Sfantul Marcu Ascetul

Arhiva postarilor pentru aceasta categorie

CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR

Publicat pe 31 Jul 2010 | Categorii: Meditatii duhovnicesti, Pocainta, Profetii Vechiului Testament - trambitele Duhului, Razboiul nevazut, Sfantul Marcu Ascetul, Sfinti Parinti, Vremurile in care traim | |Print Print

Credinta in Domnul nu s-a aprins oarecand in cetatea Ninive in urma unei bune-vestiri de bucurie, precum cea pe care o aduceau Apostolii si Mironositele-Femei. “Stirea” pe care Iona le-a adus-o asirienilor era intr-atat de crunta si de deznadajduitoare, incat a rascolit pe toti locuitoriidin cetate, de la cei mai mari pana la cei mai mici. Nu ni se spune daca nu cumva asirienii îl vor fi intrebat pe cel care le aducea vestea cea rea, precum cei ce s-au strapuns la inima in ziua Cincizecimii au cautat raspuns de la bine-vestitorul Petru: Ce sa facem?. Intrebarea este fireasca, dar in niciunul dintre cazuri ea nu a primit o solutie omeneasca. Aceeasi dezlegare in duh a fost rostita si de catre Proroc, si, mai tarziu, de catre Apostol : „Pocaiti-va!”.

In orice caz, de mirare pentru noi, si pilda care ne rusineaza, este incredibila receptivitate a cuvantului lui Iona de care au dat dovada cetatenii pagani (si pacatosi) ai Ninivei. Foarte multi fac vorbire, astazi, despre cum s-ar putea intoarce rautatea vremurilor facand trimitere la pocainta ninivitenilor. Din episodul biblic se retine insa, de obicei, doar partea cu milostivirea Domnului si se ignora total primele doua parti: ascultarea cuvantului de mustrare prooroceasca a Sf. Iona de catre niniviteni si pocainta aspra a acestora. Cine mai asculta astazi fara impotrivire cuvintele proorocesti care ne avertizeaza cu privire la vremurile de pe urma pe care le traim? Si daca nu ascultam si nu credem, cum vom aduce pocainta? Si daca nu aducem pocainta adevarata, cum sa atragem milostivirea lui Dumnezeu? In plus, sa nu uitam totusi deznodamantul cetatii Ninive: oamenii s-au intors la pacatele lor, dupa ce pericolul a trecut, si, drept urmare, cetatea a fost distrusa, pana la urma.

In acelasi timp, trebuie spus ca, intrucat vremurile de astazi sunt cu totul speciale si nu este vorba numai de asteptarea unor plagi ca multe altele din istorie pentru pacatele noastre, ci de lucrarea finala a “tainei faradelegii“, a instaurarii imparatiei lui Antihrist, atunci PREGATIREA noastra ar trebui sa fie una pe masura, si anume una de ordin duhovnicesc.

Pentru suferinte, prigoana si moarte nu ne pregatim agitandu-ne si cautand  tot felul de ”antidoturi” si “rezolvari” lumesti, nu umbland incolo si incoace speriati si ravasiti de toate cate le auzim sau terorizati de toata gama de provocari si diversiuni isterizante, nici pierzandu-ne vremea zi si noapte pe forumuri si chibitand cu o bere si o pizza in fata (unii si cu o tigara) despre cum ar trebui sa facem “mucenicie”, la o adica, nici imaginandu-ne ca am putea afla, cu mintea noastra, vreo cale de “scapare”, de fuga de revarsarea paharului urgiei lui Dumnezeu.

Continuare»

SFANTUL MARCU ASCETUL – antidot duhovnicesc la otrava duhului lumesc inhalat zilnic

Publicat pe 05 Mar 2009 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Filocalie, Razboiul nevazut, Sfantul Marcu Ascetul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

marcu-ascetul1.JPG


Astazi este praznuit unul dintre cei mai iubiti, mai accesibili – chiar si crestinilor mireni din mileniul al treilea – si mai folositori sfinti “filocalici” (scrierile sale sunt cuprinse in primul volum al Filocaliei), Cuviosul Marcu Ascetul/Pustnicul.

Anul trecut a aparut la Editura Egumenita o noua versiune romaneasca a “Scrierilor” sale, sub ingrijirea lui Stefan Voronca, care cuprinde, pe langa scrierile filocalice traduse de parintele Staniloae si texte inca nepublicate pana acum, toate intr-o talmacire diferita, bazata in principal pe vechi surse romanesti.

Pentru ca ni s-a parut extrem de interesanta si de ziditoare prezentarea facuta de editor pe ultima coperta a volumului, am dorit sa o transcriem si pentru dumneavoastra:

Continuare»

Sf. Marcu Ascetul – CALAUZA CATRE “CETATEA CEA INTARITA” A DUHULUI

Publicat pe 05 Mar 2008 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Filocalie, Razboiul nevazut, Sfantul Marcu Ascetul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

stmarkascetic.jpg

Cele mai multe dintre gandurile noastre sunt, afirma Sfantul Ioan Gura de Aur, proaste, slabe si rele. Gandul care se suie in inima omului este cel care precede fapta. Majoritatea acestor ganduri, atunci cand ele nu sunt de-a dreptul izvorate din soaptele otravitoare ale potrivinicului, poarta insa muscaturile amare ale patimilor, asa cum vom gasi citind mai jos invataturile filocalice ale Sf. Marcu Ascetul, praznuit astazi.

Praznuirea acestui sfant filocalic este un prilej deosebit sa ne aducem aminte de esentialul vietii noastre – punerea la punct a vietii launtrice. Aflam concentrate in putine cuvinte greutatea atingerii profunzimii intelegerii si trairii cu adevarat a vietii duhovnicesti. In acelasi timp, aceasta conditie a autenticitatii vietii duhovnicesti este indispensabila, altfel fiind condamnati sa traim ca niste “crestini netrebnici”, in imprastiere si confuzie permanente, nestiind daca gandurile lor sau faptele lor sunt de la Dumnezeu sau nu, mai mult morti decat vii (cu sufletul).

Si care este semnul vietii duhovnicesti reale? Sfantul Marcu Ascetul ne invata ca a cunoaste (teoretic) dreapta credinta nu este de ajuns. In deplina traditie ortodoxa, Sf. Marcu ne arata ca “intelegerea e totdeauna in proportie cu implinirea poruncilor ei”. Numai prin confruntarea cu patimile din noi care se impotrivesc acerb poruncilor Adevarului vom putea ajunge la “dreapta socoteala intru Hristos”, cetatea cea intarita in care ne vom gasi adapost fata de toata inselarea, rautatea si amagirea patimilor si potrivnicilor nevazuti. Atunci, urmarea lui Hristos va fi o urmare constienta intru totul, pentru ca Il vom fi vazut pe Dumnezeu asa cum este. Sa ne rugam, asadar, Sfantului Marcu Ascetul sa ne calauzeasca si pe noi, orbi ratacitori prin pustiul duhovniesc de azi, spre “cetatea cea intarita” a discernamantului si a dragostei – ca daruri dumnezeiesti.

Continuare»