Război întru Cuvânt

“E de dorit un adversar declarat decat unul pervers” (Virgil Maxim).

“Administratia slabise supravegherea activitatii mele din curtea elevilor. Tatal lui Ciprian Stoica, directorul scolii normale din Deva, a venit la vorbitor. Ii adusese vioara lui Cipi, cum il alintau colegii; avea talent si tatal gandea ca ar putea obtine permisiunea, avand in vedere ca avea condamnare mica, un an sau doi, sa exreseze pentru a nu pierde indemanarea. L-a determinat pe directorul Spirea Dumitrescu sa admita vioara in inchisoare. Un alt Ciprian isi canta acum durerea in temnita, era un virtuos al viorii, la 17 ani; nu de putine ori seara in dormitor, interpreta Balada lui Porumbescu si smulgea ropote de aplauze si lacrimi din ochii copiilor.

Intr-o zi, probabil mai relaxat sau ca divertisment, a dat-o pe conga, melodie la moda atunci. Copiii, uitand de sine, s-au prins lant, fredonand ritmul melodiei. La coada, Ionică Puscas, actualul savant dr. Ioan Puscas, slab ca o trestie, abia intremat, cu ochii de cer senin, pe cap cu o caciulita tuguiata, ce mai ramasese din ea - in beciurile securitatii Cluj fusese groaznic chinuit, la numai 15 anisori - se avanta ridicand piciorul in ritm cu ceilalti. Doamne, nu tine in seama pacatele tineretilor mele, zicea David.

Tocmai intrasem in camera. Am zambit in fata nevinovatiei si naivitatii lor in aceasta tinereasca desfatare. Dar voiam sa-i fac sa nu uite conditia: Privegheati si va rugati, caci nu stiti nici ziua si ceasul in care va veni Stapanul si pe fiecare in ce-l va gasi facand, in aceea il va lua. Fiindca tineam mult la Ionică, i-am soptit cu glas pe jumatate dojenitor: Continuare»

34 Comentarii »

• PARINTELE DIONISIE IGNAT – de 6 ani impreuna cu sfintii (†11 mai 2004). VREMURILE DIN URMA – SEMNE SAU EXAGERARI? (I)
• PARINTELE DIONISIE IGNAT: “Daca au inselat pe capii Bisericii, sigur… s-a terminat, e sfarsitul”

Uniunea Europeană se osărduieşte să dezrădăcineze tot ce a fost vechi si să „modernizeze” toata omenirea. Conducerea Uniunii Europene lu­crează expres ca să-şi îndeplineas­că dorinţele sale, face propagandă ca să vină Antihrist mai degrabă. Asta vor să facă – tot ce-i bun să sfărâme, ca să fie ce zic ei, ce vor ei.

Vor satanele să te înscrie în Comunitatea Europeană şi după aceea să-ţi dea europeanu’ să mănânci ce vrei. Tu nu mai eşti stăpân în ţara ta, nu eşti. Ei, o luat ei proporţii, de-acuma na… ce să-i faci? Răbdare trebuie, răbdare. Răbdare şi, dacă vom fi aproape de Dumnezeu, ferice de noi că am trait. Dar, dacă te dai după dânşii, asta-i pieirea. (septembrie 1999).

Am scăpat de comunişti, de ateismul lor, dar cei de acuma, europenii, sunt şi mai înfricoşaţi. Da. Vezi, timpurile-s grele. Cine va mai trăi va vedea că cei din Uniunea Europeană au acuma ca scop, la două mii de ani după Hristos, să schimbe cu totul omenirea. Adică nu-i vorbă de credinţă sub nici un motiv. Continuare»

20 Comentarii »

O nouă carte de excepţie – „Zeul toleranţei” şi descreştinarea creştinismului. O privire ortodoxă – a apărut recent la Editura Christiana din Bucureşti. Este o radiografie ortodoxă de peste patru sute de pagini, întemeiată pe o amplă bibliografie la zi, a curentelor dizolvante din lumea noastră contemporană, care toate se prevalează de imperativul aşa-zisei „toleranţe”, prost sau tendenţios înţeles. Autorul cărţii, care între timp a îmbrăcat haina monahală, doreşte să-şi păstreze anonimatul. (R.C.)

Nota noastra: Enorm de multe probleme ridicate de actualitatea fierbinte si imediata – atat lumeasca, cat si bisericeasca – isi gasesc descrierea si raspunsurile cele mai adecvate in cartea aceasta, cu adevarat EXCEPTIONALA, din care va oferim mai jos un capitol dintre cele mai importante si mai “la ordinea zilei”... Legaturile cu provocarile curente se fac de la sine.

• Cititi aici prezentarea exhaustiva din prefata cartii, semnata de Costion Nicolescu
• Vezi si: Dileme. Cu trupul în Vest, sau cu sufletul în Est?

***

Toleranţa şi  „corectitudinea politică”

„ Creştinii ortodocşii poartă în lume un adevăr de o nemaipomenită incorectitudine politică, un adevăr pe care majoritatea oamenilor se ruşinează să-l mărturisească în public”. Prof. Gherman Engelhardt¹

Să analizăm cine propovăduieşte în zilele noastre falsa toleranţă. Principalul vinovat este curentul de gândire cunoscut sub numele de „corectitudine politică“. Contrar denumirii, nu politica este miezul ei, ci atitudinea.

Principala cerinţă a acestei gândiri este ca nimeni să nu facă sau să spună ceva ce un alt grup ar putea considera ca ofensator. Ea mai spune şi că este mai bine sa păstrăm tăcerea despre convingerile proprii dacă acestea ar putea fi considerate de alţii ca jignitoare. Continuare»

68 Comentarii »

• Cititi si: “CA TOTI SA FIE UNA…” – Mitropolitul Augustin de Florina despre dezbinarea generala si cea dinauntrul Bisericii, ca semn al sfarsitului

Arhimandritul Ioil Konstantaros:

Lectură  apostolică la Duminica Sfinţilor Părinţi

de la Sinodul I Ecumenic

Faptele Apostolilor 20: 16-18, 28-36:

În zilele acelea, Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii.

Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii.

Şi când ei au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum m-am purtat cu voi, în toată vremea, din ziua cea dintâi, când am venit în Asia…

Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă  şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

Căci eu ştiu aceasta, că după  plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma.

Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.

Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă  aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.

Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească  şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi.

Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni;

Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.

Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă  astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.

Şi după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia.

Continuare»

32 Comentarii »

Cititi si:

• Evanghelia Duminicii de astazi
• Evanghelia audio – IPS Teofan (mp3)
• Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic
• ERETICUL ARIE – BIRUIT LA NICEEA, DAR BIRUITOR ASTAZI?
• Sfantul Nicolae Velimirovici despre rugaciunea arhiereasca a lui Hristos si despre roadele ei

UNITATE – DEZBINARE

„Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum şi noi una suntem” (Ioan 17, 11)

Iubiţii mei, pământul nu este unica noastră locuinţă, ci a fost hotărât de Dumnezeu ca locuinţă temporară a noastră. Patria veşnică şi unica noastră locuinţă sunt cerurile. Pentru pământul acesta, care atât de mult ne ţine alipiţi cu plăcerile şi cu distracţiile lui, cu comorile şi cu desfătările lui, va veni o zi în care va fi distrus. Pentru că este materie şi materia este stricăcioasă. S-a făcut în timp şi orice lucru creat în timp are şi sfârşit. Aşadar, va suna şi pentru pământ ultimul ceas. Aceasta o confirmă şi ştiinţa. Dar mai mult decât ştiinţa o confirmă cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, care numeşte sfârşitul lumii „sfârşitul veacului” (Matei 13, 39; 24, 3; 28, 20; Evrei 9, 26). Despre sfârşitul lumii vorbesc profeţii, şi mai ales Daniil şi Isaia, vorbesc foarte clar Domnul, Apostolii, Apocalipsa.

E o realitate faptul că pământul va fi distrus. Dar mai înainte de sfârşitul veacului se vor petrece aşa-numitele „semne ale vremurilor” (Matei 16, 3). Care sunt aceste semne? Le-a explicat Domnul: Vor fi „foamete”, „boli” (neputinţe din cauza cărora oamenii vor muri ca muştele), „cutremure pe alocuri”, „un necaz mare, cum nu a mai fost de la începutul lumii” şi, în sfârşit, soarele şi luna se vor întuneca, stelele vor cădea şi „puterile cerurilor se vor clătina” (Matei 24, 7, 21, 29; Luca 21, 11). Cine ar fi crezut acestea, dacă nu le-ar fi zis gura Domnului nostru Iisus Hristos?

Semnele vremurilor vor fi perturbaţia sau alarmarea lumii fizice. Şi în zilele noastre au apărut astfel de fenomene de tulburare în lumea fizică. În America de Sud, pe ţărmurile din Chile, în timp ce oamenii erau întinşi goi pe frumoasele ţărmuri nisipoase şi se distrau – cum se întâmplă şi pe plajele noastre – , deodată s-a cutremurat pământul, s-au deschis vulcanii, s-a vărsat lava, s-au pierdut insule întregi şi apăreau alte insule noi, marea s-a sălbăticit, valurile s-au ridicat cincisprezece metri şi au măturat suprafeţe întregi. Mii au fost morţii şi cei fără acoperiş. Aşa ceva nu s-a mai întâmplat.

***

Dar dacă mă veţi întreba, iubiţii mei, care este cel mai groaznic semn al vremurilor, vă voi spune că nu sunt aceste fenomene. Nu este taifunul, nu este cutremurul, nu este incendiul, nu sunt valurile mării. Continuare»

11 Comentarii »

• CITITI si: Staretul Dionisie de la Colciu:“ARE DUMNEZEU GRIJA, PANA LA ULTIMA RASUFLARE ARE OAMENII LUI!”

VREMURILE DIN URMA

- Unii parinti, unii crestini spun ca sunt tot felul de semne ale sfarsitului lumii, iar altora li se pare ca sunt exagerari. Dumneavoastra ce credeti? Sunt semne ale sfarsitului lumii astazi sau sunt unele exagerari?

- Nu-s exagerari. Dupa toate scrierile Sfintilor Parinti, sigur, e in apropiere imparatia lui Antihrist. Asa socotesc eu, dupa cat am citit, dupa cum ne-au istorisit si Parintii vechi si dupa cum scriu toate cartile. Dupa cum se vad lucrurile, suntem cam in apropiere. [...]

- Ce scop au proorociile? Pentru ce ne-au fost lasate, cum sa ne folosim de ele? Continuare»

33 Comentarii »

“Primejdiile sunt multe, si in dreapta si in stanga, si in fata si in spate, este nevoie de mare atentie, caci oricat de puternic ai fi, tot esti in primejdie. Doar o singura nadejde exista, Dumnezeu“.

Acum exact trei decenii, pe 8 mai 1980 pleca spre Cer ucenicul cel mai cunoscut al Sfantului Ierarh Nectarie de Eghina, Fericitul Filotei Zervakos, in ziua praznicului Sfintilor Ioan “Teologul” si Arsenie cel Mare, sfinti cu care s-a si asemanat in viata lui. A avut deopotriva curatia inimii si dragostea fierbinte de Dumnezeu si de oameni a ucenicului celui iubit al Domnului, cat si iubirea de singuratate si plansul duhovnicesc care l-au caracterizat pe avva Arsenie. A primit asadar, asemenea acestora, atat darul facerii de minuni si al descoperirilor, al viziunilor dumnezeiesti minunate, cat si darul lacrimilor pentru pacatele sale si pentru ale intregii lumi.

Ne putem gandi si ca adormirea sa a avut loc inainte de praznuirea unuia dintre cei mai mari prooroci ai Vechiului Testament, Isaia, nu intamplator scrierile  avvei Filothei avand un pronuntat caracter profetic si de chemare la pocainta a noului popor al lui Dumnezeu, crestinii, la fel de morti duhovniceste astazi ca si evreii din timpul proorocilor.

Toate aceste daruri se oglindesc in cuvintele de mai jos, pe care vi le oferim in cinstea Cuviosului Parinte Filothei. Sa ascultam si sa urmam acest glas al Domnului, inca un sfant parinte contemporan daruit noua de Hristos in aceste “zile viclene”, cum chiar Sfintia sa numea, cu durere mare, vremurile in care traim astazi: Continuare AICI

***

FERICITUL FILOTEI – CĂLĂTOR CĂTRE CER

(mai 1884 – 8 mai 1980)

“(…) Fericitul Filotei este dintre cei care, păşind pe urmele sfinţilor apostoli, au lăsat toate şi au bătut cu piciorul ţinuturi întregi, luminând prin cuvântul simplu, odihnind şi călăuzind prin spovedanie şi sfătuire, împlinind de multe ori şi nevoile materiale ale fiilor săi duhovniceşti. De multe ori spune: „toţi sunteţi fiii mei duhovniceşti“.

Despre fericitul părinte Filotei Zervakos nu poate vorbi nimeni mai bine decât înseşi cuvintele şi faptele sale. Este dintre puţinii prea înflăcăraţi iubitori ai Stăpânului pentru care dragostea jertfelnică nu ştie de oprelişti, de neputinţe sau boli, de convenienţe sau de voia proprie. Şi stareţ şi duhovnic, şi părinte şi frate, făcător de minuni şi învăţător, scriitor, propovăduitor şi bun iconom, şi călător către cer şi călăuzitor către cele cereşti s-a arătat lumii fericitul Filotei din clipa în care a îmbrăcat schima monahală (29 decembrie 1907) şi până la luminoasa sa trecere în bucuria cea veşnică (8 mai 1980).

După cum singur mărturiseşte, într-o perioadă în care multe sate erau lipsite de preot, cuviosul Filotei neobosit a luat la picior toate satele, oraşele şi insulele Greciei, greu încercată de război şi sărăcie, luminând şi odihnind sufletele oamenilor prin cuvânt şi spovedanie.

Singur mărturiseşte: Continuare»

17 Comentarii »

“Pur şi simplu, nu sunt acolo unde trebuie, se luptă cu morile de vant, cu logica lor iezuită, îndreptătindu-si propria ‘puritate’, când, de fapt, este nevoie doar de inimi calde şi conştiente pentru a-i ajuta pe cei ce suferă şi caută şi a-i aduce la Hristos”.

“Cu tot stilul său fundamental nepartizan, Părintele Serafim nu a fost scutit nici el, în 1981, de o ciocnire finala cu eclesiologia supercorectă, superpartizană. De această dată, chiar şi întâi-stătătorul Bisericii Ruse din Afara Graniţelor, Mitropolitul Filaret, a fost implicat. La 22 septembrie 1980, el scri­sese Frăţiei: Continuare»

14 Comentarii »

Omilia Mitropolitului Augustin de Florina

la Duminica Samarinencei

(Ioan 4, 5 – 42)

Aceasta este credinţa noastră!

Iubiţii mei, vă voi vorbi simplu, ca să mă inţelegeţi toţi. Dar oare vor exista urechi care să audă? O profeţie zice că vor veni vremurile în care oamenii işi vor astupa urechile ca să nu audă adevărul lui Dumnezeu (II Timotei 4, 4). Cu nădejdea că mă veţi auzi îndrăznesc să vorbesc.

* * * Continuare»

8 Comentarii »

Vindecarea paraliticului de 38 de ani si singuratatea omului contemporan

“Ceea ce e mai dramatic in toata aceasta pericopa evanghelica e singuratatea bolnavului.

Ati auzit? “Doamne, n-am pe nimeni care sa ma arunce in apa si pana sa ma cobor eu, altul intra inaintea mea”. Cea mai tragica postura a omului este singuratatea, izolarea lui totala. Sfantul Ciprian al Cartaginei spune ca fiecare cade singur, dar ne mantuim in comunitate, in comunitatea Bisericii. A fi singur inseamna a cadea, a te pierde. A fi singur inseamna a nu te gandi decat la tine, pentru ca esti coplesit de suferinta in care zaci. Esti coplesit de inutilitatea vietii. Pentru ca o viata traita singuratic, daca n-ai pe Dumnezeu cu tine, este o viata inutila, pierduta. O viata al carei sens a disparut in clipa in care te-ai insingurat. Continuare»

64 Comentarii »