Război întru Cuvânt

Azi, in ziua de praznuire (13 august) a marelui Parinte filocalic Dorotei din Gaza, ucenic al marilor Sfinti Varsanufie si Ioan, va oferim un capitol din faimoasele si nepretuitele sale Invataturi:

“Inteleptul Solomon zice la paremii: Cei lipsiti de povatuitori cad ca frunzele, iar mantuirea se savarseste cu multa povata. Vedeti fratilor, puterea cuvantului? Vedeti ce ne invata dumnezeiasca Scriptura? Ne sfatuieste sa nu nadajduim in noi insine, nici sa nu ne socotim intelepti, sa nu credem ca ne putem chivernisi fara ajutor; ca dupa Dumnezeu, negresit avem trebuinta de povatuitor, care sa ne poarte de grija si sa ne chiverniseasca. Nu sunt mai ticalosi, nici mai lesne porniti spre cadere decat aceia care nu au pe nimeni ca sa-i povatuiasca pe calea lui Dumnezeu; de aceea cei lipsiti de chivernisitori cad ca frunzele. La inceput, frunza este verde si frumoasa, apoi se usuca putin cate putin si cade si este calcata de picioarele oamenilor. Asa este si omul care nu este povatuit de cineva. La inceput are ravna spre post si priveghere, spre sihastrie si spre alte bunatati, apoi, putin cate putin, potolindu-se acea caldura si neavand pe cineva ca sa-l sfatuiasca, sa-i atate fierbinteala, pe neobservate se stinge de tot si din ravna cazand in trandavie se face rob vrajmasilor sai, care-si bat joc de dansul dupa cum le este voia. Continuare»

20 Comentarii »

“Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce nu intra pe usa, in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talhar. Iar cel ce intra prin usa este pastorul oilor. Acestuia portarul ii deschide si oile asculta de glasul lui, si oile sale le cheama pe nume si le mana afara. Si cand le scoate afara pe toate ale sale, merge inaintea lor, si oile merg dupa el, caci cunosc glasul lui. Iar dupa un strain, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru ca nu cunosc glasul lui“ (Ioan 10, 1-5). ——————————————————————————————————————————————–

Care este realitatea infricosatoare? Cumva aceea ca exista păstori si straini (falsi păstori) de turma? Sau aceea ca exista lupi rapitori mascati in păstori, care vor sa prade mostenirea cuvenita Fiului?

Da, este si aceasta o realitate infricosatoare. Cu atat mai mult cu cat in zilele noastre inselaciunea s-a raspandit mult mai puternic si are o putere de amagire mult mai eficienta, incat ameninta sa ii orbeasca pana si pe cei alesi. Dar asemenea păstori au mai fost. A mai fost Arie si arianismul lui anti-hristic, au fost si ierarhii care au cedat la falsul Sinod de la Florenta, au fost atatea sinoade mincinoase…

Mai infricosatoare chiar decat aceasta este insa starea turmei. A noastra, adica, a oilor celor cuvantatoare. Mai putem noi distinge glasul strainului de glasul păstorului? Mai putem distinge Adevărul de minciună? Mai putem intelege cuvantul cel vesnic sau ne plac intelesurile cele slabe ale lumii? Ne mai patrunde, ne mai schimba, ne mai intareste cuvantul vesnic, sau ne sminteste?

Mai avem credinta? Aceasta este intrebarea cu adevarat cea mai importanta pe care trebuie sa ne-o punem… Continuare»

4 Comentarii »

Redam mai jos numai un mic fragment din interviul dat de scriitorul si editorul ortodox Danion Vasile revistei Credinta Ortodoxa si publicat pe siteul Misiune Ortodoxa. Intreg interviul il puteti citi AICI.

- Între erezii, una dintre cele mai periculoase este ecumenismul…

- … Erezia tuturor ereziilor.

- Credeti ca în Biserica noastra ortodocsii ecumenisti vor reusi sa-si impuna punctul de vedere, fie într-o unitate cu eterodocsii, fie prin sincretismul religiilor?

- N-au cum sa se impuna. Dusmanii lui Hristos pot impune ceva numai la nivel numeric. Pot fi si majoritari, chiar în conclavurile ierarhice. Numai ca nu pot birui niciodata. Totdeauna adevarul biruie, chiar si într-un singur om, cum a biruit prin Sfântul Maxim Marturisitorul sau prin Sfântul Marcu al Efesului la Sinodul din 1438-1439 de la Ferara-Florenta. Continuare»

8 Comentarii »

• FOARTE ACTUAL SI FOARTE UTIL PENTRU ACESTE VREMURI: Sfântul Maxim Mărturisitorul, nor călăuzitor în întunericul generalizat al apostaziei prin tăcere
• Cititi despre viata si marturisirea Sf. Maxim:  Sfantul Maxim Marturisitorul sau credinţa născută din sânge

Cat de mult ne poate ajuta sa cunoastem vietile Sfintilor si istoria Bisericii, pentru a avea sansa sa intelegem drept si ceea ce ni se intampla noua astazi, si ce atitudine trebuie sa (nu) avem…! Sa vedem ca sfintii nostri sunt vii, ca nu sunt niste exponate de muzeu pe care le cinstim cu buzele, dar pe care ii plasam undeva, hat, departe de noi, in spatii atemporale si cvasi-mitologice, fara legatura cu viata noastra si cu realitatea ce ne inconjoara. Dar oare mai vrem sa vedem si sa intelegem ceva sau ni se pare prea crud si respingator Adevarul? Asa ca mai bine sa-l respingem, sa-l rastalmacim si sa-i demonizam pe cei care-l rostesc? Continuare»

4 Comentarii »

“Sa stii ca cine doreste sa-si faca livada intr-un loc salbatic are nevoie de 4 lucruri:

1) sa taie lastarii si crengile copacilor neroditori.

2) sa-i taie si sa le scoata radacinile, pentru ca daca radacinile raman, rasar apoi alti lastari.

3) in locul copacilor salbatici sa sadeasca pomi roditori.

4) sa-i pazeasca de animale si de vitregii pana le cresc radacinile, se fac mari si dau roade. Si tu, frate, ca sa dobandesti cainta adevarata ai nevoie de 4 lucruri: Continuare»

30 Comentarii »

• Vezi si continuarea la: Sf. Nicodim Aghioritul: ADEVARATA POCAINTA
• Cititi si: Despre pocainta, fatarnicie si indreptatirile legaliste

Rugaciunea este primul mod de vindecare.

“”<<Bun esti Tu, Doamne, si intru bunatatea Ta, invata-ma indreptarile Tale>> (Ps. 118, 68). asa s-a rugat profetul David si tot asa trebuie sa te rogi si tu, frate, lui Dumnezeu, din toata inima, pentru ca rugaciunea este prima cale spre insanatosirea de boala acestei credinte si nadejdi desarte pe care am osandit-o pana acum.

Bun esti Tu, Doamne! Tu esti bunatatea insasi! Invata-ma cum sa deprind de la bunatatea Ta sa tin legea Ta! Intru bunatatea Ta invata-ma indreptarile Tale.

Domnul, fiind bun cu tine, acest lucru iti cere, asteptandu-te la spovedanie si iertandu-ti pacatele. Asteapta sa inveti de la El sa fii bun. Continuare»

23 Comentarii »

“Cuviosul Nicodim Aghioritul n-a invatat Teologia la Universitatea din Atena si nici n-a colindat pe la scolile inteleptilor din Apusul Europei (cum obisnuiesc teologii de astazi). El s-a adapat numai cu apa cea limpede a Ortodoxiei din Manastirile Sfantului Munte, adica din Sfintele Scripturi. Dar razele invataturii lui intrec toata stiinta inteleptilor de astazi, care cuprinde lustrul filosofiei, dar este lipsita de miezul credintei. Caci un bob de credinta curata pretuieste mai mult decat vagoane intregi de stiinta lipsita de mustul credintei“.

DIN VIATA CUVIOSULUI NICODIM AGHIORITUL

Cuviosul Parintele nostru Nicodim este floarea cea mai aleasa din gradina Maicii Domnului, adica din Sfantul Munte, care a odraslit in veacul din urma. Mireasma cea duhovniceasca pe care a raspandit-o acest cuvios, a umplut Biserica ortodoxa din toate partile. Prin viata lui cea sfanta, prin invatatura lui cea dulce, prin cartile lui cele scumpe si de Dumnezeu insuflate, el a ajuns la masura Sfintilor dascali din vechime, alaturi de Sfantul Ioan Gura de Aur, de Sfantul Vasile cel Mare, de Sfantul Ioan Damaschin si de alti Sfinti mari. Continuare»

3 Comentarii »

„Daca vrem o definitie scurta si exacta, noi vom spune ca virtutea este ordinea iubirii.”

„Adevarata iubire consta in a ne atasa de adevar pentru a trai in dreptate; sa dispretuim deci toate lucrurile pieritoare din iubire fata de oameni, iubire care ne face sa dorim ca ei sa traiasca in dreptate.” Continuare»

3 Comentarii »

Fragment din Omilia V la Epistola catre Romani, Sf. Ioan Gura de Aur:

Text preluat de AICI

Dacă am iubi pe Hristos, precum ar trebui să-L iubim, am şti că este mai rău decât gheena de a supăra pe Cel iubit, şi fiindcă nu-L iubim, de aceea nici nu ştim mărimea pedepsei. Aceasta este cauza pentru care eu plâng şi jelesc, căci ce nu a făcut Dumnezeu ca să fie iubit de noi? Ce mijloc n-a întrebuinţat? Ce n-a trecut cu vederea? L-am batjocorit fără ca El să ne nedreptăţească cu ceva, ci din contră, bine facându-ne şi încărcându-ne cu mii de bunătăţi; am fugit de El, îndemnându-ne şi ispitindu-ne în toate părţile, şi nici aşa încă nu ne-a pedepsit, ci a alergat însuşi El, şi ne-a prins fugind, dar noi ne-am smucit din braţele Sale şi am trecut în acelea ale diavolului; şi nici aşa El nu S-a depărtat cu totul de noi, ci a trimis ca să ne roage mulţime de prooroci, de îngeri şi de patriarhi, dar noi nu numai că nu am primit solia, dar am şi batjocorit pe trimişi.

Continuare»

25 Comentarii »

Continuare»

9 Comentarii »