Război întru Cuvânt

Acordul european incheiat ieri, in urma unui summit considerat “crucial” pentru “noua ordine” insitutionala a Europei, a stabilit cadrul constrangator fiscal-bugetar (numit “guvernanta fiscala“) al viitorului stat european si a intarit “guvernanta economica“. [..]. Deocamdata, acordul actual mai pastreaza, inca, vagi pretentii de inter-guvernamentalitate, adica e ca si cum statele nationale se pun de acord, cu de la ele putere, pentru a “coopera“. Cel mai probabil, acest nou acord “isi va arata lipsurile” in scurta vreme. Absenta Marii Britanii, joaca aici un rol de pretext ideal pentru a subrezi si mai mult “consolidarea” europeana de etapa. Vom auzi aceeasi poezie: “pietele” reactioneaza, initial, pozitiv, dupa care se vor relua titlurile alarmiste, va mai aparea Soros sa zica cum sta treaba, agentiile de rating incep sa se joace cu alfabetul… Si, intr-un final, vom avea un nou summit “istoric”, in care se va adopta integral planul eurocratilor, cand Europa federala nu va mai fi efectul cuplului Germania-Franta, ci instaurarea completa a statului supranational european, dupa o intreaga sceneta care ar fi fost demna de comedia bufa daca nu s-ar baza pe o tragedie: saracirea extrema si umilirea populatiei.

Pentru ca al doilea lucru important la acest summit, trecut cu vederea din cauza zgomotelor de fundal, este oficializarea deplasarii costurilor dinspre state si banci catre populatie (vezi la punctul 15, primul paragraf, cum se afirma ca bancile nu vor mai participa la costurile datoriilor publice). Datoriile – efect al matrapalzacurilor facute de guvernanti in alianta cu bancile centrale si bancile private, rostogolite pana acum de la banci la state si invers, pentru a capata dimensiuni si mai mari - vor fi azvarlite asupra populatiei, ceea ce se va traduce prin conditii sociale tot mai constrangatoare, prin celebra, de acum, “austeritate” (adica, cresterea taxelor si impozitelor, in paralel cu taierea cheltuielilor sociale). Principalul imperativ al acestor politici ar putea fi sintetizat dupa inscriptia de la Auschwitz: ARBEIT MACHT FREI. Munca te face liber, draga noule cetatean al Europei! Daca vi se pare exagerat, ganditi-va la discursul mainstream al eurocratilor sau bancarilor nostri nationali: Continuare»

18 Comentarii »

Conferinta Parintelui Nicolae Tanase (Valea Plopului /Valea Screzii) - Serile Filocalice ASCOR, Bucuresti (Aula Magna a Facultatii de Drept), 28 nov. 2011

- pt descarcare (mp3): save link as… sau save target as…

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Legaturi: Continuare»

12 Comentarii »

Toleranta si legile noahide

(fragmente – partea I)

Extras din lucrarea: „Zeul toleranţei” şi descreştinarea creştinismului“

“(…) Enciclopedia Iudaica spune ca „evreii sunt obligati sa încerce sa aplice codul noahid oriunde se poate”. Cele sapte legi ce compun acest cod, numite astfel dupa numele dreptului Noe, cel caruia se pretinde ca i-au fost date, sunt interdictia idolatriei (aici fiind inclus si Domnul nostru Iisus Hristos), instituirea unui sistem legal, interdictia de a huli, a incestului, a uciderii, a furtului si interdictia de a manca din carnea unui animal viu. Ele nu se gasesc în Sfanta Scriptura, unde se vorbeste despre legamantul cu Noe (Facerea 9), ci apar pentru prima data, dupa Hristos, în scrierile traditionale iudaice.

In proclamatia nr. 4921 a presedintelui american Ronald Reagan din 3 aprilie 1982, data în cinstea rabinului Menachem Schneerson care împlinea 80 de ani, acesta vorbeste despre „validitatea eterna a celor Sapte Legi Noahide care sunt un cod moral pentru noi toti, indiferent de ce credinta religioasa avem” si cu aceasta ocazie a declarat si ziua de nastere a acestui rabin ca fiind „Ziua Nationala pentru Meditatie“.

Intr-o alta proclamatie, acelasi presedinte spunea ca cele sapte legi „sunt esenta educatiei în ceea ce are ea mai bun si trebuie sa ne asiguram ca vom transmite aceasta pretioasa mostenire tuturor tinerilor ameri­cani“[1] si a declarat ziua aniversarii celor 83 de ani ai rabinului, „Ziua Educatiei, SUA“.

Continuare»

18 Comentarii »

Cititi:

Desi exista o stransa si chiar explicita legatura intre (1) Antihristul propovaduit de miscarile rabinice (iudaice), (2) viziunea laica a posibilitatii intemeierii dreptului international si a unei institutii mondiale care sa guverneze pe baza valorilor comune ale umanitatii si (3) francmasonerie, cel mai adesea ea este raspandita prin diverse scenarii conspirationiste si materiale speculative ieftine si eteroclite – de regula fie de provenienta neoprotestanta, fie venite printr-o filiera New Age, ori colportate de multa vreme ca “dezvaluiri de protocoale si documente secrete” extrem de dubioase -, usor de demontat, care pot compromite intreaga discutie. In contextul framantat al acestor vremi, intr-adevar, a devenit aproape un truism a spune ca masoneria se afla in spatele Uniunii Europene si a planurilor pentru stabilirea unei autoritati mondiale, ca in spatele masoneriei sunt ”evreii” care il asteapta pe Antihrist, iara toate acestea vor duce la un guvern mondial.

Dar subiectul poate fi  lamurit printr-o documentare concisa si bazata nu pe ”surse secrete”, obscure si discutabile, ci chiar pe surse deschise, publice,  “academice”, verificabile oricand si revendicate ca atare chiar de sustinatorii lor. In plus, este nevoie de indreptarea atentiei catre cauzele reale ale istoriei: Continuare»

56 Comentarii »

***

Romania

• Ati mai vazut alte tari? Daca ati vazut, ati vazut cu ochiul laicului, insa eu am vazut cu ochiul monahului, care vede altfel. E tragedie ce e in alte tari. Noi inca mai avem o tara cu oameni curati in ea. Cu cat e mai naiv romanul, cu atata e semn ca mai are oleaca de curatie in el. Ce sa-i spui la o matusa de la tara care se roaga si plange inaintea unei icoane? Ea e curata. Ce? Sa stie viclesugurile si minciunariile lumii acesteia? Nu trebuie sa le stie, ca ai pierdut-o, saraca.

• Vreti sa faceti ceva pentru Romania? Continuare»

17 Comentarii »

“- O altă întrebare despre viaţa duhovnicească. Ce este necesar pentru a rezista ispitelor contemporane, care este virtutea cea mai importantă?

-  Părintele Daniel: Increderea în Dumnezeu este cea mai importantă. Dacă noi nu avem încredere în Dumnezeu, atunci rugăciunea noastră va deveni o regulă chinuitoare. Duhovnicul va deveni un psihanalist. Toate celelalte lucruri vor deveni neimportante. Trebuie să existe încrederea personală în Dumnezeu. Trebuie să ţinem minte că suntem sub Dumnezeu şi Dumnezeu este cu noi.

Dumnezeu ne ţine într-adevăr în mâinile Lui. Şi nimeni nu ne va despărţi de El, după cum spune Apostolul Pavel: cine ne va despărţi de dragostea lui Dumnezeu în Iisus Hristos? Într-adevăr, dacă noi vom fi cu Dumnezeu, toţi ceilalţi „binefăcători” vor renunţa. Rugăciunea va deveni comunicarea cu Dumnezeu, Care este cu noi. Continuare»

23 Comentarii »

VEACUL UCIGĂTORILOR DE DUMNEZEU

“[...] În Rusia, unde zdruncinarea şi preschimbările sociale au fost mai totale, mai neobişnuite, acest caracter religios al luptei politice se vădeşte mai mult ca oriunde.

Nu fără rost partidul comunist a accentuat latura antireligioasă a luptei în care s-a angajat. Cu întreaga seriozitate diabolică de care e mânat, a deschis făţiş lupta. Principiul său e ura, mijlocul său lupta de clasă, arma sa violenţa şi teroarea, toate, zice-se, pentru binele omenirii.

Frăţia aceasta cu diavolul pentru a trece puntea spre ţărmul fericirilor omeneşti, iată secretul comunismului şi al tuturor celorlalte metode de ultimă oră, cum e fascismul, hitlerismul sau altele asemenea. Continuare»

10 Comentarii »

Iar intelesul pecetii lui Antihrist este acesta: “Al meu esti, iar eu sunt al tau; de buna voie vii la mine, iar nu de sila“

“[...] Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselati de Antihrist. Nu vor da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri.

Pastorii crestinilor, arhierei si preoti vor fi oameni cu slava desarta, afara de prea putini, cu totul nerecunoscand calea din dreapta de cea din stanga. Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii.

Curatia va pieri de la oameni si va stapani faradelegea. Minciuna si iubirea de argint vor ajunge la cel mai inalt grad si va fi vai de cei care vor aduna bani. Continuare»

9 Comentarii »

“Printre ideile oculte mult dezbătute în prezent şi uneori ac­ceptate de cei care trăiesc experienţe „din afară de trup” şi „de după moarte”, şi chiar şi de unii oameni de ştiinţă, se nu­mără şi ideea de reîncarnare: adică, după moarte, sufletul nu trece prin Judecata Particulară şi apoi se sălăşluieşte în Rai sau în iad, aşteptând învierea morţilor şi Judecata de Apoi, ci (bineînţeles, după o mai lungă sau mai scurtă şedere pe „pla­nul astral”) se întoarce pe pământ şi intră într-un nou trup, de dobitoc sau de om.

Această idee era foarte răspândită în Antichitatea păgână din Apus, înainte de a fi înlocuită de ideile creştine; însă răs­pândirea ei de astăzi se datorează în mare parte influenţei hinduismului şi budismului, unde ea este acceptată. In zilele noastre, ideea este de obicei „umanizată”, adică oamenii pre­supun că în „vieţile lor anterioare” au fost tot oameni, în vre­me ce ideea mai des întâlnită printre hinduşi şi budişti, pre­cum şi la grecii antici şi romani, este că e destul de greu să te „încarnezi” ca om şi că cele mai multe dintre „încarnările” de azi sunt în trupuri de dobitoace, insecte şi chiar şi plante.

Cei care cred în ideea aceasta spun că ea justifică toate multele nedreptăţi din viaţa pământească, precum şi anumite frici aparent inexplicabile: dacă cineva se naşte orb sau sărac, aceasta este o dreaptă răsplată pentru faptele lui dintr-o „viaţă anterioară” (sau, după cum spun hinduşii şi budiştii, se în­tâmplă din pricina unei „karme rele”); dacă cineva se teme de apă este pentru că într-o „existenţă anterioară” a murit înecat. Continuare»

12 Comentarii »

“Sa ne „incapatanam”, deci, sa pretuim aceste valori inestimabile, pentru ca ele ne mai tin!… Sa preferam acest „comportament” — fie el si dispretuit ca „medieval”, dar care izvoraste din adanca si profunda evlavie a neamului acestuia fata de Dumnezeu si sfintii Lui — in locul vacarmului de pe stadioane sau alte locuri de distractie „moderna” si „la moda”…. Sa ramanem crestini adevarati, chiar daca „se va rade” de noi ori vom fi dispretuiti” (PS Sebastian)

In ultimele saptamani am asistat la un suvoi mediatic debordant de batjocuri, invective, sarcasme vitriolate si manipulari denigratoare, ori doar de “analize” ingrijorate, patrunse de… ignoranta crasa, la adresa Bisericii Ortodoxe si, in special, a credinciosilor “bigoti”, “inapoiati” si “imbecili” care stau cu orele in frig ca sa se inchine la sfintele moaste, in loc sa iasa in strada ca sa dea jos guvernul sau, mai bine, sa se duca la munca, puturosi ce sunt ei, ortodcsii astia. A fost un adevarat concert al urii nedisimulate si al bascaliei groase, mai amplificat parca decat oricand, pe toate canalele, si care a culminat recent cu delirul (la propriu!) blasfemator al unui personaj tot mai aberant si mai dezgustator, al carui loc potrivit, intr-o societate normala, nu ar avea cum sa fie catedra universitara (!) sau studioul TV. De aceea cuvantul urmator, de acum cativa ani, al PS Sebastian, Episcopul actual al Slatinei si Romanatilor, este cu atat mai actual si mai necesar…

***

Fiica lui Iair, sau despre un alt inteles al mortii

Dreptmaritori crestini,

Evanghelia de astazi evoca doua minuni savarsite de Mantuitorul Hristos: vindecarea femeii care s-a atins pe ascuns de vesmintele Domnului si invierea fiicei lui Iair — o copila de numai doisprezece ani, singura la parinti. Obisnuia Hristos sa-Si legitimeze invatatura si cuvintele pe care le adresa poporului cu astfel de semne si minuni. Asa se face ca, de-a lungul celor trei ani si jumatate, cat timp a durat activitatea Sa publica, El a vindecat in mai multe randuri bolnavi: orbi, leprosi, ologi si, iata, in evanghelia de astazi a inviat pana si din morti pe o copila, ca sa arate tuturor ca este Dumnezeu, Stapan al sufletelor, dar si al trupurilor; Stapan al vietii, dar si al mortii.

Ceea ce ar trebui sa ne atraga atentia in mod special in aceasta pericopa evanghelica, cred, este un lucru care in general trece neobservat, si anume acela ca Mantuitorul Hristos a fost luat in ras de catre cei care plangeau la capataiul copilei moarte. De ce a fost luat in ras? Pentru ca s-a exprimat altfel decat se asteptau oamenii din vremea Sa: Continuare»

17 Comentarii »