Sfinti Parinti
Arhiva postarilor pentru aceasta categorie
Arhiva postarilor pentru aceasta categorie
Publicat pe 07 Iul 2011 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invidia, rautatea, Mandria, trufia, Marturisirea Bisericii, Preotie (pentru preoti), Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Gura de Aur, Talcuiri ale textelor scripturistice | Print

“Daca ar urma sa cercetam viata mai-marilor nostri, atunci noi ar trebui sa fim hirotonitorii învatatorilor, si atunci toate s-ar rasturna pe dos picioarele sunt sus, iar capul jos. Deci, daca nu se cuvine a judeca pe frate, cu atât mai mult pe învatator. Daca tu faci ceea ce a poruncit Dumnezeu, bine faci, iar de nu faci asa, pacatuiesti. Nu cuteza deci si nici sa-ti iesi din marginile bunei-cuviinte...”
“Asadar, fiecare sa se îngrijeasca de ale sale. Daca preotul are o credinta stricata [gresita] chiar înger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar daca învata drept, nu te uita la viata, ci la cuvintele lui. Acestea m-am vazut silit a le spune si a le cerceta cu de-amanuntul, nu doar pentru ca ma interesez atât de mult de aceia, ci fiindca ma tem pentru voi, ca nu cumva sa va pierdeti pe voi însiva prin asemenea îngâmfare, prin asemenea învinovatire”.
***
Cititi si:
“(…) “Supuneti-va, zice, mai-marilor vostri, si-i ascultati”; iar acum toate s-au rasturnat pe dos. Nu spun acestea pentru cei mai mari – caci ce folos vor avea de la cinstea noastra? -, ci pentru folosul vostru. Ei chiar de ar fi cinstiti, cu nimic nu se folosesc (beneficiaza) în viitor, ci mai mare le va fi osânda si, chiar de ar fi batjocoriti, cu nimic nu vor fi vatamati în viitor, ci înca mai mare le va fi justificarea. Insa eu voiesc ca toate sa se faca pentru voi. Când cei mai mari sunt cinstiti de cei mici, si aceasta este spre ponosul lor, dupa cum este spus în cazul lui Eli: “Si nu l-am ales Eu oare din toate semintiile lui Israel”; iar când sunt batjocoriti, asculta ce zicea Dumnezeu lui Samuel: “Nu pe tine te-au lepadat, ci M-au lepadat pe Mine” (I Regi 2, 28; 8, 7), astfel ca batjocura este câstig pentru ei, iar cinstea este o povara. Deci, acestea le spun nu pentru ei, ci pentru voi. Continuare»
Publicat pe 18 Iun 2011 | Categorii: Crestinul in lume, Duminica Tuturor Sfintilor, PS Sebastian, Sfantul Antonie cel Mare, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
Dreptmaritori crestini,
Daca in fiecare zi a anului sarbatorim cate unul, doi, zece, o suta, o mie, 14.000 de prunci ucisi de Irod la 29 decembrie, 20.000 de mucenici ucisi in Nicomidia pe 28 decembrie, iata ca astazi, Sfintii Parinti au randuit sa facem pomenire tuturor sfintilor la un loc. Este Duminica Tuturor Sfintilor, zi potrivita sa ne intrebam cu totii: ce sunt sfintii, cine sunt ei, cine poate ajunge sfant si ce inseamna sfintenia?
Publicat pe 16 Iun 2011 | Categorii: Fericitul Augustin, Mandria, trufia, Marturisirea Bisericii, Parintele Serafim Rose, Razboiul nevazut, Sfinti Parinti | Print
“Va impartasim ingrijorarea noastra fiindca suntem cu adevarat descurajati de aceasta atitudine nesanatoasa care este tocmai acea ravna nu dupa cunoastere [Rom. 10, 2]. Si noi, si altii am incercat cu blandete sa luam legatura cu Parintele N. si cu Parintele P. referitor la aceste lucruri, dar am impresia ca nu putem comunica in nici un fel; in orice lucru ei au „dreptate”, sunt „specialisti”, si nu este cu putinta o alta parere’….
“Astazi este Augustin; maine (si deja a inceput) vor fi atacati „simplii” episcopi si preoti ai Bisericii noastre. Miscarea anti-Augustin este primul pas catre schisma si mai mari neo-randuieli in Biserica Ortodoxa”.
Publicat pe 15 Iun 2011 | Categorii: Fericitul Augustin, Mandria, trufia, Parintele Serafim Rose, Razboiul nevazut, Sfinti Parinti | Print
“Astazi ‘robia apuseana’ impresoara si adesea domina chiar atmosfera si tonul Ortodoxiei noastre, care adesea este ‘corecta’ teoretic, dar lipsita de adevaratul duh crestinesc si de gustul de nedescris al adevaratului crestinism...”
“Fericitul Augustin are intr-adevar ceva de spus generatiei noastre de crestini ortodocsi „precisi” si „corecti”, dar reci si fara simtire“.
Publicat pe 12 Iun 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Gheorghe Calciu, Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile), Sfinti Parinti | Print
Eu cred ca urmarea pogorarii Duhului Sfant sau vorbirea in limbi in inimile noastre, acum, dupa Cincizecime, este iubirea.
“Va doresc ca aceasta zi a Pogorarii Sfantului Duh sa fie cu adevarat ziua deschiderii inimilor noastre, sa primim Duhul lui Dumnezeu. Chiar daca nu vorbim in limbi, sa vorbim in limba divina, in limba ingerilor, prin care il slavim pe Dumnezeu, il iubim pe Dumnezeu si il iubim pe aproapele. Eu cred ca urmarea pogorarii Duhului Sfant sau vorbirea in limbi in inimile noastre, acum, dupa Cincizecime, este iubirea. De aici vine un limbaj universal si prin ea comunicam. Daca nu ai iubire, nu comunici. Daca nu ai iubire poti sa fii ca un post de radio, sa vorbesti douazeci de ore pe zi: nu te comunici pe tine! Esti un automat care vorbeste. De multe ori suntem automate care vorbim. Nu comunicam. Dar daca ai iubire, chiar daca nu spui decat numai trei cuvinte, ai comunicat ceva celuilalt. Continuare»
Publicat pe 10 Iun 2011 | Categorii: Anunturi, Credinta in familie, Crestinul in lume, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Luca al Crimeei, Sfantul Tihon din Zadonsk, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print

Am primit prin e-mail:
Intrucat anul acesta cade o data cu pomenirea generala a mortilor, praznicul Sf. Luca al Crimeei, ale carui moaste se cinstesc in paraclisul Institutului National de Endocrinologie C.I. Parhon (langa Statuia Aviatorilor, in curte) va fi astfel:
- Vineri seara de la 17:00 va incepe priveghere cu Vecernie, Litie, Utrenie si agapa frateasca;
- Sambata dimineata va fi Sf. Liturghie (de pe la orele 9:30) precedata de Ceasuri si acatistul Sf. Luca al Crimeei (incepand cu 8:30).
Va amintiti aceste cuvinte ale lui Hristos? V-ati gandit la faptul ca ele se refera direct si nemijlocit la dumneavoastra? Oare aveti putini dintre „acestia mici” de care trebuie sa luati seama?
Oare aveti putini fii si fiice pentru care varsati lacrimi amare? Oare sunt putine fiice si fii desfranati – hoti si huligani? Varsati nespus de multe lacrimi pe seama lor. Din ce cauza? Continuare»
Publicat pe 07 Iun 2011 | Categorii: Din "Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose", Duminica Sfintilor Parinti de la Primul Sinod Ecumenic (Niceea), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Serafim Rose, Razboiul nevazut, Sfinti Parinti, Sfinti Parinti recenti | Print

” (…) Fiind un fiu devotat al Parintilor din vremurile mai recente (Ignatie Briancianinov, Teofan Zavoratul, Paisie Velicikovski etc.) si din vremea sa (incepand cu Arhiepiscopul Ioan), Pr. Serafim a devenit un adevarat fiu al celor din vechime. Fiind o veriga a predaniei, s-a facut el insusi un transmitator al vechii intelepciuni patristice in zilele noastre. Si, iarasi, nu fiindca stia ce a spus cutare sau cutare Sfant Parinte despre una sau alta, ci fiindca s-a facut cu adevarat de un cuget si un suflet cu ei.
Din cele aratate pana acum, putem intelege cateva dintre calitatile care l-au facut sa reuseasca acolo unde altii nu au putut:
1. Moartea fata de lume. Acest element, legat de noblete si suferinta, s-a dezvoltat la Pr. Serafim din adolescenta pana la viata din pustie, cand a inceput sa traiasca cu adevarat precum Sfintii Parinti. In anii de dinaintea convertirii simtise cat de goala este aceasta lume si stia ca toate sunt desertaciune (Ecl. 1, 2). De aceea nu s-a ingrijit sa tina pasul cu modele intelectuale ca sa fie auzit si respectat de catre lume. Cand dadu peste o invatatura patristica ce era in mod clar in raspar cu spiritul vremii, cu predilectiile, filozofiile sau modelele teoretice ale stiintei contemporane, nu se temea sa o infatiseze in toata puritatea ei. Straduindu-se sa faca invatatura accesibila oamenilor din zilele sale, nu incerca totusi niciodata sa o dilueze, sa o atenueze sau s-o prezinte intr-un mod vag, spre a o face pe gustul oamenilor. El scria ca trebuie sa traim dupa acea invatatura “chiar daca stim ca facand astfel vom pierde bunavointa lumii acesteia si vom fi exclusi din ea“.
2. Discernerea vremurilor. Pr. Serafim a patruns filozofia nihilista a acestor vremuri, i-a inteles radacina si esenta. Stia ca toti sunt afectati de ea, inclusiv el insusi, si numai astfel a reusit sa o depaseasca. Alti purtatori de cuvant ai ortodoxiei au ramas victimele acestei subtile conditionari mentale a modernitatii, tocmai fiindca nu au reusit sa o recunoasca in ei insisi. Continuare»
Publicat pe 05 Iun 2011 | Categorii: Credinta in familie, Cuvantul ierarhilor, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, IPS Pimen, Sfantul Ioan Gura de Aur, Vremurile in care traim | Print
Cititi si:
Viaţa de familie a fost rânduită de Dumnezeu dintru începutul creării lumii:
“Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el… Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam… De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Fac. 2, 18, 21-24).
Rostul familiei tot dintru început l-a arătat Dumnezeu, când a zis: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Fac. 1, 28). “Vă înmulţiţi” înseamnă naşterea de copii după rodnicia mamei, rodnicie dată de Dumnezeu, ca dar dumnezeiesc.
Astăzi suntem, din păcate, martorii şi chiar autorii încălcării poruncii lui Dumnezeu prin împiedicarea zămislirii şi naşterii de copii, prin despărţirea celor căsătoriţi fără motive binecuvântate de Dumnezeu, iar, mai nou, şi prin plecarea unuia dintre cei doi soţi la lucru, departe de familie, pentru a câştiga pâinea cea de toate zilele. Continuare»
Publicat pe 04 Iun 2011 | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Inaltarea Domnului, IPS Hierotheos Vlachos, Meditatii duhovnicesti, Sfinti Parinti | Print
“Ucenicii ramasesera inmarmuriti de uimire si urmareau cu bucurie si cu nedumerire Inaltarea Domnului la ceruri”.(IPS Hierotheos Vlahos)
*
“Intre Inaltare si Cincizecime a fost o perioada de rugaciune si de liniste, atat sufleteasca, cat si trupeasca. Nimeni nu se poate impartasi din Duhul Sfant daca nu se afla in stare de rugaciune si de liniste interioara”. (idem)
“Asadar, prin practica si prin teorie, omul poate trai Inaltarea lui Hristos in viata sa personala. El se poate inalta cu Hristos, dupa cuvantul Sfantului Grigorie Teologul: ‘Urcand la ceruri, [Hristos] ne-a inaltat si pe noi’.
Teologia Inaltarii nu trebuie sa ramana la nivel teoretic sau intelectual. Ea trebuie sa fie aplicata in practica. De altfel, teologia desprinsa de practica este demonica…” (idem)
Hristos S-a inaltat!… Iar Apostolii au ramas uitandu-se indelung la cer, la adevarata lor Casa si Patrie unde Dumnezeu-Omul Hristos mergea sa le faca loc. Au ramas atintiti cu privirea, si mai ales cu inima, la Domnul si Dumnezeul lor, la singurul lor Sens si singura Nadejde si Sursa de Viata. Hristos S-a inaltat cu trupul la Cer, nu pentru Sine, ci pentru ca noi sa putem avea din nou ‘intrare’ in Imparatia Sa, ca unii ce am fost incorporati intru El, ca madulare reale ale Sale, ca frati mai mici ai Sai, carora ne-a fagaduit, in ciuda micimii si intinaciunii noastre, pentru pocainta, ridicarea la demnitatea egala a partasiei Slavei Sale, a dumnezeirii prin har. Prea mult pentru noi?
Cu adevarat S-a Inaltat Hristos! Noi insa… nu voim decat a ne scufunda si a ne tavali si mai abitir in cele de aici. Nu prea ne mai intereseaza astazi cele ceresti. Cu toate pretentiile noastre de “dreapta-credinta”, inima noastra este tot la cele de jos si o sa ne trezim ca, si daca ne-ar duce vreun inger cu forta in rai, o sa ne chinuim acolo mai ceva ca necredinciosii. De vreme ce bunatatile Imparatiei pe care le putem pregusta de aici, prin rugaciune, prin Liturghie, prin Taine, prin… viata duhovniceasca efectiva… nu ne mai intereseaza, daca orice slujba sau orice cuvant duhovnicesc, oricat de puternic si de viu, ne irita, ne oboseste sau ne plictiseste teribil, daca ne strambam sau ricanam batjocoritor cand auzim despre smerenie, pocainta, dragoste, slujire, viata launtrica, etc., atunci cum o sa ne placa, oare, Acolo, in Cer?
Nu mai avem timp, nu avem rabdare, nu avem chef, nu avem… inima pentru Hristos si pentru cele ale Sale. De ce, adica, sa ne inaltam si noi, pogorandu-ne in umilinta, daca e mai ieftin, mai comod, sa ramanem in balaceala noastra placuta ori in desertaciunile si in agitatiile marunte de care am devenit dependenti?
Hristos S-a inaltat? E sarbatoare mare. Si e sarbatoare inca… Pana la Odovanie… Intru pregatirea primirii Duhului celui Sfant la Rusalii, la Cincizecime. Evenimente esentiale si niciodata invechite. Evenimentele vesniciei, Evenimentele mantuirii, Evenimentele ADEVARATE care ar trebui sa ne marcheze intreaga viata si pe care s-ar cuveni, daca ne pasa si ne doare de… sufletele noastre, sa cautam cu sete a le patrunde, sa le fim partasi nu doar la exterior, ci in miezul Tainei lor lucratoare in mod viu, existential, a ne umple de sensul si de puterea lor. Fiindca toate “pentru noi si pentru a noastra mantuire” s-au facut. Evenimente “grele” si incarcate de stralucire. Frumoase… cu o frumusete cereasca, inaccesibila simturilor si vietii noastre celei impatimite. De aceea sunt Evenimente greu de trait, de inteles, de asimilat altfel decat prin pregatire si nevointa duhovniceasca.
E sarbatoare inca. Ei, las` sa fie acolo, in Rai… Noi avem insa multe alte treburi mai interesante aici?
Pentru ceilalti, care nu cred si nu simt astfel, impartasim un extras dintr-o omilie mai lunga (este poate cea mai aproape de completitudine incercare de sinteza omiletica ortodoxa a Praznicului Inaltarii din cate am vazut) a Vladicai Hierotheos Vlahos, cunoscutul Mitropolit grec al Nafpaktei si Sfantului Vlasie, omilie din volumul de “Predici la marile Sarbatori” (Ed. Egumenita), primita de la un frate ostenitor la aceasta editura.
(fragmente)
“(…) Analizand dimensiunea si valoarea Inaltarii, Sfantul Epifanie, Episcopul Ciprului, spune ca multi oameni o considera mai prejos decat celelalte sarbatori, deoarece nu ii cunosc insemnatatea. Insa, la fel cum capul este podoaba trupului, sarbatoarea Inaltarii este podoaba tuturor sarbatorilor si plinirea tuturor praznicelor imparatesti: prima sarbatoare este infricosatoarea si minunata Nastere a lui Hristos dupa trup; a doua este sarbatoarea Bobotezei, la care Dumnezeu S-a aratat intr-o masura mai mare decat la prima; a treia este sarbatoarea Invierii, care a fost mai slavita decat celelalte, deoarece, prin ea, moartea a fost biruita, dar nici aceasta nu a avut plinatatea desfatarii, deoarece Hristos Se afla inca pe pamant. Insa praznicul Inaltarii le-a umplut pe toate de bucurie, pentru ca, dupa ce a deschis cerurile, Hristos ne-a dat sa vedem priveliste straina, adica „propriul nostru trup asezat pe tronul imparatesc”. Prin urmare, insemnatatea Inaltarii consta in aceea ca, dupa ce a fost indumnezeita prin unirea cu firea dumnezeiasca in ipostasul Cuvantului, firea omeneasca a fost asezata pe tronul imparatesc, de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal.
Publicat pe 23 Apr 2011 | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invierea Domnului (Sfintele Pasti), Parintele Arsenie Muscalu, Parintele Iachint al Putnei, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Ioan Maximovici, Sfantul Nicolae Velimirovici, Talcuiri ale textelor scripturistice | Print
*
***
***
Imnul Invierii de Valeriu Gafencu
Noaptea învierii de Nichifor Crainic
Alte resurse:
***
Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat rodul lui, pe care e vremea sa-l culegem. A trecut oboseala nevointelor, dar sa nu treaca ravna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramana evlavia. Mai bine spus, [...] a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decat acela, iar acela pentru acesta s-a facut. Dupa cum, cand posteati, va spuneam ca se poate sa nu postesti, desi postesti, tot astfel si acum va spun ca se poate sa postesti, desi nu postesti. [...] Cum poate sa nu posteasca cel care posteste? Iata: cand cineva se opreste de la mancari, dar nu se opreste de la pacate. Cum poate sa posteasca cel care nu posteste? Iata: cand se bucura de mancare, dar nu gusta din pacat. [...]