Război întru Cuvânt

Sfanta si Marea Vineri a mantuirii noastre:

PATIMILE, RASTIGNIREA SI PUNEREA IN MORMANT A MANTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

“Hristos S-a rastignit pentru ca noi sa inviem, si noi sa fim nepasatori?!”

(Cuv. Paisie Aghioritul) Continuare»

15 Comentarii »

• continuare de la: DEMOSTENE ANDRONESCU despre inceputul reeducarii la Aiud si lectiile importante pe care le avem de invatat si noi (I)

“Era în vara anului 1962. Reeducarea îsi urma cursul ei firesc, fara prea mari reusite insa. Într-una din zile, dupa ora 19, adica dupa ora inchiderii, usa celulei în care eram izolat s-a deschis si, de data aceasta, nu am mai fost intrebat, ci mi s-a ordonat sa merg la “club”. Luat prin surprindere, am iesit afara pe pasarela (eram la etajul trei) si am observat ca pe tot Celularul, la toate etajele, era mare forfota. Se deschideau in graba anumite usi si cei dinlauntru erau zoriti sa iasa afara. Am iesit in curte si, mai mult alergând, am fost indrumati spre o cladire situata în imediata apropiere a Celularului. La parterul acesteia intr-o încapere care fusese transformata intr-un fel de sala de conferinte, erau îngramaditi câteva sute de detinuti adusi acolo de prin toate cotloanele inchisorii: din Zarca, de pe Celular, de prin alte sectii speciale si chiar si din fabrica. Era clar ca marea majoritate a acestora faceau parte din categoria celor care refuzau reeducarea.

La un moment dat, un gardian care era în usa a anuntat:

“Liniste, vine tovarasul colonel!” .

Într-adevar, dupa câteva secunde, în usa si-a facut apartitia, plin de el ca de obicei, colonelul Craciun, însotit de statul sau major. În mâna avea câteva foi de hârtie împaturite, pe care le tinea în asa fel de parca voia sa atraga atentia asupra lor. Dupa ce ne-a ordonat sa ne asezam în banci , si-a rotit de cateva ori privirile prin sala, de parca voia sa caute pe cineva, si apoi a început sa recite, spre uluirea noastra, o poezie de Radu Gyr. O recita corect, fara sa se poticneasca, cu intonatii potolite si fara emfaza. Se vedea cât de colo ca o învatase special pentru aceasta reprezentatie. Dupa ce a terminat, s-a uitat iarasi pret de cateva secunde peste sala si a întrebat: Continuare»

13 Comentarii »

“… In felul acesta, alternand duritatea cu o parsiva si demobilizatoare “cumsecadenie”, au reusit reeducatorii sa-i castige pe multi dintre ‘pensionarii’ Aiudului“

“Prin decembrie 1961 sau ianuarie 1962, s-a raspândit deodata vestea ca a început reeducarea. Anumite surse anuntau prin Morse ca pe cutare sectie, la celulele cutare si cutare, au fost înfiintate “cluburi” în care oamenii citesc, joaca sah ori discuta. Vestea a fost primita de detinuti în mod diferit. Cei mai multi, care nu stiau nimic sau stiau foarte putin despre ceea ce se întâmplase la Pitesti, au primit-o cu nepasare, iar unii dintre ei doar cu vaga curiozitate. Cei care erau insa edificati asupra “fenomenului” Pitesti, ca sa nu mai vorbesc de cei care chiar trecusera prin acel iad, au primit-o cu îngrijorare, unii cu groaza chiar. Întâmplator, în momentul raspândirii acestei vesti, stam în celula cu un fost student la Filosofie la Iasi care trecuse prin Pitesti. Acesta, când a auzit de reeducare s-a îngalbenit literalmente la fata si timp de vreo trei zile nu a mai scos un cuvânt. Dupa ce s-a mai linistit, prinzând un moment prielnic, m-a tras într-un colt si mi-a spus:

“Daca începe reeducarea si se reediteaza ceea ce s-a întâmplat la Pitesti, eu ma sinucid“.

In primul moment am crezut ca a luat-o razna. Dar nu, n-o luase. Omul era perfect lucid, dar extrem de inspaimantat. Am inteles acest lucru dupa ce, în zilele urmatoare, mi-a reluat cu lux de amanunte ceea ce se întâmplase, de fapt, la Pitesti. Desi stiam cate ceva despre “fenomen”, ce mi-a fost dat sa aud de la el m-a cutremurat. Si abia atunci am înteles cu adevarat spaimele prietenului meu. Continuare»

15 Comentarii »

• Mircea Rusu – Colinda (de Radu Gyr)
  

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

 

“Dumnezeu de Sus

In inimi ne-a pus

Numai lacrimi grele (…)

Pentru osanditi

Ingerii grabiti

Nu aduc colinde (…)

Peste fericiri apuse

Tinde mana Ta, Iisuse!


Cei din inchisori,

Te asteapta-n zori,

Pieptul lor suspina,

Cei din inchisori,

Te asteapta-n zori,

Sa le-aduci lumina!

Continuare»

17 Comentarii »

Iisus in celula – Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist!
Luna venea dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
- De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac. Continuare»

6 Comentarii »

2 martie 1905 – 29 aprilie 1975

“În Aiud, Radu Gyr L-a adus pe Iisus în celulă”

Cantec de leagan

Dormi copilul mamii, nani, nani,

a plecat si ultimul lastun.

Ruginira plopii si tufanii

si din temnita ce-i surpa anii

nu s-a mai intors taticul bun.

Dormi copilul mamii, toamna plange

dezgolindu-si umarul ranit.

Cade frunza, cade si se frange,

orice frunza-i lacrima de sange

si taticul nu a mai venit.

Nani, nani, maini de crin plapande,

La ferestra pasari plang si ploi.

Lupii beznelor ranjesc la pande,

Tara-i toata temnite flamande

si taticu-i dus de langa noi.

Nani, nani, tata nu mai vine,

maica sta cu sufletul rapus.

Cine sa-ti mai spuie basmul, cine

sa-ti sarute pleoapele senine?

Maica plange si taticu-i dus.

L-au svarlit in temnita dusmanii

pentru sfanta-i lege din strabuni.

Or sa-i ninga peste tample anii,

sa cresti mare, puiul mamii, nani,

Neamul si parintii sa-ti razbuni.

Continuare»

14 Comentarii »