Am ramas datori cu marcarea praznuirii unui adevarat sobor de sfinti romani marturisitori ai dreptei credinte, cu un mesaj foarte actual si util si noua astazi. Este vorba despre Sfintii Cuviosi Marturisitori Visarion si Sofronie, de Sfantul Mucenic Oprea si de Sfintii preoti Marturisitori Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales.

Marturia acestor vieti sfinte este cu atat mai importanta pentru noi cu cat ea s-a petrecut la ceea ce istoricii numesc „inceputul istoriei moderne”, apropiata de noi. Dar mult mai important este ca astazi avem marturia unor romani ortodocsi care au ales mucenicia in fata unor imprejurari deosebit de vitrege si de vrajmasesti fata de Biserica Ortodoxa. In veacul al XVIII-lea, Transilvania era sub stapanire straina, aflata in cadrul Imperiului Habsburgic. Catolicismul era in plina ofensiva, incercand, prin Contra-reforma, sa recastige terenul pierdut in fata protestantismului si, prin alte strategii, sa castige in defavoarea a ceea ce era numit „ritul grecesc de rasarit”, adica a Ortodoxiei. Ca de obicei, aceasta ofensiva era pur exterioara, dusa cu armele politicii sau ale diplomatiei si/sau cu arme pur si simplu, adica cu forta armata. Metodele silnice, bazate pe forta bruta, au fost folosite insa asupra popoarelor „proaste”, lipsite de aparare, aflate cumva dincolo de lege si de protectia oferita de aceasta – anume, popoarele ortodoxe, care erau inca de pe atunci caracterizate drept inapoiate.

Metoda folosita de catolicism in ofensiva sa in aceste teritorii lipsite de organizare politica proprie, aflate sub dominatia unor elite care aveau alte credinte si erau de alta etnie decat poporul de jos a fost numita „uniatism”. Alegand sa nu forteze o infruntare directa cu credinciosii ortodocsi, catolicii au imaginat o modalitate mai “diplomatica” de a determina lepadarea de dreapta credinta si primirea ereziilor catolice. Prin uniatie, li se promitea celor aflati sub stapanire habsburgica faptul ca isi vor pastra „ritul” lor de rasarit, adica forma slujbelor, a portului bisericesc etc., fiind adaugat „doar” o recunoastere a dogmelor catolice – rolul Papei, erezia filioque si altele. Cu alte cuvinte, forma se pastra, insa era anulata, golita de substanta, prin cedarile esentiale la nivel dogmatic si jurisdictional.

Aceasta metoda isi pastra avantajul ca putea da celor slabi impresia ca raul facut „nu e asa mare”, si ca, avand in vedere ca se pastrau randuielile (exterioare!) de fapt nu era decat o adaptare inteligenta la exigentele si vitregiile vremurilor. Pentru cei pentru care ortodoxia insemna numai o randuiala exterioara, un simplu obicei mostenit, desigur ca acest „aranjament” gandit de iezuiti a fost cel mai sigur mijloc de catolicizare, adica de… lepadare a dreptei credinte.

Trebuie precizat ca punctul de vedere al Romei nu a evoluat semnificativ de atunci. Continuare»

21 Comentarii »

 Am considerat necesar a face mai cunoscut (mai mult decat prin semnalarea intr-un link) un articol foarte interesant semnat de cunoscutul publicist ortodox Razvan Codrescu si aparut mai intai in suplimentul Aldine al cotidianului Romania Libera de sambata, 6 octombrie, iar apoi pe blogul personal al autorului. Problema pe care o ridica este de mare actualitate si ne bucuram sa putem auzi si dupa moartea marelui “marturisitor prigonit” - l-am numit pe pr. Calciu - voci crestine echilibrate si credibile care sa poata reactiona la tupeul tot mai mare, aproape nelimitat si lipsit de scrupule cu care aceasta organizatie ANTICRESTINA incearca sa se infiltreze in sanul Bisericii Ortodoxe Romane, facand valuri si cautand sa amageasca sufletele slabe in credinta. Cu riscul inerent de a ni se pune si noua alte si alte stigmate si etichete (“conspirationisti”, “extremisti”, “legionari”, etc.), dar fara a face din masonerie o obsesie sau o manie care sa inlocuiasca preocuparea noastra principala pentru pocainta, pentru cautarea Duhului Sfant si pentru descoperirea comorilor ortodoxiei (precum am mai aratat ca trebuie facut), vom continua cu fiecare prilej sa punem lumina Adevarului peste acest dusman perfid si puternic al Ortodoxiei si al lui Hristos, cel despre care se stie ca nu urmareste altceva decat, in final, inscaunarea Antihristului peste lume si peste Biserica. 

Nu reproducem aici decat prima parte a articolului, pentru a putea citi continuarea, asa cum este firesc, in locurile sale originale de aparitie: Continuare»

11 Comentarii »

Pe blogul relativ recent aparut al parintelui Savatie Bastovoi am descoperit un articol pe cat de spumos, pe atat de trist, din care reproducem si noi un fragment mai jos, despre cat de ticalos sunt manipulati parintii si copiii in privinta “informarii” in domeniul religiei de catre cele mai “prestigioase” si incontestabile nume din spatiul editorial international… Adaugam la cronica parintelui Savatie si aceasta prezentare pur si simplu perfida pe care am gasit-o pe siteul Editurii Rao:

Prezentare “Ca parinte, te eschivezi de multe ori atunci cand copilul iti pune intrebari legate de viata, de suferinta sau de moarte. Intr-adevar, e mai simplu sa-i spui ca, daca nu e cuminte, il vede Doamne-Doamne, care locuieste sus, in cer. Dar cat il ajuta un astfel de raspuns? Noi credem ca pustiul tau e mai inteligent de-atat. De aceea, ii propunem aceasta carte, unde i se explica, pe intelesul lui, ca nu e primul care isi pune astfel de intrebari si ca altii au gasit raspunsul…in religie. Lasa-ti copilul sa-si aleaga (in) ce sa creada!“.

Cititi si comentati Dvs.! Pentru noi este strigator la cer! Mai poate spune cineva ca undeva “sus” nu se pregatesc toate cu minutiozitate? Nu sunt copiii nostri “cobaii” acestui experiment satanic de indoctrinare anti-crestina? Continuare»

7 Comentarii »

• Vedeti si: Masoneria si familia, Pana unde merge tupeul masoneriei? si Pr. Gheorghe Calciu despre masonerie

Articolul de mai jos a fost scris in 1997 de catre parintele nostru drag, Gheorghe Calciu, “cel-nebun-pentru-Hristos“, cum l-a numit Ioan Ianolide, marturisitorul prin excelenta al Ortodoxiei romanesti din secolul XX si cel pe care parintele Nicolae Steinhardt il dadea drept pilda pentru toti de asumare a “Razboiului intru cuvant“ (sintagma care a dat si numele siteului nostru). Acest text a aparut mai intai in volumul: “Rugãciune si luminã misticã. Eseuri si meditatii religioase” (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998), iar mai apoi in “Homo americanus. O radiografie ortodoxã” (Editura Christiana, Bucuresti, 2002 si re-editata in 2007).

Noi l-am preluat de pe foarte valorosul, dar prea putin cunoscutul – pana acum – ORTHOBLOG (multumim pe aceasta cale si ne exprimam aprecierea) si il redam aici intr-o singura postare, pentru a-l putea face accesibil cat mai multor credinciosi interesati de adevarul despre masonerie din surse si marturii credibile si serioase, asa cum este pentru noi parintele Gheorghe Calciu.

Si aceasta postare o dedicam tot participantilor la Marea Adunare Masonica de la Sibiu care are loc in aceste zile:

Pe aceeasi tema, cititi si un alt articol cuprinzand cuvinte rostite de parintele Calciu in diferite interviuri si conferinte despre masonerie.

“Am publicat de mai multe ori studii referitoare la masonerie şi la rolul distructiv – pentru ordinea creştinã şi pentru valorile tradiţionale ale popoarelor – pe care organizaţia aceasta l-a avut şi continuã sã-l aibã în societatea vremurilor noastre. Continuare»

25 Comentarii »

Se dedica acest articol, cu toata dragostea si durerea, participantilor la Adunarea Ecumenica Europeana de la Sibiu

Redam mai jos capitolul introductiv, de o frapanta actualitate al cartii Sfantului Serafim Rose, “Ortodoxia si Religia Viitorului”. Cu perspectiva induhovnicita capatata prin impregnarea cu duhul Sfintilor Parinti si prin modul de trai ascetic-ortodox, Cuv. Serafim face o radiografie a unei boli inspaimantatoare, comparabila cu mutatiile genetice, ce ameninta crestinul ortodox al vremurilor noastre. Pe timpul Cuv. Serafim Rose aceasta boala era inca in germene, era in gestatie. Acum, insa, se afla deja intr-un stadiu mult prea avansat. Nu ii mai putem tine piept omeneste, ci numai impreuna cu Dumnezeu. Aceasta boala se numeste ecumenismul ideologic si este de sorginte clar masonica, neavand nimic de a face cu Traditia Bisericii si cu Duhul Sfant, iar invocarea acestora este una care echivaleaza cu luarea in desert a celor sfinte. Sa urmarim cu atentie avertizarile Cuv. Serafim, deoarece, in aceste zile, uraciunea pustiirii se afla in lucrare in ceea ce altadata era o citadela a ortodoxiei – Sibiul, despre care pr. Arsenie Boca spunea ca ar fi ultima reduta a credintei noastre ce va cadea… Continuare»

29 Comentarii »

• http://www.romfest.org/reflectari/desteptarea-bacau4oct2004.shtml

“Masoneria este o organizatie demonica. Se inchina lui Lucifer”

• http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/18/Despre-ecumenism

Miscarea ecumenica este o actiune pe care au initiat-o curentele care incearca nivelarea religiilor, nivelarea popoarelor, e o actiune pe care masoneria o incearca de mai multa vreme. Continuare»

15 Comentarii »

ZIUA – EVENIMENT – vineri, 3 august 2007

Acuzatie capitala!

Articol preluat de la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=224780&data=2007-08-03

• Descarca interviul incendiar cu medicul personal al PF Teoctist care arata circumstantele absolut dubioase in care s-a decis si s-a efectuat operatia chirurgicala care a dus la moartea Patriarhului:

http://www.ziua.ro/save.php?data=2007-08-03&f=1186080606.mp3

• Val Valcu, medic si redactor-sef la Gardianul: “Operatia nu trebuia facuta!”

http://www.realitatea.net/playlive2.php?emisiuni&file=20070803_1850_86.flv&titlulive=Realitatea%20Zilei

17 Comentarii »

Vremuri tulburi, tot mai tulburi, ne lovesc, ne rănesc, ne arată unde suntem, cum stăm, ce suntem. Iar tabloul îţi înmoaie genunchii, taie respiraţia, te zdruncină.

Recent, Papa Benedict a semnat un document prin care a reclamat faptul ca numai Biserica Catolică este Biserică Adevărată. Noi considerăm că acest gen de atitudine (nu si continutul ei propriu-zis, doar atitudinea) este una binevenită prin efecte, este ceva absolut necesar vremurilor de nivelare şi de ecumenism tot mai agresiv cu care ne confruntăm.

Dar, cu toate că Papa are o atitudine macar onesta, sincera din punctul lui de vedere, nu este şi îndreptăţit pentru aceasta. Cine ar fi trebuit să ridice acum glasul, să strige că Adevărul este Unul, că Biserica este Una, şi că este aceea care are Dreapta Credinţă? Desigur, creştinătatea ortodoxă. Arhiereii ei ar fi fost cu totul îndreptăţiţi să reclame Adevărul şi să Îl apere, chiar şi preţul vieţilor, sau, măcar cu al burselor, banilor şi funcţiilor. Continuare»

7 Comentarii »

ARTICOL AL PR. GH. CALCIU din 1997, aparut in cartea “Rugaciune si Lumina Mistica – Eseuri si meditatii religioase”, Editura Dacia, Cluj, 1998.

Revista “Nouvelle du Monde Orthodoxe”, Seria Nouă, nr. 28 din octombrie 1997, publică o stire îmbucurătoare pentru ortodocsii care înteleg erezia pe care o reprezintă miscarea ecumenică din vremea noastră: Continuare»

19 Comentarii »

“NU VĂ RUŞINAŢI SĂ IUBIŢI!”

Pãrintele Savatie Baştovoi

într-un interviu de Antonio Aroneasa

1. Pãrinte Savatie, ceea ce a fost numit în presã „cazul Tanacu” este o mare tragedie pentru BOR. Majoritatea celor interesaţi de cele petrecute la mãnãstirea Tanacu au luat cunoştinţã de rândurile pe care le-aţi scris în legãturã cu acest caz. Ce v-a îndemnat sã scrieţi acest îndemn şi sã faceţi în acelaşi timp o mãrturisire dureroasã despre realitãţile negative pe care evitãm sã le luãm în seamã?

Eu cred cã porunca lui Hristos m-a determinat sã scriu şi sã iau apãrarea celor de la Tanacu. Aş fi fãcut asta în cazul oricui, mai ales cã de data asta Biserica a jucat rolul acuzatorului. Nu putem lãsa o ţarã întreagã sã creadã cã Biserica bagã la puşcãrie pe cei ce greşesc. Aceasta este o minciunã împotriva Evangheliei. Din Vieţile Sfinţilor şi de la oamenii Bisericii pe care îi cunosc am fost învãţat cã Biserica ia apãrarea celor aflaţi în suferinţã. Mãnãstirea Noul Neamţ, de unde sunt, are un paraclis la puşcãria din Tighina de vreo zece ani. S-a întâmplat ca mãnãstirea sã intervinã în mai multe cazuri, fãcând demersuri cãtre preşedinte pentru a cere graţierea deţinuţilor care arãtau semne de pocãinţã. şi pot spune cã au fost graţiaţi puşcãriaşi cu CV-uri groase. Dar ca Biserica sã facã dosare de acuzare, aşa cum s-a întâmplat în Cazul Tanacu, eu n-am mai pomenit. Vlãdica Dorimedont, fostul stareţ al mãnãstirii noastre, care nu mai este printre noi, a umblat personal pe la poliţie sã scoatã un tânãr care a furat aur de la o icoanã fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului şi pânã la urmã l-a eliberat. A fãcut asta şi în cazul unui violator şi, ori de câte ori avea posibilitatea, intervenea personal pentru condamnaţi, considerând cã puşcãria nu este o cale de îndreptare pentru nimeni. Eu am crescut duhovniceşte lângã astfel de oameni, de aceea nici nu puteam vedea altfel. Îmi pare rãu când vãd oameni care nu se gândesc la suferinţa aproapelui, cã, pur şi simplu, e greu sã stai în puşcãrie, oricine ai fi şi oricât de mult rãu ai face. „Ceea ce voiţi sã vã facã vouã oamenilor, faceţi şi voi lor“, a zis Hristos. Eu, dacã aş fi condamnat şi s-ar lepãda tot Sfântul Sinod de mine, zicând cã nu mã cunoaşte şi cã nici mãcar nu ştie cum am ajuns sã fiu preot, cred cã aş dori ca mãcar un frate sã se ridice şi sã-mi spunã cã este aproape de mine. De aceea am ieşit în apãrarea cãlugãrilor de la Tanacu, pentru cã m-am pus pe mine în locul lor şi mi-am adus aminte de Hristos. Continuare»

17 Comentarii »