Război întru Cuvânt

“Fraţi creştini,

[...]

In cinstea sfinţilor Trei Ierarhi s-a mai vorbit şi de-a lungul lunii acesteia: la 1 ianuarie sfântul Vasile, la 25 sfântul Grigorie şi la 27 sfântul Ioan Gură de Aur. S-a vorbit şi aseară şi astăzi, însă ei sunt inepuizabili. Aşa de bogaţi…, în viaţa lor aşa de multe fapte au făcut şi aşa de frumos au scris, aşa de mult au scris, încât oricând se poate vorbi cu foarte mult folos despre ei. Continuare»

10 Comentarii »

Despre prieteni care nu sunt buni

I, II, 22

Cumplită e suferinţa. Dar dacă vine de la prieteni, e cu atât mai rea. Dacă e cu muşcături ascunse, lucrul este insuportabil. Dacă vine de la prieteni credincioşi, e o ruşine. Iar dacă vine de la slujitori ai lui Dumnezeu, unde te-ai putea întoarce? Cum vei fugi de asaltul relelor? Continuare»

13 Comentarii »

Ii praznuim astazi pe cei Trei Mari Dascali si Ierarhi ai Bisericii, Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, care prin descoperire cereasca au aratat crestinilor ce se galceveau pentru a dovedi intaietatea vreunuia dintre ei, legatura invesnicita a dragostei lor intru Domnul.

Prietenia duhovniceasca – despre care toti acesti 3 luminatori ai lumii cu “razele dumnezeiestilor invataturi” ne-au lasat cuvantari “de miere curgatoare” - se imputineaza astazi din ce in ce, pe masura racirii dragostei multora, iar slabiciunea legaturilor dintre noi ne face pe fiecare in parte, si pe toti la un loc, mult mai vulnerabili in fata atacurilor inversunate ale celui care se asemana cu un “leu racnind” care cauta sa ne inghita…

In vremuri de restriste, cand ar fi mai mare nevoie decat oricand in istoria Bisericii “sa strangem randurile” in duhul dragostei fratesti si sa implinim Taina Unimii (Unitatii) in Hristos si in Biserica la care am fost chemati, tocmai acum si patimile noastre, stimulate de asaltul dracesc dezlantuit asupra lumii, ne tradeaza mai abitir si il dezleaga pe Satana – Calomniatorul sufletelor noastre, Marele Diversionist si cel-care-desparte (dia-bolos)- sa realizeze cu noi, probabil intr-o masura fara precedent in istorie, “taina dezbinarii” intre prieteni, intre frati. Cel mai adesea din motive de nimic. Taina dezbinarii face parte integranta din procesul “tainei faradelegii” care se lucreaza tot mai precipitat, sub ochii nostri – “larg inchisi” – in lume, pana la venirea Fiului Pierzarii. Iar Duhul Sfant ne-a aratat de mult ca… dusmania si ura de frati sunt semnul sfarsitului si ca… “daca nu biruim vrajba si tulburarea se va intampla o nenorocire”

Nu ne mai suferim si nu ne mai rabdam unii pe altii, nu mai avem ochi sa ne vedem si omenie sa ne mai raspundem unii altora. Ne izolam in turnuri de fildes ca sa ne protejam de “taina aproapelui” devenit lepros, ciumat, strain cazut intre talhari, nevrednic de privirea preotului si a levitului… Ne gasim in permanenta noua insine indreptatiri sofisticate, stim sa scoatem rapid de sub maneca ratiunii celei cu nume mincinos o multime de teorii ultra-para-meta… duhovnicesti ca sa ne justificam refuzul de a iubi, refuzul de a rabda, refuzul de a asculta, refuzul de a vedea dincolo de aparente, refuzul de… a ne lucra duhovniceste unii prin altii.

La prima ispita, la prima banuiala, la prima barfa, la prima cearta, la prima “tulburare”, crestinul de astazi este invatat sa dea bir cu fugitii, iar nu s-o infrunte barbateste, ci sa se refugieze narcisist in patutul cald al auto-compatimirii si al clevetirii. Acolo unde, desigur, el va avea intotdeauna dreptate si fratele sau niciodata…

Candva, crestinii stiau sa certe iubindu-se. Se certau si iarasi se impacau. Se contraziceau ori se tachinau – fara sa se raneasca sau sa se raceasca – poate si pana la moarte, dar isi vorbeau, tot pana la moarte, cu aceeasi iubire, pretuindu-se unul pe celalalt ca pe un mare dar. COMUNICAU. SE MUSTRAU SPRE INDREPTARE. Nu taceau pasiv-agresiv, precum noi, lasand a se cultiva, intre timp, in ambele sensuri, resentimente, suspiciuni, ganduri potrivnice devenite certitudini. Continuare»

17 Comentarii »

• DE CE FUGEA DE PREOTIE SFANTUL GRIGORIE DE NAZIANZ? Cum trebuie sa fie preotul si de ce trebuie sa tina seama in slujirea sa? (I)
• Sfantul Grigorie Teologul: “Boala de a te crede invatat cand nu esti e vrednica de lacrimi si de suspine mai mult decat orice alta boala”

*

Unora le este buna si folositoare o doctorie, altora o doctorie contrara…

“(…) Cand e vorba de vindecarea trupurilor, trebuie sa mai avem in vedere si aceea ca fiecare din mijloacele de vindecare, pe care le-am enumerat si pe care le observa doctorii, raman asa cum sunt prin natura lor; nu se impotrivesc cu siretenie si nici nu se arata mai intelepte decat cei ce aplica stiinta medicala; dimpotriva, stiinta medicala stapaneste materia, afara de cazul cand se intampla ca bolnavul sa nu asculte, pentru putina vreme, de prescriptiile medicale; dar si aceasta neascultare e usor de invins si de indepartat.

Cand e vorba insa de vindecarea sufletelor, trebuie sa se stie ca cele mai mari piedici in calea virtutii,ca niste ostiri indreptate impotriva celor ce ne ajuta, sunt prezumtia ca suntem oameni destepti si egoismul, pe care nici nu stim, nici nu vrem sa le biruim iute. Iar ravna pe care ar trebui s-o intrebuintam pentru a ne ara­ta boala noastra sufleteasca doctorilor sufletesti, o intrebuintam ca sa fugim de vindecare. Suntem viteji im­potriva binelui nostru si destepti impotriva sanatatii noastre.

Intr-adevar, sau ne tainuim in chip josnic pacatele, ascunzandu-le in adancul sufletului, ca pe niste buboaie tainice si rusinoase, ca si cum am putea sa ni le ascundem de ochiul cel mare al lui Dumnezeu si de judecata Lui, daca ni le ascundem de oameni, sau cautam sa ne dezvinovatim pacatele, scornind cuvinte de aparare pentru patimile noastre (Ps. 140, 4); sau ne astupam auzul, ca o vipera surda, care-si astupa urechile (Ps. 57, 4) si ne ambitionam sa nu ascultam de glasul celor ce ne sfatuiesc, ca sa nu fim vindecati cu doctoriile intelepciunii cu care se vindeca sufletul bolnav; sau - culmea ticalosiei – cei mai cutezatori si mai indrazneti dintre noi nu ne rusinam defel de pacat, nici de cei care cauta sa ne vindece de pacat, ci ne indreptam, cu capul descoperit, cum se spune, spre orice nelegiuire. Ce nebunie! Sau ce alt nume ar fi mai potrivit unei astfel de purtari? Prigonim ca pe niste dusmani pe cei pe care ar trebui sa-i iubim ca pe niste binefacatori. Uram pe cei care ne mustra la portile cetatii si ne scarbim de cuvantul cuvios (Amos. 5, 10). Ne gandim sa facem rau celor ce vor sa ne faca bine, cand de fapt prin asta ne facem noua insine mai cu seama rau, ca si cei care-si musca trupul, socotind ca-l musca pe-al vecinului.

Continuare»

6 Comentarii »

“(…) Dar ce sa spun de credinciosii aceia care, din dragoste de slava desarta sau din iubire de stapanire graiesc nedreptate spre inaltime (Ps. 72, 8), niste orgoliosi ca Iannes si Iambres (2 Tim. 3, 8), care se intrarmeaza, nu impotriva lui Moise, ci impotriva adevarului si se ridica impotriva invataturii celei sanatoase?

Sau ce sa mai spun de a treia ceata de credinciosi, care din pricina lipsei de invatatura si a obrazniciei lor, urmare a lipsei de invatatura, navalesc buluc, ca porcii, asupra oricarei invataturi si calca in picioare frumoasele margaritare ale adevarului (Matei 7, 6)?

In sfarsit, ce sa mai spun de toti acei credinciosi, care n-au nici o idee proprie si nici vreo conceptie buna sau rea despre Dumnezeu, care aduna din toate invataturile si de la toti dascalii, ca din toate acestea sa aleaga ce li se pare mai bun si mai fara greseala, bizuiti pe puterea lor de judecata, ei care sunt niste rai judecatori ai adevarului? Apoi, pentru ca li se pare o alta invatatura mai apropiata de adevar, se indreapta spre aceea si o sterg din minte si calca in picioare orice invatatura de mai inainte; schimba multi dascali si arunca cu usurinta, cum ai arunca praful in vant, multe invataturi, iar la urma, obositi si la auz si la minte – ce prostie! -, pun deopotriva la indoiala orice invatatura, isi fac o conceptie gresita si incep sa batjocoreasca si sa dispretuiasca credinta noastra, spunand ca-i nesigura si ca n-are nimic sanatos; judeca fara cap invatatura noastra dupa invatatorii pe care i-au ascultat, intocmai ca cei cu ochii bolnavi sau ca cei cu urechile astupate, care critica soarele sau sunetele, unii spunand ca soarele este negru si fara stralucire, iar altii, ca sunetele sunt fara viers si tarie. Continuare»

7 Comentarii »

“Mai usor ia cineva mult din putina rautate a unui om, decat putin din viata imbunatatita a altuia”.

*

Va mai recomandam:

*

Din: “Cuvant de aparare pentru fuga in Pont dupa ce a fost hirotonit si pentru intoarcerea lui de acolo. In acest cuvant si despre maretia slujirii preotesti”:

“(…) Pe langa acestea am mai incercat si un alt simtamant – ca voi spune toate tainele inimii mele; nu stiu de e josnic sau nobil simtamantul, dar l-am incercat.

Mi-a fost rusine sa fiu alaturi de ceilalti preoti, care, cu nimic mai buni decat gloata – mare lucru daca nu chiar cu mult mai rai -, intra in locurile cele preasfinte cu maini nespalate, cum se spune, si cu suflete necurate; care, inainte de a fi vrednici, se apropie de cele sfinte, se apuca de altar, se inghesuie si se imping in jurul Sfintei Mese, ca si cum ar socoti ca preotia nu-i chip de virtute, ci mijloc de trai, nu-i slujire plina de raspundere, ci domnie fara indatoriri. Si sunt acestia la numar aproape mai multi decat cei pe care-i pastoresc. Slabi in credinta, ticalosi, cu toata stralucirea lor! Incat, dupa parerea mea, cu trecerea timpului si cu cresterea raului, n-au sa mai aiba pe cine pastori, caci toti au sa fie invatatori in loc de ucenici ai lui Dumnezeu, dupa cum spune profetia (Isaia 54, 13; Ioan 6, 45) si toti vor fi prooroci, ca sa fie si Saul printre prooroci, precum spune proverbul si istoria cea veche (1 Regi 10, 11).

Au fost si altadata pacate si s-au terminat; dar niciodata n-au fost ca acum printre crestini atatea pacate si atata ocara. Daca e mai presus de puterile noastre sa oprim revarsarea acestor pacate si ocari, totusi e una din indatoririle cele mai mari ale dreptei credinte sa le uram si sa ne rusinam de ele.

*

In sfarsit, cea din urma pricina a fugii mele de preotie este si mai de seama decat cele amintite mai sus. Ma indrept acum spre capul pricinilor nesupunerii mele. N-am sa mint! De altfel nici nu-i ingaduit sa faca asta un om care vorbeste despre preotie. Continuare»

8 Comentarii »

• Cititi pentru aceasta Duminica si: PORUNCILE LUI DUMNEZEU – CUM SA LE INTELEGEM? CE SA FACEM CA SA MOSTENIM VIATA DE VECI?

***

“În vremea aceea s-a apropiat un învăţător de lege şi, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat…”

“(…) Exista o categorie de oameni invatati, care, luand-o inainte, il ispitesc pe Dumnezeu. Oricine o ia inainte si nu ramane in invatatura lui Hristos, nu are Dumnezeu; Cel ce ramane in invatatura lui Hristos, acela are si pe Tatal, si pe Fiul. Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa (II Ioan 1, 10). Continuare»

31 Comentarii »

Copilul meu, acest dar îţi trimit

eu, Grigorie: îndemnul unui părinte este darul cel mai bun.

Nu aurul amestecat cu pietre preţioase,

podoabă femeilor nobile, Olimpiada, nici culorile

să nu împodobească un chip împărătesc cu ruşinoasă graţie,

fiindcă ele aduc peste chip un chip ce duce la pierzanie.

Iar veşmintele de purpură, aurite, strălucitoare şi sclipitoare,

să fie pentru cele cărora nu le ajunge slava unei vieţi

luminoase. Continuare»

8 Comentarii »

Scrie şi îi e greu să mai îngenuncheze

In primele zile i-a fost foarte rău, însă a hotărât să rămână singur. L-a silit pe Eupraxie să plece la Arianz. Nu ducea grija mâncarii – o bucăţică de pâine, puţin bob fiert, ceva verdeţuri. Când una, când alta dintr-acestea, şi prânzul i se sfârşea in câteva clipe.

Rugăciunea îi era tot mai îndelungă. In vremea aceasta a avut şi neputinţa de a îngenunchea. Cum voia să faca metanie, picioarele i se împotriveau, nu se îndoiau. De aceea a fost nevoit sa-si împuţineze metaniile şi şi-a impus statul îndelung in picioare, pentru rugăciune.

Chiar şi scrisul îl făcea din picioare. Căci la schit îşi scria Omiliile, pe care le trimitea oriunde găsea de cuviinţă că sunt de folos. Scria şi multe poeme. Simţea nevoia să-şi aştearnă sufletul pe hartie. I se părea că în acest fel îşi stăpâneşte lumea sa sufletească, că o ţine în frâu… să nu-i scape, să nu apuce greşit. Asa ca scria adesea, aproape în fiecare zi.

O parte din timp o închina copierii. Avea cu el Cuvântăriile, Omiliile şi Epistolele. Când putea, le copia cu răbdare şi le trimitea oricui i le cerea. Rugăciunea îi rămânea însă lucrarea de capatai, îndeosebi noaptea.

Puţinii ani petrecuţi la Karvali au fost foarte roditori în ce priveste rugăciunea. Trăia şi simţea întru cunoştinţă lucruri pe care altădată putea doar să le intuiască. In pustia aceea inima i se eliberase cu desăvârşire. Patimile pieriseră şi rămăsese curat, gata de a se umple de prezenţa Duhului Sfânt. In vremea aceasta – precum însuşi povesteşte – s-a încredinţat mai mult decât oricând si de aceasta: cu cât se afierosea mai mult lui Dumnezeu prin rugaciune, cu atât mai limpede deosebea cursele pe care diavolul i le intindea, să-l prindă în ele. Doar în rugăciunea curată, doar în ceasul unirii desăvârşite a minţii şi inimii omul vede şi înţelege numaidecât vicleniile vrăjmaşului. Acesta încercase în multe randuri sa-l tragă pe Grigorie în cursă, de fiecare dată punând altceva la cale. Sfântul însă pricepea şi se păzea. Era totdeauna cu băgare de seamă, căci ştia prea bine că diavolul poate lua mii de chipuri, sa-i insele pe oameni. Continuare»

7 Comentarii »

• Sfintii Trei Ierarhi si prietenia duhovniceasca
• Parintele Arsenie Boca despre cum arata un episcop adevarat

• Ascultati cantari din Vecernia Sfintilor Trei Ierarhi cu corul Anghelos
• Acatistul Sfintilor Trei Ierarhi (text)
• Ion Luca Caragiale si Sfintii Trei Ierarhi

• Raspunsul Parintilor este valabil pentru orice timp

***

Mitropolitul Augustin de Florina: CEI TREI IERARHI, MODEL DE LUPTĂTORI

“Iubiţii mei, noi ce suntem? Creştini morţi sau vii? Dacă suntem morţi, ne va târî în abis curentul păcatului. Dacă însă suntem vii, atunci vom merge contra tuturor curentelor. Împotrivire la curentele epocii, iar cei Trei Ierarhi, modelele de luptători, să ne binecuvânteze în această luptă!” Continuare»

17 Comentarii »