Sfintii – prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri
Arhiva postarilor pentru aceasta categorie
Arhiva postarilor pentru aceasta categorie
Publicat pe 07 Aug 2009 | Categorii: Parintele Gheorghe Calciu, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
“Cele pamantesti parasind si frigul cel aspru al pustniciei in pesterile schitului Sihla asupra ta luand, te-ai facut mireasa a lui Hristos, fericita Teodora. Cu rugaciunea pe ingeri ajungand, cu postul si lacrimile de diavoli arzand, ai biruit slabiciunea firii omenesti si pe multi sihastri din Carpati intrecand, la cele ceresti te-ai mutat, lasandu-ne noua mangaiere pestera si pilda vietuirii. Sfanta, Preacurata Teodora, roaga-te lui Dumnezeu sa ne mantuiasca sufletele noastre”. (Troparul sfintei, glas 8). Continuare»
Publicat pe 31 Iul 2009 | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Meditatii duhovnicesti, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Vremurile in care traim | Print
“Cât de mult ajută pocăinţa ca să facă să dispară răul! Să citiţi toate Cărţile Macabeilor. Sunt foarte puternice. Ce poruncă dăduse împăratul! Ca elefanţii să calce pe israeliti. S-au dus ceilalţi, au pregătit ceremonia, au adăpat 500 de elefanţi cu vin tare şi tămâie ca sâ-i întărâte şi aşteptau pe împărat să vină ca să înceapă spectacolul. Dar împăratul uitase porunca ce o dăduse. Se duce îngrijitorul de elefanţi să înştiinţeze pe împărat, pentru că acela încă nu apăruse. “Impărate”, îi spune, “te aşteptăm. Toate sunt gata, elefanţii, iudeii şi cei chemaţi aşteaptă”. “Cine v-a spus să faceţi un astfel de lucru?”, le spune. Strigăte, ameninţări… Şi aceasta nu s-a făcut o dată, ci de trei ori[13]. Oare a fost un lucru mic ca împăratul să uite porunca ce-o dăduse el însuşi? Şi nu numai aceasta, ci în cele din urmă şi-a schimbat toată purtarea sa faţă de iudei. Toată cheia aici este: să se pocăiască lumea”. Continuare»
Publicat pe 30 Iul 2009 | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Minuni si convertiri, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
„Cum a ajuns cea mai minunată făptură din pricina mândriei! A căzut din ceata îngerească cea mai de sus şi a devenit diavol, plin de ură şi răutate. Din înger luminos a devenit diavol întunecat”. (Cuv. Paisie)
Apariţiile şi atacurile diavolului, precum şi supărările pricinuite de el constituie un capitol separat în viaţa Stareţului. Părintele Atanasie Seliris a spus odată unui cunoscut de al său: „Vino să cunoşti un călugăr (Părintele Paisie) care se luptă cu diavolii în prima linie.” Un student a spus Stareţului că un oarecare profesor de Teologie susţine că nu există diavol. Auzind aceasta a zâmbit şi a spus: „Ce spune acela? Aici diavolul în fiecare noapte ne prezintă filme.” Şi într-adevăr pentru el diavolul era o realitate palpabilă. Il vedea foarte des.
Cei pătimaşi şi slabi se luptă cu patimile lor, iar cei puternici cu diavolul însuşi. Stareţul, ca un puternic ce era, se lupta singur cu diavolul şi îl biruia. In aceste „încăierări” se ducea o adevărată luptă corp la corp. Diavolul fugea biruit şi-l lăsa cu părul răvăşit şi cu rasa mototolită. Fireşte nu-l biruia cu puterea sa trupească. Continuare»
Publicat pe 27 Iul 2009 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Jean-Claude Larchet, Parintele Serghie Şevici, Preotie (pentru preoti), Sfantul Siluan Athonitul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
“… Spunea ca rugaciunea n-are pret de nu porneste dintr-o inima curata, de nu se insoteste, asadar, de pazirea tuturor poruncilor, nu dupa litera, ci dupa Duh. Ca Sfantul Isaac Sirul, vedea in porunci unelte date de Dumnezeu omului ca sa se schimbe si sa se faca om nou in Hristos. Si-adesea amintea de cuvantul ce spune: ‘Toate acestea vi s-au dat ca voi sa va schimbati’.”
Fiul lui Gheorghe Sevici si al Mariei Struve Chiril – viitorul staret Serghie – , s-a nascut la 3 august 1903 (21 iulie, dupa calendarul nou), la Haga (Olanda), unde parintii sai erau in vizita la bunicul sau dinspre mama, Chiril, care era ambasador al Rusiei in Tarile de Jos. A fost adus in Rusia pe cand avea trei saptamani. (intreaga biografie aici)
(…)
Ducand tot mai mult o viata de rugaciune si cautand sa implineasca invataturile Parintilor din care se hranea zilnic, Chiril s-a simtit atras de viata monahala. Ratiuni familiale insa l-au impiedicat sa intre indata in monahism; trebuia sa contribuie la intretinerea parintilor, a surorii, nepotului si a doua slujnice in varsta. Ducea totusi pe cat ii statea in putinta o viata de monah ”in lume”. In 1938, i-a marturisit Staretului Siluan dorinta sa de a deveni monah. Acesta i-a dat binecuvantarea sa intr-o scrisoare (1), in incheierea careia ii dadea un sfat care s-a dovedit profetic: ‘‘Du-te si spune oamenilor cat se poate de des: Pocaiti-va!’‘ Cand Chiril s-a hotarat sa se retraga in Muntele Athos, a izbucnit razboiul. Continuare»
Publicat pe 22 Iul 2009 | Categorii: Meditatii duhovnicesti, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
Sunt un păcătos… şi azi, la pomenirea Sfintei Maria Magdalena, vreau să scriu câtuşi de puţin despre măreţiile lui Dumnezeu oglindite în această veritabilă icoană a pocăinţei. Domnul şi Prea Curata Sa Maică mi-au purtat de mai multe ori paşii în Sfântul Munte al Athonului, dar primul meu pelerinaj a început cu aşa-numitele „Mănăstiri ale Stâncilor”: Simono-Petra, Grigoriu, Dionisiu şi Sfântul Pavel. Toate se numesc cu numele ctitorilor lor: cuvioşii Simon, Grigorie, Dionisie şi Pavel. Aceste patru mănăstiri care au aproape aceeaşi vârstă se înalţă pe stânci înalte ca nişte cuiburi de vultur. Sunt construite pe râpe succesive şi prezintă o deosebită armonie arhitectonică. Pentru că toate sunt zidite pe stânci, au trebuit să fie adaptate pentru acordurile anaglifei cu terenul.
Aceste mănăstiri au mai fost numite „Mâinile care L-au pipăit pe Dumnezeul-Om” sau „Mâinile care L-au atins pe Nazarinean”. E adevărat că aceste expresii par mai potrivite ca titluri pentru un film cinematografic sau serial TV, decât într-un ghid al pelerinului unde le-am întâlnit eu. Cu toate acestea, aceste expresii surprind o realitate: Continuare»
Publicat pe 19 Iul 2009 | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Meditatii duhovnicesti, Profetii Vechiului Testament - trambitele Duhului, Sfantul Prooroc Ilie, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
***
Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.
Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul.
Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă (Luca 4, 24-26).
Mai grea decât suferinţa este neînţelegerea ei. Mai tragic decât chinul este suferirea lui fără nicio schimbare lăuntrică. Poate înţelegem mai bine dragostea sângerândă a Dumnezeului nostru pentru noi dacă vedem aceasta: deşi poporul Său, iubita Sa, Israel, trece prin foc şi sabie, cutremur şi potop, venirea altor neamuri asupra sa, ea tot nu înţelege, tot nu se întoarce, tot nu se vindecă de desfrânarea sa idolească. Continuare»
Publicat pe 19 Iul 2009 | Categorii: Sfantul Ioan Maximovici, Sfantul Serafim de Sarov, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
„În timpul verii se vor cânta cântece de Paşti” – s-a spus odinioară în Sarov.
Au trecut 70 de ani de la moartea aceluia care a rostit aceste cuvinte. Pe 19 iulie 1903, întreaga Rusie s-a adunat într-un singur glas în cântări de laudă, proslăvind pe Dumnezeu şi pe bineplăcutul Său. Într-adevăr, întreaga Rusie jubila atunci ca de Sfintele Paşti, ba chiar mai mult.
Apoi au venit vremuri groaznice pentru Rusia, dar amintirea Cuviosului Serafim nu s-a stins şi nici nu s-a împuţinat. Continuare»
Publicat pe 18 Iul 2009 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Pateric, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
“Ci iata iti zic tie, fiule, vor veni zile cand vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeiestilor prooroci, stergand Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta parintii nostri au zis: cei ce sunt in pustia aceasta, sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hartii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindca mare este necazul ce va sa vina. Continuare»
Publicat pe 17 Iul 2009 | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Minuni si convertiri, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
Inaintea Părintelui Paisie uneori stihiile naturii se plecau, dar şi el însuşi acţiona depăşind şi anulând legile naturale. Continuare»
Publicat pe 15 Iul 2009 | Categorii: Biserica la ceas de cumpana, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Minuni si convertiri, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
Astăzi, 15.07.09, a început la Lyon în Franţa cea de-a treisprezecea Adunare Generală a Conferinţei Bisericilor Europene (15 – 21 iulie 2009) cu tema ‘Chemaţi la o singură speranţă în Hristos’. Întâistătorul Bisericii Ortodoxe din Albania, Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei şi Vice-Preşedinte al Conferinţei va deschide Conferinţa cu un referat pe tema „În calitate de creştini îndrăznim să sperăm”. În mod deosebit se va referi la nevoia de colaborare şi de dialog între Bisericile Creştine din Europa, pentru realizarea scopului comun, care nu este altul decât promovarea mesajului lui Hristos în societatea contemporană. Acesta este de altfel şi aspiraţia declarată a Conferinţei, care a împlinit cincizeci de ani de activitate. (A se citi: realizarea în plan religios a ceea ce se pregăteşte deja în plan politic – o guvernare mondială cu „o religie a viitorului”, tot mondială. Dar foarte probabil că ar fi fost problematic dacă această Conferinţă s-ar fi numit, mai transparent, dar in acord cu realele ei intentii, „Chemaţi la o singură credinţă în Hristos”: o credinţă pluri-religioasă sau una ortodoxă?) Continuare»