Război întru Cuvânt

“Somaniteanca oarecand a primit pe cel drept cu gand bun; iar tu, o, suflete, n-ai adus in casa ta nici strain, nici calator. Pentru aceasta tu vei fi lepadat afara din camara, tanguindu-te. (…)

Legea a slabit, Evanghelia nu lucreaza si toata Scriptura in tine nu este bagata in seama; profetii au slabit si tot cuvantul Celui Drept. Si ranile tale, o, suflete al meu, s-au inmultit, nefiind doctor care sa te insanatoseze”.

(din: Canonul Sfantului Andrei Criteanul)

Multe dintre realitatile dramatice ale zilelor noastre, despre cauzele robiei si suferintei neamului nostru le regasim in citirile care se fac in primele zile ale Postului din Cartea Sfantul Proroc Isaia: Continuare»

15 Comentarii »

„<<In toata vremea postul este de folos celor ce-l tin pre dansul...>>, spune imnografia Bisericii noastre din vremea Postului Mare; iar marele ierarh Ioan Gura de Aur, intr-unul din cuvintele sale de la Pasti, zice: „A trecut vremea postului, dar nu a trecut si trebuinta postului…“.

Intotdeauna deci, dar mai ales acum, cand Postul se afla printre preocuparile de seama ale Bisericii Orto­doxe, este vreme potrivita sa ne oprim putin asupra lui.

Mi-aduc aminte din copilarie, cu cata evlavie era tinut postul atunci! Nu se facea exceptie de la post, nici pentru caz de boala, nici pentru cei mici, toti il tineam cu severitate. Sfantul si Marele Post al Paresimilor era asteptat ca un mare eveniment. Erau vase anume pastrate pentru Postul Mare. Şi cu cata primeneala sufleteasca ajungeam la Sfintele Pasti! „Se poate sa nu tii postul? Domnul Hristos a postit patruzeci de zile pentru pacatele noastre si noi sa nu postim? Mare pacat sa calci randuiala postului“! Asa gandeau crestinii ortodocsi de altadata. Continuare»

10 Comentarii »

Din: revista Rost, nr. 101/ septembrie 2011

Omul este om când tinde spre Dumnezeu

 Nu demult, avva Petroniu Tănase, fostul egumen al Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos, s-a mutat la cele veşnice, după o viaţă de călugărie. Bunul Dumnezeu a făcut să-i luăm un ultim interviu, pregătit a apărea într-o carte, chiar cu puţin timp înainte de a se săvârşi din viaţa pământească. Îl redăm aici în premieră.

 Interviu de George Căbaş

 - Preacuvioase părinte, vă rugăm să ne spuneţi cum ne putem da seama de ce patimă suntem stăpâniţi cel mai mult, pentru a lucra împotriva ei şi pentru mântuirea noastră.

Continuare»

5 Comentarii »

Vedeti si:

Pe 22 februarie facem pomenirea unui an de la mutarea la Domnul a Parintelui Petroniu Tanase, Staretul celui mai vechi asezamant monahal romanesc din Sfantul Munte — Schitul Prodromu.

Inca din tinerete, la numai 14 ani, s-a dus cautand vietuirea ingereasca la vechea lavra a Neamtului, unde se va inchinovia dupa unsprezece ani, iar dumnezeiasca pronie l-a purtat apoi la Manastirea Antim, ce va ajunge lacas al renasterii isihaste a „Rugului Aprins”. La Bucuresti studiaza teologia, dar si matematica si filosofia. Tot la Antim isi vadeste aplecarea carturareasca, incercand sa puna in randuiala biblioteca de acolo, lucrare in care ii va urma peste cativa ani tanarul ierodiacon Bartolomeu Anania, viitorul Mitropolit al Clujului. Continuare»

4 Comentarii »

Arhim. Evsevios Vittis: TALCUIRI LA APOCALIPSA (III)

Omilia a patruzeci şi şaptea

Apocalipsa (19, 11-21)

• Condamnarea fiarei şi a profetului mincinos şi nimicirea armatei lor de câtre Mesia – Hristos («lupta lui Mesia») (19,11-21).

• Mesia – Hristos apare cu armata Sa în vederea luptei decisive (19,11-16).

• Un înger vesteşte nimicirea armatei potrivnice lui Dumnezeu (19,17-18).

• Fiara şi falsul profet sunt prinşi de vii şi aruncaţi în marea cea de foc, în timp ce armata lor este nimicită cu totul (19,19-21).

În omilia precedentă ne întrebam ce a mai rămas din Apocalipsă, odată ce am ajuns la capitolul al 19-lea. Însă pe măsură ce ne apropiem de sfârşit, ni se descoperă tot mai multe evenimente importante. Le vom menţiona încă de la început prin ceea ce au fundamental, pentru a ne face o idee despre ele, iar apoi le vom analiza pe rând. Să ne grăbim, aşadar, «să vedem sfârşitul» ce se apropie. Mă refer desigur la sfârşitul Apocalipsei, aceasta ca să nu apară vreo neînţelegere. Cu puţină răbdare, vom vedea şi evoluţia evenimentelor următoare. Trebuie să spun cu anticipaţie că aici avem de a face cu una din părţile cele mai frumoase ale acestei sfinte cărţi. Astăzi ne vom preocupa în modul concret de «intrarea în luptă a lui Mesia», moment atât de aşteptat.

Ce a mai rămas să vedem din Apocalipsă?

a) Biruinţa lui Hristos împotriva Antihristului (19,11-21).

b) Împărăţia lui Hristos de o mie de ani şi condamnarea, la început temporară, iar apoi definitivă a Satanei (20,1-10).

c) Judecata universală (20,11-15).

d) «Noua zidire (creaţie)» şi «Cortul lui Dumnezeu cu oamenii» (Noul Ierusalim) (21,1-22,5).

e) Epilogul Apocalipsei (22,6-21).

Continuare»

9 Comentarii »

“Ce auzi la Liturghie sa-ti treaca prin inima!”

Madalin Iacob

“La 19 ani am fost arestat. Cu bunicul si cu fatu (cantorul, n.red.) din sat. Vina noastra a fost una singura, ne-am incapatanat sa facem o manastire, de fapt sa-l sprijinim pe un parinte la ridicarea unei manastiri. Nu aceasta de aici, unde vorbim noi acum, pe asta am facut-o eu dupa Revolutie, ci alta mai la vale langa cei trei ciresi. Pe parintele l-au arestat in noaptea de 10 spre 11 iunie ’58. In 17 august, fac o cerere pentru el, si ma ia si pe mine si pe bunicul si pe fatul. Fatul ca mi-a dat hartie, bunicul ca m-a ajutat. Si am fost dus la Satu Mare, Gherla, Jilava. Am stat in Delta vreo patru ani jumatate, langa Fetesti, la gradina, si apoi la Jilava si, la urma, la Gherla. 6 ani si jumatate”.

Ca oricarui lapusean, parintelui Gavriil nu ii lipseste darul povestirii. Pe prispa manastirii de la Breaza, in fata unei gramajoare cu mazariche de ales („ascultare” de la maica stareta), parintele Gavriil si-a depanat povestea vietii cu zambetul hatru si cu sfatosenia specifica oamenilor din zona. O viata deloc usoara, dar aflata mereu sub binecuvantarea lui Dumnezeu. Continuare»

14 Comentarii »

Rugăciunea Prea Sfântului Patriarh Ghenadie Scolarul, pe care a citit-o înaintea poporului în perioada în care a fost patriarh, după slujba dumnezeieştii Liturghii, în biserica Sfinţilor Apostoli:

„Au păşit pe calea vieţii, fără prihană”

Prea Sfinte Doamne, Tu Care ai creat cerul şi pământul şi toate câte sunt în ele, Tu, Preaînţeleptul veghetor şi cârmuitor al întregii zidiri, împărat înfricoşător, Judecător drept şi iertător, mult milostive Părinte al nostru, nedespărţit în fiinţa cea unică, Tu Care eşti din trei ipostasuri neamestecate între ele, (aşa cum ai binevoit să ne descoperi nouă şi în această viaţă în care nu vedem lucrurile curat); Tu, mintea fără de început, Care cu Cuvântul Tău cel adevărat şi cu duhul Tău dăruieşti viaţă tuturor, Care eşti desăvârşit şi ai viaţa cea veşnică şi fericită; Tu, pe Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Care este însuşi Dumnezeu, L-ai dat nouă, nevrednicilor robilor Tăi după ce a luat firea noastră, ca Mântuitor şi Doctor şi învăţător; şi L-ai trimis pe Preasfântul Tău Duh în chip văzut de a întărit credinţa ucenicilor Săi, cu darurile harului lui Hristos şi prin ucenicii Tăi îi întăreşti până în zilele noastre pe cei care au dreaptă credinţă. Continuare»

3 Comentarii »

• studentie.md: Despre Ziua Îndrăgostiţilor, timp de 7 zile, câte 7 întrebări cu 7 răspunsuri absolut diferite. Ziua II. Cu Ieromonahul Savatie Baştovoi, scriitor, unul dintre cei mai influenţi bloggeri ai ţării : “Îmi este destul dacă Romeo este bărbat și Julieta – femeie… “

 - Părinte, pe timpul studentiei dvs, iubirea avea o zi, o sarbatoare?

- Nu.

- S-a schimbat modul de a sărbători iubirea odată cu împrumutarea Valentine’s Day? Continuare»

28 Comentarii »

Vezi si:

Parinte Florin,

Suntem doi studenti, Andrei si Alexandra. Suntem prieteni de un an. Ne-am hotarat ca dupa terminarea facultatii sa ne casatorim si dorim din toata inima sa avem o familie fericita.

Avem colegi de liceu si cunoscuti care s-au casatorit si acum sunt deja la tribunal pentru divort. Noi nu vrem sa ajungem in aceasta situatie, nu vrem sa ne facem rau unul altuia, caci ne iubim. Printre studenti circula ideea ca cea mai buna pregatire pentru casatorie este „casatoria de proba”. Noi am fost de acord ca astfel ne vom cunoaste mai bine si ne vom pregati pentru casatorie. Dar bunica Alexandrei, care a avut grija de ea cand era mica si pe care Alexandra o iubeste foarte mult, ne-a spus ca este un pacat foarte mare si ca nu ne va ajuta, nefiind placut lui Dumnezeu asa ceva. Dupa discutia cu ea, Alexandra nu a mai fost asa de hotarata ca inainte.

Intre timp, bunica ei a murit si, din respect pentru ea, Alexandra nu vrea sa treaca peste cuvantul ei, desi mai multe prietene i-au spus ca nu se mai traieste astazi „ca pe vremea bunicilor”. Ea a fost o femeie foarte buna si credincioasa, dar conceptiile ei ni se par cam depasite de vremurile noastre. Dar, totusi, simtim cumva ca este pacat sa traim impreuna inainte de casatorie. Ne este foarte greu sa ne hotaram ce sa facem. Am dori sa ne spuneti de ce nu este de acord Biserica cu „casatoria de proba”? Fara o astfel de proba, de unde stim ca ne vom intelege atunci cand ne vom casatori? Continuare»

10 Comentarii »

Rugăciune pentru potolirea stihiilor

Doamne, Dumnezeule, Cel ce de bunăvoia Ta ai adus toate dintru ne­ființă întru ființă, și cu puterea Ta păstrezi făptura, chivernisind lumea cu purta­rea Ta de grijă; Tu, Care din patru stihii ai așezat făptura și cu patru vremi ai încununat cur­gerea anului, fii bine­cuvântat! Continuare»

23 Comentarii »