Război întru Cuvânt

Pentru asemanarile existente cu situatia din zilele noastre si pentru o intelegere mai adanca asupra naturii luptelor care au cutremurat Biserica in a doua jumatate a secolului al IV-lea, va indemnam sa cititi fragmentul de mai jos, care incheie lucrarea “Despre Sfantul Duh” a Sfantului Vasile cel Mare, pe care il praznuim astazi. Chiar daca arianismul in forma de odinioara nu mai reprezinta pericolul principal, putem sa intrevedem framantarile prin care va trece Biserica, daca invatatura primita de la apostoli va fi modificata pentru a potrivi credinta dupa masurile lumesti, in vederea unei integrari line in structurile europene si/sau ecumeniste. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa nu ingaduie sa traim lupte in Biserica precum cele pe care Sf. Vasile le descrie atat de tulburator…

“Deci cu ce vom asemui situatia prezenta? Seamana, intr-adevar, unui razboi naval, izbucnit intre marinari razboinici, din cauza unor vechi frictiuni; imagineaza-ti, deci, acest tablou: flota (partilor beligerante) porneste din ambele parti la atac cu mult elan. Apropiindu-se corabiile una de alta, mania ajunge la culme si (barbatii) incep lupta.

Presupune, daca vrei ca in acelasi timp corabiile sunt zdruncinate de o furtuna violenta si ca o intunecime densa, provocata de nori, invaluie totul, incat sa nu se mai poata face deosebire intre prieteni si dusmani, iar semnele lor distinctive sa nu mai poata fi recunoscute din cauza confuziei (generale). Sa mai adaugam tabloului, pentru a-l face mai viu, o mare agitata, o ploaie torentiala si valuri ridicate de furtuna. Apoi, un vant puternic, sufland din toate partile, catre acelasi punct si vasele ciocnindu-se (intre ele). (In aceasta situatie), inchipuie-ti ca unii dintre luptatori tradeaza, trecand in cursul luptei in tabara dusmana, altii incearca sa conduca vasele purtate de vanturi impotriva atacantilor, iar altii, (cuprinsi) de revolta pe care le-a inspirat-o invidia fata de superiori si dorinta de a fi fiecare stapan, se ucid reciproc. Adauga acestora un zgomot confuz (provocat) de vanturile care suiera, de ciocnirea corabiilor, de valurile care fierb si de tipetele luptatorilor, care profera tot felul de cuvinte din cauza celor ce sufera, incat sa nu se auda nici vocea comandantului, nici a carmaciului si peste tot sa se astearna o dezordine si o confuzie infricosatoare, multe greseli comitandu-se din cauza disperarii. Adauga acestora si o extraordinara boala a doxomaniei, incat, desi corabia se scufunda, cearta pentru intaietate sa mai preocupe inca pe pasageri. Continuare»

11 Comentarii »

In ciuda traiului sau ascetic, a rigurozitatii sale morale, a scrupulozitatii organizatorice si a duritatii cuvantarilor sale impotriva patimilor, care ni-l pot infatisa putin intelegator fata de slabiciunile firii noastre, Sf. Vasile cel Mare s-a bucurat de dragostea si pretuirea locuitorilor din Cezareea intr-o masura atat de mare, incat acestia, barbati si femei, au dovedit ca erau pregatiti sa-si riste viata luptand pentru a-si apara episcopul, in acele vremuri de prigoana. Dupa mai putin de zece ani de cand primise tronul Cezareei, Sf. Vasile, unul dintre cei mai iubiti ierarhi ai Bisericii lui Hristos, a fost luat de la conducerea oilor cuvantatoare ale turmei sale de un “dusman” in fata caruia toata multimea cetatii nu avea cum se opune. Sa-l lasam pe prietenul sau drag, Sf. Grigorie Teologul, sa ne poarte peste timp in data de 1 ianuarie 379, in mijlocul orasului indurerat si indoliat …

Continuare»

8 Comentarii »

“Sunt vremuri, şi împrejurări în toate vremurile, când spunând adevărul şi propovăduind îndreptarea îţi poţi pune viaţa în primejdie de moarte. Aşa s-au întâmplat lucrurile în zilele lui Ioan Botezătorul şi a lui Irod şi aşa s-a întâmplat în zilele Sfântului Ioan Gură de Aur şi a împărătesei Eudoxia, fiindcă Ioan cerea dreptul văduvei împotriva împărătesei. Sfântul Ioan Gură de Aur a zis odată, apărând văduva, cuvintele acestea: “iarăşi se tulbură Irodiada, iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan“. Pentru curajul său de a apăra săracul împotriva bogatului Sfântul Ioan a trebuit să ia calea exilului, prigonit de împărăteasă, până când, sfârşit de puteri, a murit pe drum. Iar Eudoxia era ariană.

Un creştinism fără recunoaşterea lui Iisus Hristos ca Dumnezeu şi stăpân al lumii nu-ţi obligă viaţa la a o face mai curată. Iar cu cât viaţa se face mai necurată cu atât te întuneci dinspre Dumnezeu, până la a-L tăgădui cu totul şi a I te face vrăjmaş declarat. Viaţa trăită fără grijă, numai pământeşte, la asta te duce. Continuare»

21 Comentarii »

In Evanghelia aceastei duminici, tanarul dregator, care pazise poruncile si venise sa afle un raspuns mantuitor, se indeparteaza intristat pentru ca nu poate implini cuvantul primit de la Invatatorul cel bun. Sf. Vasile cel Mare, din a carui omilie am selectat cateva pasaje, ne talcuieste ca stapanirea avutiilor sau ravna in a agonisi ne vadesc vinovati de lipsa de dragoste fata de aproapele. Sa luam totusi pilda din nelinistea cea buna a dregatorului, intrebandu-L si noi pe Domnul cum putem sa dobandim viata vesnica, dar sa luptam ca sa ne eliberam de lanturile bogatiei materiale prin dragostea pentru semenii nostri, care este legatura desavarsirii, si sa primim cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru noi cu bogatie [Coloseni 3, 14-16]:

„ (…) Scriptura ne-a infatisat sufletul lui oarecum amestecat: pe de o parte vrednic de lauda, iar pe de alta parte, nefericit si foarte deznadajduit. Este vrednic de lauda ca a cunoscut pe adevaratul Invatator, ca, parasind trufia fariseilor, mandria legiuitorilor si ingamfarea carturarilor, a dat acest nume singurului Invatator bun si adevarat; era iarasi vrednic de lauda si ca s-a interesat cum ar putea sa mosteneasca viata vesnica. Dar ceea ce dovedeste ca in adancul sufletului sau nu urmarea adevaratul bine, ci cauta ce place celor multi, este aceea ca, desi a aflat de la adevaratul Dascal invataturi mantuitoare, nu le-a inscris in inima sa, nici n-a implinit cu fapta sfaturile date, ci a plecat intristat, fiind intunecat de patima dragostei de avutie. Aceasta vadeste ciudatenia purtarii sale si dezacordul cu sine insusi.

Il numesti Invatator si nu te porti ca un ucenic? Marturisesti ca este bun si respingi sfaturile ce ti le da? Continuare»

3 Comentarii »

In aceasta duminica in care se citeste Evanghelia bogatului caruia i-a rodit tarina, am selectat mai multe pasaje dintr-o omilie a Sf. Vasile cel Mare, unul dintre parintii care au rostit cuvinte “tari” impotriva lacomiei celor care detin averi sau isi doresc sa stranga bogatii. N-ar trebui sa ne amagim daca ni se pare ca nu ne gasim asemanari cu bogatul nebun, ci, la gandul ca in noapte ce vine ni s-ar cere sufletul, sa ne dam seama de bogatia desarta de orice fel cu care ne impresuram si de nesabuinta cu care traim: Continuare»

10 Comentarii »