Război întru Cuvânt

• Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand: cum suntem datori sa ne rugam? Le-a zis lor batranul: nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice – Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de le sta razboi asupra, ziceti - Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila.

• Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale: mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui fratii: ce este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat? Si le-a zis lor batranul: cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim necuratia lui.

• Rugatu-l-a pe el avva Pimen cu multe lacrimi, zicand: spune-mi un cuvant – cum ma voi mantui? Si raspunzand batranul, i-a zis: lucrul care il ceri, s-a dus acum de la calugari. Continuare»

3 Comentarii »

• Acatistul Sfantului Serafim Rose
• Cine este parintele Seraphim si de ce il cinstim ca pe un mare sfant al timpului nostru?

Necazul altuia sa-l port,

Greseala sa nu-i dau pe fata

Si mila aratand sa pot.

Acestea toate ma invata!

(Alexander Pope, Universal prayer, 1738)

După adormirea Părintelui Serafim, un admirator de-al său i-a descris cum nu se poate mai nimerit evoluţia duhovnicească:

„Părintele Serafim a purces la drum ca un mare gânditor, fiind superior multor oameni din vremea sa; însă a devenit un om al inimii, cu o adâncă milă faţă de oameni. Cu siguranţă că acest lucru nu s-ar fi întâmplat niciodată fără convertirea sa la credinţa în Iisus Hristos în Biserica Ortodoxă”.

Ca tânăr filosof introvertit şi nefericit, Părintele Serafim începuse prin a căuta să cunoască, să înţeleagă, în sensul cel mai înalt. Căutând aceasta cu sinceritate, cu devoţiune şi chiar cu disperare, el a atras harul lui Dumnezeu; şi astfel, sporind în cunoaştere, sporea şi în dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de om. În cartea intitulată Mărturisirea unui pelerin aflăm o bună explicaţie a acestui proces: Continuare»

34 Comentarii »

• VEZI SI:  Sfîntul Macarie Egipteanul – Apoftegme

Încă nu credem că Hristos este nemincinos

Sufletul omului este îmbrăcat cu haina Sfântului Duh aşa cum trupul este îmbrăcat în haine. Cel ce umblă gol trupeşte este lipsit cu totul de bun-simţ, scârbindu-i pe cei­lalţi. Tot aşa, cel ce are sufletul gol, neîmbrăcat cu Duhul, îl scârbeşte pe Dumnezeu, care-Şi întoarce faţa de la el. Continuare»

2 Comentarii »

• Cititi si: Duminica femeii samarinence: omul intre “binele” firii cazute si lucrarea launtrica a Duhului

“Caci Domnul, atunci la Judecata (cea de apoi) Se va adresa celor de-a stanga, ce vor fi trimisi de Domnul in gheena cu diavolul: „Strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat, bolnav si nu M-ati cercetat; flamand si nu Mi-ati dat sa mananc, insetat si nu Mi-ati dat sa beau, in temnita si n-ati venit la Mine“. Se va adresa atunci (si celor de la dreapta sa) in primul rand celor care savarsesc fapte bune la aratare, fiindca Domnul tine seama de orice slujire facuta robilor Sai. Dar (aceasta binecuvantare data celor drepti) se refera si mai adevarat si mai profund, la starea omului launtric din fiecare. Aceasta pentru ca adevarata hrana a Domnului, bautura, imbracamintea, acoperisul si odihna Lui, acestea toate sunt sufletele noastre. El vrea ca sufletul sa primeasca in el pe Domnul (Hristos) in comuniune cu Duhul (Sfant) ca asa sa devina un singur duh cu El, si inima sa fie innoita si transformata, patimile sa se distruga si sa se stinga, (intr-un cuvant) sa se constate in noi lucrarea Sfantului Duh si lucrarile virtutilor. Continuare»

4 Comentarii »

Astazi Biserica sarbatoreste mai multi sfinti straluciti, de o mare insemnatate pentru ortodoxie (printre ei si Sfantul Marcu Eugenicul (al Efesului) si Sfantul Meletie Marturisitorul), la loc de frunte situandu-se si Sfantul Cuvios Macarie Egipteanul, dimpreuna cu celalalt Sfant Macarie, Alexandrinul, despre viata carora puteti citi aici si asculta aici o predica a parintelui Gheorghe Anitulesei. Noi va propunem acum cateva fragmente de mare folos pentru viata launtrica ale acestui mare povatuitor in tainele Duhului, nadajduind ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, sa putem sa va oferim altadata si fragmente din nepretuitele sale “Omilii duhovnicesti”, deosebit de frumoase si de importante pentru buna formare intru Hristos a oricui doreste cu adevarat viata crestineasca:

• Crestinii in cuvant si cei in fapte

“Socotesc ca nu se cuvine sa rostesc cuvantul profe­tului: „Astept, ca cel care naste”; zic aceasta, fiindca sunt totdeauna ingrijorat de progresul Sfantului Duh in tine, un progres care nu se cunoaste nici prin cuvant, nici prin um­bra, ci se implineste prin lucrarea (energia) adevarului si prin puterea lui Dumnezeu, dupa cuvantul Domnului: „Imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in lucrare si putere”; si mai (zice): „imparatia (lui Dumnezeu) este inauntrul vostru”, intr-adevar, unii practica filosofia lui Hristos (adica invatatura principiilor) in aparenta, altii, doar in cu­vant, iar ceilalti si in cuvant si in fapta (lucrare), caci sunt foarte rari cei care, si in puterea lui Dumnezeu. Acestia din urma insa sunt „cei peste care Duhul Sfant va veni si pe acestia-i va umbri puterea Celui Preainalt”.

• Fiii coboratori din Eva trebuie sa devina fiii (Fecioarei) Maria

Este potrivit ca toate sufletele afectate de tristetea care provine din condamnarea Evei sa caute si ele bucuria Mariei prin vietuirea in feciorie pentru intru tot neprihanitul Mire (adica pentru Hristos), dar sa faca aceasta fara de vina si desavarsit.

Dupa cum, prin gandirea noastra pamanteasca si prin patimile trupesti ne recunoastem ca fii ai Evei si ai lui Adam, tot la fel trebuie ca noi insine sa recunoastem infierea noastra prin cugetarea cereasca si prin patimile lui Hristos: „Puneti-va la incercare, examinati-va pe voi insiva, daca sunteti in credinta, daca «locuieste in voi Hristos»”. Caci daca, purtand chipul lui Hristos, simtim lucrarea gandurilor rele, rusinoase si murdare, cu atat mai mult, purtand noi chipul Celui ceresc, trebuie sa simtim lucrarea Sfantului si inchinatului Duh.

• Nasterea lui Hristos in suflet

Sa cunoasca, deci, fecioara inteleapta ca ea se cuvine sa aiba in sine pe Hristos, ca si (Fecioara) Maria; precum aceea (L-a purtat) in pantece, tot astfel si tu (sa-L porti) in inima ca atunci sa poti canta cu intelegere si sa zici: „De frica Ta, Doamne, luat-am noi in pantece si am suferit dureri si am nascut duhul mantuirii”. Este intocmai cu ceea ce zice si Eclesiastul: „Cum se formeaza fatul in femeia insarcinata, asa este «calea Duhului»”. Continuare»

2 Comentarii »

“Convertirea se face numai din interior. Nu se face nici cu argumente logice, nici teologice, nici cu promisiuni, nici cu bunuri materiale, nici cu avantaje de nici un fel, se face prin schimbarea structurala a sufletului dinlauntrul lui. Aceasta este adevarata convertire, iar convertirea, formal, se poate face napraznic, dar, esential, se dospeste incetul cu incetul si se desavarseste“, ne dezvaluie IPS Bartolomeu intr-una din predicile sale.

Si cuvintele Sf. Macarie Egipteanul despre ce inseamna a fi crestin cu adevarat sunt un imbold in aceeasi directie pentru noi toti: sa luptam continuu pentru reinnoirea si desavarsirea convertirii noastre, ca nu cumva sa ramanem (sau sa cadem) la stadiul lipsit de traire al unei credinte constand intr-o marturie formala, rationala, exterioara. Fie ca Domnul sa ne calauzeasca pentru a depasi impietririle sufletesti si a dobandi harul si roadele Duhului Sfant, fara de care suntem orbi, morti si goi, fara haina de Nunta a Imparatiei. Continuare»

22 Comentarii »

Sfantul Macarie Egipteanul

De ziua praznuirii Sf. Macarie Egipteanul, vrem sa impartasim cateva scurte fragmente din scrierile sale care privesc dobandirea, prin experierea discernamantului, a harului înnoitor. Discernmantul este crucial pentru supravietuirea, în aceste timpuri, a crestinului ortodox, confruntat cu un adevarat asalt al duhului desertciunii lumesti si uraciunii diavolesti. Astazi crestinul traieste în ceea ce filosofii au numit societatea de-centrata, societatea rupta de cadrele traditionale, în care binele si raul erau valori obiective, împartasite comunitar de membrii comunitatii. Nu, acum, binele si raul nu mai sunt valori obiective, ele nu mai fac parte dintr-un mediu în care persoana umana îsi exercita vointa sa. Acum, binele si raul sunt constructe, artefacte, sunt generate, spune omul post-modern, de unica alegere a vointei umane libere, autonome. Binele si raul au devenit, de fapt, cheful fiecaruia.

De aceea, ce era real pentru crestinul de altadata este cu atat mai real si urgent pentru noi. Daca, în acele timpuri în care modelul era virtutea, crestinul era chemat la îndepartarea de lume, la dobandirea harului prin lucrarea neîncetata, dureroasa, a poruncilor dumnezeiesti, prin cercetarea permanenta a duhurilor, cu atat mai mult acum, astazi, suntem chemati sa dobandim, sa învatam, sa cernem binele de rau, sa iesim din temnita subiectivitatii, din roadele gandului pur omenesc. În aceasta lume pustie de Dumnezeu, ne zbatem ca pestii ramasi dupa ce marea a secat.

Pentru ca modelul, în aceste vremuri, departe de a fi virtutea, este fara-de-legea, sau vietuirea împotriva Legii Duhului, a Cuvantului lui Dumnezeu. Dar noi nu putem vedea binele si raul, daca nu gustam din straina, de acest veac, savoare a harului dumnezeiesc, daca nu gustam din vesnicie.

Aceasta se face, în primul rand, prin credinta si prin cercare, prin rugaciune fierbinte si prin trezvie, prin suferinta inimii, prin staruinta necurmata si prin sinceritate necrutatoare cu noi însine. Continuare»

Nu exista comentarii »