www.agnos.ro/blog/2008/05/30/in-dialog-cu-parintele-teofil-paraian/

12. pe 17 Jun 2008 la 17:26 # admin
    
    

    Am gasit si pe alte bloguri ortodoxe (Laurentiu Dumitru, Hristofor) comentarii de-ale dumitale, herr Ein stein si ne-am lamurit deplin care-ti sunt intentiile si ce urmaresti.

13. pe 23 Jun 2008 la 12:53 # ADRIAN
    
    

    Ortodoxia parintelui Teofil e de necontestat.Marturie sta activitatea misionara din ultimii 18 ani in Romania(sute de conferinte in aproape toate judetele tarii,cartile,credinciosii indrumati in taina spovedaniei).Despre ecumenism nici vorba.Parintele Teofil spune ca ecumenismul nu a putut realiza nimic esential, pentru ca nici in privinta datei Pastelui nu s-a ajuns la un consens cu catolicii.Chiar s-au auzit voci ecumenice care il acuza pe parintele Teofil de antiecumenism.Inregistrarea data pe internet in legtura cu catolicii e rupta din contextul conferintei.Nu este dat sfirsitul raspunsului la intrebare.Parintele Teofil spune ca cel care a pus intrebarea nu se afla nici la masura sutasului din Capernaum de a carui credinta s-a uimit Mintuitorul si despre care se spune in Biblie ca iubea neamul evreu si le-a cladit sinagoga desi era roman.Parintele Teofil are ingaduinta fata de catolici dar ramane acelasi ortodox misionar al ortodoxiei.Parintele Teofil e considerat in ortodoxie ca un parinte cu dreapta socoteala si despre el parintele Staniloaie spunea ca este unul dintre cei mai buni cunoscatori ai Filocaliei.Asa ca atunci cand avem o obiectie vis a vis de spusele sfintiei sale sa cugetam bine ininte de a scrie ceva si chiar sa mergem la Sambata sa avem o discutie deschisa cu parintele Teofil.Sa fim atenti sa nu pacatuim impotriva Duhului Sfint lansand astfel de afirmatii fara temei.Dumnezeu sa ne ajute!

14. pe 23 Jun 2008 la 14:29 # admin
    
    

    Draga Adrian,

    Cred ca nu pacatuim impotriva Duhului Sfant daca spunem ca NU e permis sub nicio forma sa te rogi impreuna cu catolicii (oricat ar fi de scos din context, cum spui, asta ramane un fapt – si unul grav, credem noi), nici sa cauti sa te rogi cu rugaciunea inimii fara indrumator, nici sa dispretuiesti gandul la moarte si nici sa mergi la nunta ca monah, indiferent cum te numesti si oricate merite (INCONTESTABILE!) ai avea… sau cu atat mai mult! Nu ne intereseaza aici cine spune un lucru, ne intereseaza sa discernem in lumina invataturii Bisericii, daca acel lucru este bun sau nu, adevarat sau nu, de urmat sau nu… Atat si nimic mai mult.

15. pe 24 Jun 2008 la 09:20 # ADRIAN
    
    

    Parintele Teofil spune ca poti sa spui rugaciunea lui Iisus cerand mila lui Dumnezeu pana iti gasesti indrumator ca Domnul iti ajuta daca esti sincer in cautarile tale.Chiar el a stat fara indrumator de la 13 ani cand a primit rugaciunea de la parintele Arsenie Boca pana la 24 ani cand a devenit calugar.
    Nu dispretuieste gindul la moarte ci propavaduieste o pocainta cu fata spre viitor,cu gindul la viata vesnica(care tot prin gindul la moarte trece),cu incredere in mila Domnului.
    Parintele Teofil a mers la nunti ca slujitor si apoi invitat la masa.Sta putin si apoi pleaca.E total impotriva obiceiurilor patimase (fumat,betie,discoteca- pe care o numeste gura iadului).
    Am observat ca unii il considera un duhovnic larg dar cred ca nu l-au cunoscut in taina spovedaniei.Nu face nici o concesie cu pacatul.
    Dumnezeu sa ne ajute si sa se implineasca cu noi cuvantul,”pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam”.

16. pe 05 Feb 2009 la 19:49 # cosmin
    
    

    A trecut ceva vreme de la ultima postare, insa eu doar acum am citit acest articol.
    Sunt intru totul de acord cu Adrian legat de pr Teofil. Se observa ca in legatura cu pr Teofil, multi isi dau cu parerea fara sa-l cunoasca, sa-l cunoasca mai ales la spovedanie. E foarte hotarat impotriva oricarei patimi, in nici un caz nu e lax.Nici in leg cu el, nici cu altii.Felul in care continua pr Savatie indemnul la distractii cuviincioase al parintelui cu ce ziceau acei romano-catolici din sec XVII este greu calificabil…
    Legat de “rugaciunea fara indrumator”, pr zice ca el nu crede ca daca ceri mila lui Dumnezeu (“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, MILUIESTE-MA pe mine, pacatosul”),ai cum sa ajungi la rau, ca nu te lasa Dumnezeu. Cum sa te lase Dumnezeu daca Lui te rogi, Lui Ii ceri mila??? Foarte adevarat!
    Legat de mersul la nunta : oare noi (mireni sau calugari), nu pe Domnul Hristos il avem ca model? N-a avut El viata fara de prihana? Iar Hristos a mers la nunta…Deci ajungem sa ne credem deasupra Lui? Doamne pazeste-ne de asa gand…
    Legat de catolici : mu ma pricep sa emit o parere, dar am ceva de adaugat.Daca e vorba de inselare la parintele Teofil, cum de adesea, atunci cand ies de la dansul din chilie -chiar si daca vorbesc numai cu dansul, cer sfaturi, fara sa ma spovedesc neaparat- simt o bucurie si o pace sufleteasca de parca zbor?Cred ca numai un om duhovnicesc iti da o asemenea stare, ma gandesc ca unul inselat iti transmite altceva…

17. pe 06 Feb 2009 la 17:20 # cosmin
    
    

    Da, si ar mai fi marea acuza cu “gandul la moarte”. E cumva gandul la moarte o dogma a Bisericii? Cine se gandeste la moarte e credincios, cine nu se gandeste nu e credincios?
    Este o metoda de imbunatatire care a fost si este folosita – pr Teofil nu contesta nici metoda, nici pe cei care o folosesc – dar nu e singura. Sunt clare cuvintele parintelui legate de aceasta chestiune: “pentru ca omul nu e facut spre moarte, e facut spre viata”.
    Afirmatia facuta in comentarii ca “Nimeni nu este un guru infailibil” e valabila cand e vorba de…guru. Da, asa e, prin metode omenesti nu ajungem in starea de a nu mai gresi. Insa crestinii, oamenii care se lasa in mana lui Dumnezeu, au cuvintele Sf Ap Ioan : “Tot cel ce este nascut din Dumnezeu nu savarseste pacat, pentru ca samanta Sa ramane in el; si el nu poate pacatui, pentru ca e nascut din Dumnezeu” (1 In 3, 9)

Nume (necesar)

Adresa de mail (nu va fi facuta publica) (necesara)

Site

Trimite

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!