Război întru Cuvânt

… sau cum poti sa fii isihast autentic si episcop sfant in vremuri foarte tulburi si in mijlocul rafuielilor politice si al taberelor extremiste…

ACTUALITATEA TULBURATOARE A PILDEI UNUI SFANT AL VEACULUI AL XIV-LEA

“…devenind astfel, ne-am întărâtat unii pe alţii, şi nu numai că ne-am complăcut într-un astfel de păcat dar şi în crime, pierzând în adâncul nostru chipul Tatălui nostru iubitor, dobândind chipul aceluia care, vai, a fost de la început ucigaş de oameni. De ce să mai pomenim jurămintele noastre false, cuvintele ruşinoase, faptele nedemne, şiretlicurile ascunse, calomniile unora împotriva altora, războiul deschis al unora împotriva altora, lăcomia, răpirile? Cu adevărat am căzut în adâncurile răutăţii, ne-am aflat cu adevărat în legăturile unui lanţ întreg de păcate. Doar Tu poţi rupe lanţurile din nou…”

***

1. ZELOTISMUL ŞI ZELOŢII

Zelotismul, ca un exces de zel în problemele religioase şi în ceea ce priveşte credinţa creştină, a existat în toate timpurile. Au existat întotdeauna creştini izolaţi, care, demonstrând exces de zel pentru păstrarea credinţei creştine, au mers către extreme. În Sfânta Scriptură cuvântul “zelot” (zelos) este folosit uneori cu o conotaţie pozitivă, iar alteori cu una negativă. Sfântul Apostol Pavel le spunea creştinilor din Corint: “Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii” (1 Cor. 14,12). Creştinul poate să aparţină unui popor râvnitor pentru faptele cele bune: “(Hristos) Care S-a dat pe Sine pentru noi,ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune” (Tit 2, 14). Oricum, există zeloţi care au râvnă fără a poseda cunoaştere duhovnicească, şi, atunci, aceştia devin fanatici. Sfântul Apostol Pavel, referindu-se la israeliţii care luptau împotriva lui Hristos, scrie: “Pentru că sunt râvnitori către Dumnezeu, dar nu după cunoaşterea cea duhovnicească…” (Rom. 1, 2). In plus, el însuşi s-a confruntat cu această problemă atunci când, cu râvna pe care o avea înainte ca Hristos să-i fi apărut pe drumul Damascului, el lupta împotriva Lui. El însuşi scrie: Continuare»

8 Comentarii »

SARACIA DUHOVNICEASCA SI FERICITA INTRISTARE

PATIMILE ŞI VINDECAREA ÎNTREITĂ A SUFLETULUI

“Chiar de la începutul lucrării sale, Sfântul Grigorie Palama pune accentul pe faptul că adevăratul monah este cel ce-şi păstrează mintea simplă, neîmprăştiată şi nedispersată în multe lucruri: “acea concentrare unică a minţii care dă măsura monahului celui adevărat, interiorizat“. Un monah adevărat este cel a cărui minte este adunată în inima sa. Pentru a realiza aceasta, ascetul hotărăşte să trăiască o viaţă retrasă şi simte un dezgust pentru tot ceea ce îi împrăştie mintea de la rugăciune. Această împrăştiere poate avea loc în compania multor oameni, chiar şi a monahilor, şi chiar în momentul când scrii. “Dacă scrii, îţi împovărezi mintea cu şi mai multe griji apăsătoare“. Cei ce au un suflet sănătos fac excepţie de la acest lucru. Oricum, chiar şi dragostea lor pentru Dumnezeu nu este curată. Acest lucru este şi mai evident în situaţia celor împovăraţi de patimi, în care caz aceştia nu ar trebui să scrie. Isihastul trebuie să fie despovărat de griji şi, de aceea, numeroşi Părinţi care au atins un înalt nivel de liniştire nu au scris, chiar dacă ar fi putut scrie lucruri importante şi de folos.

Când el defineşte ce înseamnă a fi un monah adevărat şi afirmă că pentru a-ţi păstra mintea simplă, trebuiesc evitate grijile, el continua să analizeze ce înseamnă moartea sufletului. Citând multe texte biblice, el spune că Continuare»

9 Comentarii »

Desavarsirea si Taina Crucii în Biblie si Sfintii Parinti

Ar mai trebui subliniat că, spre deosebire de sistemele franco-latine, învăţătura biblică şi patristică despre desăvârşire nu este stoică. După primele etape ale îndumnezeirii (theosis), sau vederii lui Dumnezeu, urcuşul către stările mai înalte de desăvârşire pentru îngeri şi fiinţe umane este nesfârşit. Astfel, îngerii şi oamenii au fost creaţi relativ desăvârşiţi pentru ca să poată deveni veşnic şi nesfârşit mai desăvârşiţi. Aceasta înseamnă că veacurile îngerilor, ca de altfel şi timpul oamenilor, nu vor fi nimicite în ciuda strălucirii slavei lui Dumnezeu, de vreme ce va fi mereu o succesiune de stări de desăvârşire.

Lucrul necesar pentru desăvârşire este răstignirea tuturor dorinţelor şi prin aceasta, dezrădăcinarea iubirii de sine prin credinţa proprie şi ascultarea necondiţionată de voia lui Dumnezeu. Desăvârşirea prin ascultare este aplicabilă îngerilor înainte de căderea diavolului şi demonilor, de vreme ce după cădere, nu mai există pocăinţă pentru îngerii care au căzut. Pentru fiinţele umane, ascultarea este mijlocul de desăvârşire înainte şi după cădere. Însă ascultarea nu este un scop în sine, pentru ca printr-o atitudine servilă să se poată ajunge la o stare statică de extaz, care ar duce la făurirea permanentă a unei relaţii servile sau egocentriste cu Dumnezeu. În etapele în care este rob sau slugă, omul participă la desăvârşirea lui Dumnezeu prin părtăşia de harul curăţitor, luminător şi îndumnezeitor al Tainei Crucii care curăţeşte patimile şi luminează şi sfinţeşte omul întreg, făcând posibil, prin împreună lucrarea omului (sinergie) ascultarea până la moarte de voia lui Dumnezeu, prin care harul lui Dumnezeu transformă această supunere egocentristă în iubire altruistă şi, prin urmare, omului îi este dăruită îndumnezeirea, devine colaborator şi prieten al lui Dumnezeu, frate şi împreună stăpânitor prin har cu Hristos şi fiu adoptiv al Fecioarei.

Fără improprierea Tainei Crucii şi a Învierii, prin care omul este curăţit, luminat şi primeşte îndumnezeirea şi astfel, transcende egocentrismul şi iubirea de sine care sunt înrădăcinate în frica sa de moarte, este imposibil pentru vreun om ca să dobândească părtăşia la iubirea îndumnezeitoare a lui Dumnezeu prin care el devine prietenul lui Dumnezeu.

„În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire” (1 Ioan 4, 18).

Aceasta fiindcă moartea este arma diavolului împotriva lumii, prin care cel mai important vrăjmaş al lui Dumnezeu aruncă fiinţele umane în robia care izvorăşte din frică.

„Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa” (Evrei 2, 14-15).

Trebuie accentuat următorul aspect: crucea, care este asumată de fiecare următor al lui Hristos, nu reprezintă, aşa cum mulţi cred, diversele probleme pe care omul le întâlneşte în viaţă. Dimpotrivă, crucea este o încleştare activă pe care fiecare credincios şi-o asumă pentru a păstra până la moarte ascultarea faţă de voia lui Dumnezeu, prin care ajunge la îndumnezeire.

Mântuirea fiinţelor umane nu constă doar în răstignirea Domnului pentru ele şi în dobândirea roadelor Jertfei de pe Cruce pentru satisfacerea dorinţelor de fericire. Dimpotrivă, fiecare credincios ar trebui să se răstignească pe sine nu din obligaţie, ci din propria voinţă, întocmai precum Hristos, fiindcă doar prin această dorită răstignire de sine se ajunge la participarea la Taina Crucii, prin care omul este transformat dintr-o fiinţă egocentristă în prieten al lui Dumnezeu şi dumnezeu prin har. Continuare»

11 Comentarii »

• Vezi si: Un documentar foarte reusit (VIDEO, subtitrat), cantari (AUDIO si VIDEO) si mai multe articole despre viata si insemnatatea invataturii SFANTULUI GRIGORIE PALAMA, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI (14 nov.)

*

SINTEZA PALAMITĂ

Cel mai important oponent al lui Varlaam şi cel care a făcut din controversa isihastă un eveniment decisiv pentru întreaga tradiţia răsăriteană, a fost Sfântul Grigorie Palama. Palama era monah de frunte în Muntele Athos. Trăia aici ca pustnic; la sfârşitul săptămânii şi în zilele de sărbătoare cobora pentru slujbele de la Marea Lavră, cea mai veche dintre mănăstirile athonite. Cariera sa literară a început la mijlocul anilor 1330, cu câteva lucrări de evlavie monahală şi două Tratate apodictice în apărarea poziţiei ortodoxe despre purcederea Duhului Sfânt. Iniţial, el şi cu Varlaam s-au cunoscut printr-un schimb cordial de scrisori centrat pe întrebarea dacă în privinţa lui filioque se poate folosi demonstraţia apodictică. Însă, când Varlaam i-a atacat pe isihaşti, Palama a luat hotărârea să se ridice în apărarea lor. Cea mai originală şi mai importantă lucrare a sa, În apărarea Sfinţilor isihaşti, este cunoscută de obicei ca Triadele (1338-1341).

A fost victorios pentru un moment, când Varlaam a fost condamnat în 1341 la Constantinopol. Dar apoi a avut de înfruntat un atac sporit din partea unuia din foşti săi ucenici, Grigorie Achindin, care nu se opunea isihasmului, ci distincţiei dintre fiinţă şi energii în Dumnezeu pe care Palama o folosise în apărarea acestuia[1]. Sfântul Grigorie a scris între 1341 şi 1347 mai multe lucrări despre această distincţie, printre care şi Dialog între un ortodox şi un varlaamit, Despre unire şi despărţire, Despre energiile divine, ca şi lucrarea sistematică de apogeu, O sută cincizeci de capete. În 1341, la Constantinopol, a fost din nou victorios. Apoi, la scurt timp a fost uns Arhiepiscop de Tesalonic, statut pe care l-a deţinut până la moartea sa. Ultimul act al confruntării s-a petrecut între 1347 şi 1351, când adversarii săi s-au grupat sub comanda istoricului şi filozofului Nichifor Gregoras[2]. Totuşi, în 1351, un alt sinod s-a pronunţat oficial şi decisiv în favoarea distincţiei formulate de Sfântul Grigorie Palama. Prin urmare, isihasmul şi interpretarea sa palamită au devenit teologia oficială a Bisericii ortodoxe, răspândindu-se nu doar în Bizanţ ci şi în Rusia şi restul tărâmurilor slave[3].

Triadele încep cu formularea aspectelor despre rugăciune şi asceză care l-au iritat atât de mult pe Varlaam. „Atragerea minţii în inimă”, aşa cum consideră Sfântul Grigorie Palama, este parte a trezviei gândurilor şi este esenţială pentru practica ascetică tradiţională. Mintea a fost „revărsată prin simţuri în afară” şi trebuie astfel adusă înapoi în inimă, „organul conducător” şi „tronul harului”[4]. Recunoaştem aici holismul unor autori precum Macarie şi Sfântul Maxim. Palama apără metodele psihosomatice ale isihaştilor considerându-le folositoare (deşi nu esenţiale) prin faptul că oglindesc în exterior mişcarea interioară de întoarcere. Prin rugăciunea făcută cu privirea aţintită asupra pieptului sau buricului, „se realizează o întoarcere înăuntru inimii a puterii minţii ce se revarsă prin ochi afară” (I.2.8)[5]. O astfel de rugăciune adună mintea nu doar în trup şi inimă, ci şi în sine, redându-i rolul ei firesc şi autentic de canal al Duhului. Rezultatul este transformarea întregii persoane, trup şi suflet: Continuare»

9 Comentarii »

• Vecernia si Utrenia Sf. Grigore Palama (audio, doar online)
• Mai multe cantari, predici si lecturi din scrierile Sfantului Grigorie (audio, doar online)
  
• Acatistul Sfantului Grigorie Palama Arhiepiscopul Tesalonicului
• Paraclisul Sfantului Grigorie Palama
• Canon de tamaduire catre Sfantul Grigorie Palama, facatorul de minuni

***

• Parintele Mihail Stanciu: Rugăciunea si foloasele ei la Sfântul Grigorie Palama (1296-1359)
• CALEA SPRE SFINTIRE A SFANTULUI GRIGORIE PALAMA: “Lumineaza-mi intunericul!”
• Minuni din viata si dupa moartea Sfantului Ierarh Grigorie Palama
• Pr. Theodoros Zisis: RAIUL LUI DUMNEZEU SI “RAIURILE” OAMENILOR – din invatatura Sfantului Grigorie Palama
• Sfantul Grigorie Palama si biruinta invataturii celei adevarate
• Sfantul Grigorie Palama despre cum sa petrecem Postul Nasterii Domnului
• Marturisire si impartasire – Sfantul Grigorie Palama
• Pilda Sfantului Grigorie Palama – Putem inchide sau falsifica Lumina?

***

***

• Slujba Paraclisului Sfantului Ierarh Grigorie Palama (CD), Autor: Grupul psaltic Nectarie Protopsaltul
• Cateva extrase audio din slujba Paraclisului Sf. Grigorie Palama cantat de Grupul Nectarie Protopsaltul
  

Un fragment video din acest Paraclis – mai jos: Continuare»

6 Comentarii »

Astazi, in Duminica a doua a Postului Mare, Biserica Ortodoxa praznuieste, prin cinstirea acordata Sf. Grigorie Palama, o alta biruinta a dreptei credinte, nu mai putin importanta ca cea impotriva iconoclasmului. Observam ca razboaiele ridicate impotriva dreptei credinte sunt menite sa il indeparteze in orice chip pe om de Dumnezeu, sa Il faca pe Acesta sa stea departe, intr-un zona inaccesibila, departe de inima omului. Si daca inconoclastii vroiau cu tot dinadinsul sa stearga Chipul lui Dumnezeu-Om si ale tuturor sfintilor Sai din inima noastra, ereticii valaamisti care se opuneau invataturii marturisite de Sf. Grigorie Palama pretindeau ca omul nu se poate impartasi de lumina necreata, de harul indumnezeitor.

In ultima instanta, potrivnicii dreptei credinte, reprezentati pe timpul Sf. Grigorie de valaamistii catolicizanti si rationalisti, neaga posibilitatea omului de a se indumnezei prin partasia cu Insusi Dumnezeu. Iar astazi vor sa Il scoata din sufletele noastre propovaduind ca Dumnezeu este in toate credintele si religiile, si ca se ajunge la El oricum si cu oricine. Toti acesti potrivnici vor sa Il scoata pe Dumnezeu din inima omului.

De aceea, este o amintire importanta, la inceputul Postului, a chemarii adevarate a omului si a dorului nestins al Domnului dupa inimile noastre, o reamintire a dorintei lui Dumnezeu de a sta cu noi, de a ne vedea fata catre fata si de a se salaslui in sufletele noastre. Departe de a fi oarecum exterioare Postului Mare, asa cum se mai aude, aceste doua duminici ne arata noua la ce si la cine suntem chemati.

Continuare»

17 Comentarii »

“… Ei gândesc asemenea celor doi ucenici ai lui Hristos care L-au văzut pe Hristos ca pe un revoluţionar şi un reformator social, Care va înfiinţa o împărăţie pământească, şi de aceea I-au cerut funcţii. Ei vor ca bunurile viitoare şi fericirea [veşnică] să fie dobândite în condiţiile acestei lumi, vor ca durerea, suferinţa şi inegalităţile sociale să dispară prin hotărâri legale şi prin crearea de condiţii exterioare potrivite. În ascuns, aceştia sunt adepţii unei forme iudaizate a creştinismului...(…) Un astfel de creştinism este propovăduit de către mulţi şi în zilele noastre. Un creştinism care înseamnă nu scăpare de păcat şi de rău, nu înviere duhovnicească, ci scăpare de sistemele politice şi sociale cunoscute şi îndreptare spre altele, chipurile mai creştine şi mai autentice.“.

Învăţătura socială a Sfântului Grigorie Palama[1]

Raiul lui Dumnezeu şi „raiurile” oamenilor

de Pr. Theodoros Zisis

Sf. Grigorie Palama - lauda Tesalonicului şi a întregii Ortodoxii – este cunoscut drept cel care a pus bazele teoretice ale isihasmului. În el, teologia mistică a Bisericii Ortodoxe şi-a găsit expresia cea mai desăvârşită. Să nu se creadă însă că prin „teologie mistică” înţelegem o teologie separată, deosebită de învăţătura dogmatică a Bisericii. Întreaga teologie ortodoxă este mistică, fiind numită astfel deoarece învaţă că omul, într-un anume chip tainic, mistic, trăind în spaţiul Bisericii şi împărtăşindu-se din mijloacele sfinţitoare ale ei, are putinţa de a se uni cu Dumnezeu, de a se îndumnezei, nu după fire, ci după har.

Mulţi eretici au încercat să desfiinţeze această posibilitate de îndumnezeire, cu neputinţă de înţeles minţii omeneşti, exprimată însă cu o unitate uimitoare în întreaga literatură bisericească începând de la textele Noului Testament. Luptele marilor Părinţi ai Bisericii împotriva ereticilor nu sunt simple dispute filologice referitoare la înţelesul anumitor pasaje din Scriptură. Sunt lupte pentru păstrarea elementului esenţial al creştinismului, anume putinţa omului de a ajunge de la „după chipul” la „după asemănarea” lui Dumnezeu[2], de a depăşi adică neputincioasa sa fire creată şi a face marele salt către spaţiul necreatului. Continuare»

20 Comentarii »

• Minuni din viata si dupa moartea Sfantului Ierarh Grigorie Palama

• Cititi mai mult la: Pilda Sfantului Grigorie Palama - Putem inchide sau falsifica Lumina?

***

CALEA SPRE SFINŢIRE A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA[1]

de Arhimandritul Efrem, Egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi

Prea Sfinţite, iubiţi fraţi în Hristos,

În seara aceasta, în această sinaxă latreutică ni se prilejul să comentăm anumite întâmplări, după cum sunt relatate de Sfântul Filotei Kokkinos, Patriarhul Constantinopolului, care a scris Viaţa acestui mare Părinte al Bisericii noastre Ortodoxe, Sfântul Grigorie Palama, să le comparăm cu realitatea contemporană spre problematizare şi să identificăm elementele cele mai importante care au făcut posibilă calea spre sfinţire a lui Palama. Continuare»

10 Comentarii »

CUVANT LA INCEPUTUL POSTULUI CRACIUNULUI

“Cuvantul care contribuie la mantuirea sufletelor noastre joaca rolul unei seminte. Deci asa cum plugarii lucreaza mai intai pamantul cu plugul, dupa care arunca in el semintele, tot asa si noi trebuie sa ne lucram si sa ne pregatim pe noi insine spre primirea semintei ceresti, adica a cuvantului intelepciunii duhovnicesti. Continuare»

12 Comentarii »

• Minuni din viata si dupa moartea Sfantului Ierarh Grigorie Palama
• Pilda Sfantului Grigorie Palama – Putem inchide sau falsifica Lumina?

• Vecernia si Utrenia Sf. Grigore Palama (audio, live, Biserica Sfantul Grigorie Palama);
• Troparul Sf. Grigorie Palama – mp3 Continuare»

10 Comentarii »