Război întru Cuvânt

CUVINTE DE FOLOS EXTRASE DIN VOLUMUL: “Ne vorbesc Staretii de la Optina“, Editura Egumenita, 2007:

CADERILE

• Caderile noastre in manie si in celelalte fapte ale patimilor ne arata mandria duhovniceasca avuta inainte si, fara sa vrem, ne smeresc. Daca ne vom stradui sa distrugem aceasta radacina, mladitele de la sine se vor vesteji. (Sfantul Macarie)

• Trebuie sa avem parte de multe incercari pana sa ne cunoastem neputinta cu adevarat si sa ne smerim. Si acest lucru nu se dobandeste in putin timp, ci de-a lungul vremii. Chiar caderile noastre infraneaza aroganta noastra si, fara sa vrem, ne smeresc. Iar inaintea lui Dumnezeu este mai bun un pacatos care se pocaieste decat un drept care se mandreste. (Sfantul Macarie)

• Cel ce cade si se ridica, cel ce se caieste si se smereste este mai bun decat cel ce nu cade si nu se caieste, si nu se smereste; din lupte invatam arta razboiului. (Sfantul Macarie).

NEPUTINTA

• Vazandu-ti neputintele tale, poti judeca cu ingaduinta si neputintele celorlalti. (Sfantul Macarie)

• De neputintele trupesti trebuie sa tii seama, iar daca te silesti peste masura, poti slabi de tot; trebuie numai sa te inarmezi impotriva lenii. (Sfantul Macarie)

TRISTETEA

• Niciodata nu a existat, nu exista si nu va exista un loc lipsit de tristete pe pamant. Un asemenea loc poate exista numai in inima, cand Domnul salasluieste in ea. (Sfantul Nicon)

• In greutati, in neintelegeri si in toate imprejurarile, cel mai apropiat mijloc si sigur spre folosul nostru este adresarea catre Domnul si lasarea in seama Lui a necazurilor si grijilor noastre. In acelasi timp trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu pentru cei cu care avem de-a face si totul va merge bine. Domnul lumineaza pe tot omul care vine in lume si da pace sufletelor noastre. Tristetea nu este de folos in lucrul care cere barbatie. (Sfantul Moise)

• Daca nu aveti inaintea cui sa deschideti sufletul vostru, spuneti-I Domnului Dumnezeu necazul vostru. (Sfantul Nicon)

• Este dezastruos sa ne intristam peste masura si sa ne omoram inainte de vreme: trebuie prin toate mijloacele sa-I multumim Domnului pentru tot, oricare ar fi pedepsele pe care El ni le-ar trimite in aceasta lume. (Sfantul Leon)

DESPRE MANGAIERE SI NECAZ, DESPRE NADEJDE SI BARBATIE IN LUPTA DUHOVNICEASCA, DESPRE MUSTRARE SI LAUDA, DESPRE TREZVIE SI IMPRASTIERE

• Mantuirea noastra, dupa cuvantul Sfantului Petru Damaschin se afla intre frica si nadejde, ca sa nu avem incredere prea mare in sine si sa nu deznadajduim, ci cu buna nadejde si incredere in mila si ajutorul lui Dumnezeu sa ne straduim sa ne petrecem viata in implinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfantul Ambrozie)
• Fara iarna nu ar exista primavara, fara primavara nu ar exista vara. Asa este si in viata duhovniceasca: putina mangaiere, iar apoi putina durere si, astfel, putin cate putin, se formeaza calea mantuirii. (Sfantul Anatolie)
• In conceptia oamenilor, calea mantuirii ar trebui sa fie o cale neteda, usoara si linistita, dar, dupa cuvantul Evangheliei, calea aceasta este dureroasa si stramta. Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant – zice Domnul -, n-am venit sa aduc pace, ci sabie (Matei 10: 34). (Sfantul Ambrozie)
• Daca te vei astepta numai la conditii favorabile mantuirii, nu vei pune inceput vietii placute lui Dumnezeu. (Sfantul Nicon)
• Domnul ne poate mangaia tot timpul. Insa mangaierea neincetata ne face rau, asa cum, daca soarele va dogori neincetat, totul se va usca sau se va culca la pamant. Dar, cand fenomenele alterneaza este bine. (Sfantul Anatolie)
• In viata duhovniceasca intotdeauna este asa: fie mangaierea este precedata de necaz, fie necazul este precedat de mangaiere. Aceste schimburi dau nastere la nadejde si smerenie. Numai necazurile sunt diferite, sunt si lumesti si duhovnicesti, dar acest lucru este inca devreme sa-l cunosti. Primeste ceea ce-ti trimite Dumnezeu, cu multumire si cu seninatate; cu sentimentul mangaierii sa nu te mandresti, iar in necazuri sa nu deznadajduiesti. (Sfantul Macarie)
• Adevarata barbatie este legata intotdeauna de sentimentul smereniei adanci. Cel smerit intotdeauna este gata sa indure totul – si pe cele dinaluntru, si pe cele dinafara – socotindu-se vrednic nu numai de necazurile trimise, dar si de altele mai mari. Cel smerit nu poate fi zdruncinat, tulburat. El tot timpul este pregatit pentru orice. Asa a spus Moise Arapul cand a fost alungat din trapeza: Gata am fost si nu m-am tulburat (Psalm 118: 60). Asadar, sa pregatim sufletele si inimile noastre prin smerenie si ea ne va ajuta in rabdarea tuturor ispitelor. (Sfantul Nicon)
• Orice necaz te-ar lovi, orice neplacere ti s-ar intampla, tu sa spui: “Voi rabda aceasta pentru Iisus Hristos!”. Numai sa spui asa si iti va fi mai usor. Caci numele lui Iisus Hristos este puternic: datorita lui, toate necazurile se vor potoli, diavolii vor pieri, supararea si descurajarea ta vor inceta cand vei repeta dulcele Lui nume. “Doamne! Da-mi rabdare, marime de suflet si blandete! Doamne! Da-mi sa vad greselile mele si sa nu osandesc pe nimeni!” (Sfantul Antonie)
• Oricate valuri s-ar ridica impotriva sufletului tau, intotdeauna sa alergi la Hristos Mantuitorul si El iti va veni in ajutor si va potoli valurile. Sa crezi ca Domnul ti-a oranduit o asemenea viata spre vindecare; nu o respinge si nu cauta odihna trupeasca, nici pacea falsa; mai intai se cuvine sa fii zguduit si sa induri multe; si daca vei avea o descoperire, ea va usura mult lupta ta si vei avea mai multa liniste decat daca o vei cauta singur. (Sfantul Leon)
• Agatati-va de camasa lui Hristos si El nu va va lasa! (Sfantul Varsanufie)
• De lupii cei tainici, fara ajutorul lui Hristos este cu neputinta sa ne izbavim – pentru alungarea lor este nevoie de harul Lui cel atotputernic, nu de neputinciosul ajutor omenesc. De aceea trebuie sa mergem pe urmele lui Iisus cu cea mai mare smerenie, Lui sa I le cerem pe toate si inaintea Lui sa revarsam toata durerea noastra si mai presus de aceastea s-o rugam pe Maica Domnului si pe ceilalti placuti ai lui Dumnezeu pentru indreptarea noastra, recunoscandu-ne cu adevarat pacatele si neputintele noastre. (Sfantul Moise).
• Ca sa existe rod duhovnicesc, sunt necesare anumite conditii: samanta (cuvant) buna si ogor bun. Rodul se coace daca exista rabdare. Cate cazuri au fost cand omul, nevazand rodul asteptat, a cazut in deznadejde si toate ostenelile lui s-au pierdut. Trebuie sa avem fermitatea de a indura totul. Numai atunci putem nadajdui sa dobandim cele dorite. Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre (Luca 21: 19) (Sfantul Nicon)
• In vremurile noastre, Dumnezeu nu le trimite nevoitorilor ispitele pe care le trimitea celor din vechime, deoarece nu le-ar putea indura, si nici nu le da daruri ca acelora, ca sa nu se inalte peste masura. (Sfantul Leon)
• Cat de mult trebuie sa asudam, cate osteneli trebuie sa savarsim si cate lipsuri, boli, necazuri si suspine trebuie sa induram pentru dobandirea vesnicei odihne in ceruri! Iar noi credem ca, trandavind, adica sezand pe pat moale, dupa o viata luxoasa, vom si intra in Imparatia cerurilor! (Sfantul Antonie)
• Soarta tuturor celor care vor sa se mantuiasca este sa sufere. De aceea, daca suferim, sa ne bucuram, caci se cladeste mantuirea noastra. (Sfantul Nicon)
• Nu suntem socotiti a fi smeriti atunci cand ne umilim singuri pe noi insine, ci cand, umiliti fiind de ceilalti, fara tulburare primim aceasta umilinta ca fiind vrednici de ea. De asemenea, sterpiciunea noastra sufleteasca, fara sa vrem, ne coboara in adancul smereniei si patimile care ne chinuie au aceeasi influenta. (Sfantul Macarie)
• Straduieste-te sa pui de acord purtarea smerita exterioara cu smerenia launtrica. Socoteste-te cea mai rea si ultima dintre toti, nu numai cu buzele rostind, ci in inima cugetul inradacinand; el iti va aduce liniste. (Sfantul Macarie)
• Pentru cei mandri, mustrarea este cutit ascutit, iar pentru cei smeriti comoara bogata. (Sfantul Antonie)
• Slava desarta, daca o atingi cu degetul, tipa: are pielea fina. (Sfantul Ambrozie)
• Cine ne mustra ne daruieste, iar cine ne lauda ne jefuieste. (Sfantul Ambrozie)
• Laudele adresate tie sa nu le asculti si sa te temi de ele. Adu-ti aminte ce spune unul dintre Sfintii Parinti: daca cineva te lauda, sa te astepti si la mustrare din partea lui. (Sfantul Ilarion)
• Trebuie sa ne inspaimante orice slava si lauda omeneasca, pentru ca, dupa invatatura Sfintilor Parinti, “nu numai daca primesti slava de la oameni, dar si daca asculti sunetul acestor cuvinte si te desfeti cu ele, pierzi slava vesnica“. Nu ingadui, Doamne, sa fim atrasi de desfatarea cu slava desarta de aici! (Sfantul Macarie)
• Toata greseala din partea noastra consta in faptul ca nu vrem sa ne supunem voii atotbunei Pronii a lui Dumnezeu, care ne arata prin imprejurari calea folositoare sufletului, ci tot cautam o cale linistita a noastra, care exista numai in vise, iar in realitate pe pamant nu exista; nu toti, ci numai unii vor avea parte de liniste… atunci cand li se va canta: “Cu sfintii odihneste…” (Sfantul Ambrozie)
• Toti traim acum si umblam in umbra mortii, caci moartea nu este peste mari si tari, ci este langa fiecare. Ne inspaimantam de moartea unuia si a altuia, insa hotararea cu privire la indreptarea noastra o amanam pe viitor, cand limba noastra nu va mai putea vorbi. (Sfantul Antonie).
• Mare nenorocire sufleteasca este viata imprastiata. O impresie deosebit de neplacuta le produce celor care accepta imprastierea dupa ce au inceput deja sa duca o viata atenta. Crestinul evlavios trebuie sa-si petreasca viata cu toata atentia fata de sine si cu trezvie. Privegheati si va rugati ca sa nu intrati in ispita (Marcu 14:38) – a spus Domnul. (Sfantul Nicon)
• Cine a izbutit sa-si aprinda candela sa, acela va triumfa impreuna cu Preadulcele si Preadoritul sau Mire in rasunetul cel mare al celor ce praznuiesc. Iar candela aceasta este rugaciunea. Inima este fitilul, rugaciunea este focul, iar bucuria cea negraita in inima rugatoare este lucrarea Duhului Sfant sau desfatarea in logodna cu Mirele Ceresc. De aceea va si indemn si va rog: nu motaiti, nu pierdeti timpul cu rasete si glume, caci timpul nu se mai intoarce; toate aceste mangaieri vremelnice se vor preface in carbuni aprinsi, in duhoare si miros urat, in intuneric de nepatruns si nu ai unde sa fugi. De aceea le-a spus Domnul celor iubiti ai Sai: Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita (Matei 26: 41). (Sfantul Anatolie)

__________________________________________________________________

Cititi si:

• ACATISTUL PREACUVIOSILOR STARETI AI OPTINEI

***

• Aforisme duhovnicesti de la Staretii sfinti ai Optinei
  
• Sfintii de la Optina: “POCAINTA ESTE RAVNA INIMII”
• Staretii de la Optina ne invata rugaciunea adevarata
• Sfantul Ambrozie de la Optina - Staretul mangaierii
• DOUA SCRISORI ALE STARETULUI AMBROZIE DE LA OPTINA LA NASTEREA DOMNULUI
• SFANTUL MACARIE DE LA OPTINA – smerita calauza catre viata ne-lumeasca: 150 DE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VESNICE
• Sf. Macarie de la Optina despre pacea buna si pacea inselatoare
• Sf. Macarie de la Optina: NUMAI SA NU PARASESTI PE “DOCTOR”!
• Sf. Nectarie de la Optina despre chipul Bisericii de la sfarsitul veacurilor
• Sf. Varsanufie de la Optina: “Azi este foarte usor sa cazi de la Hristos…”
• Sfantul Varsanufie de la Optina despre BUCURIA ADEVARATA A INVIERII
• Sfantul Varsanufie de la Optina ne impartaseste din tainele esentiale ale luptei pentru mantuire
• Sf. Varsanufie al Optinei despre vremurile din urma si despre realitatile eshatologice: Fericit cel ce citeste cuvintele cartii acesteia…
• Sf. Anatolie al Optinei: “Ereticii vor pune mana pe Biserica, isi vor numi peste tot slugile si-i vor prigoni pe pastori si monahi”

11 Comentarii »

Astazi, 10 octombrie este praznuit unul dintre marii sfinti ai Optinei, Staretul Ambrozie cel plin de iubire parinteasca, a carui sfintenie l-a atras si l-a inspirat in mod special si pe Dostoievski, care l-a “portretizat” literar sub chipul Staretului Zosima din capodopera sa “Fratii Karamazov“. O imagine deosebit de graitoare despre ceea ce ii era cel mai caracteristic Sfantului iubit de Dostoievski am gasit-o pe blogul Viata ortodoxa, ca extras dintr-o carte cu invataturile sale:

“Doar prin acţiunea harului poate fi explicată acea putere caracteristică părintelui Ambrozie de a purta suferinţele nenumărate. Oamenii veneau la el din toate părţile pentru a-i încredinţa lui aceste poveri şi a-şi uşura sufletele. El îi primea fără murmur, le primea poverile nu ca pe unele străine, ci ca pe ale sale proprii, le retrăia ca pe ale sale… Cuviosul era întărit mereu de o putere nevăzută, astfel încât în orice clipă putea lua asupra sa o nouă sarcină. Continuare»

10 Comentarii »

• Puterea rugaciunii nu sta in multa vorbarie, ci in sinceritatea suspinului de rugaciune. (Sfantul Nectarie) Continuare»

29 Comentarii »

“Ziua Invierii, sa ne luminam popoare. Pastile Domnului, Pastile. Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cantam cantare de biruinta.

Va putea gasi cineva ceva mai inaltator si mai veselitor decat cantarea aceasta? Va putea gasi cineva, undeva, expresia unei mai mari bucurii?

Toata bucuria acestei vieti, prin care putem vedea pe Dumnezeu “in oglinda si in ghicitura“, nu este nimic. Bucuria aceea, acea bucurie adevarata si desavarsita va incepe dupa moarte, cand vom vedea pe Domnul “fata catre fata“. Continuare»

7 Comentarii »

Cuvinte vii, pline de miez si de viata despre pocainta, foarte folositoare pentru cei care doresc sa se pregateasca asa cum se cuvine de Postul cel Mare, ce se apropie cu pasi repezi, cuvinte extrase din cartea “Ne vorbesc Staretii de la Optina“, Editura Egumenita, 2007:

• Temelia mantuirii noastre este pocainta. (Sfantul Nicon)

• Pentru pocainta adevarata este nevoie nu de zile, nici de ani, ci numai de o clipa. (Sfantul Ambrozie) Continuare»

16 Comentarii »

„Uneori, atunci când am vizitatori, nu ca acum jumatate si jumatate, ci numai barbati, care traiesc în mare parte cu mintea (femeile traiesc mai mult cu inima si sentimentul), îi aud adeseori plângându-se ca traim într-o epoca grea, ca azi are libertate completa orice fel de învatatura ateista si erezie, ca Biserica s-a facut tinta atacurilor multor dusmani. Si ca începe sa stapâneasca frica ca nu cumva aceste valuri salbatice ale necredintei si ale eresurilor s-o înece. Eu însa le spun:

- Nu va nelinistiti. Nu va temeti pentru Biserica. Ea nu se va pierde. „Portile iadului n-o vor birui“. Ea va rezista pâna la a doua Venire. Nu purtati grija pentru Biserica, ci trebuie sa va temeti mai degraba pentru voi însiva. Pentru ce epoca noastra este foarte grea? Ce anume o face sa fie grea? Continuare»

19 Comentarii »

“În convorbirile sale, Staretul Nectarie nu o data a prevestit timpurile grele care aveau sa vina curând, pregatindu-si fiii duhovnicesti pentru încercarile viitoare. Cu mult timp înainte de revolutie, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea sa fie. Odata, Parintele Nectarie i-a destainuit lui Serghie Nilus ca cineva dintre calugari (nu el însusi) a avut un vis deosebit. Era ca si cum mergea spre Usile Împaratesti, iar acolo i se arata imaginea fiarei apocaliptice. Monstrul si-a schimbat de trei ori înfatisarea, ramânând însa aceeasi fiara.

Chiar dupa revolutie, Staretul Nectarie a povestit aceasta vedenie, pe care o avusese un monah cu mult timp înainte de razmerita. Sezând în pridvorul chiliei sale el a vazut deodata ca totul a disparut: si casele, si copacii si în locul lor, pâna la cer, siruri de sfinti; iar între rândul de sus si cer ramasese un spatiu foarte mic. Si monahului i s-a descoperit ca atunci când acest spatiu se va umple va veni sfârsitul lumii. „Iar spatiul era deja foarte mic”, a spus Staretul. Continuare»

20 Comentarii »

• “Cea mai scurta cale catre Hristos este de a purta povara celuilalt“. (Sf. Ambrozie de la Optina);

• “Pravila de rugaciune si postul, fara tinerea poruncilor, nu ne vor mantui“. (Sf. Ambrozie de la Optina);

• “Nu te poti ascunde niciunde de ispite, fara numai in adancurile smereniei”.(Staretul Macarie de la Optina); Continuare»

1 Comentariu »

“Gandurile care aduc descumpanire si neliniste sunt de la diavol. Gandurile ‘dupa Dumnezeu’ aduc siguranta, indrazneala si pace.

Cat despre oamenii care traiesc, chipurile, o anumita fericire, desi nu au o viata duhovniceasca si desi nu se intereseaza de trairea crestina autentica, de trairea interioara, si sunt plini de pace si de fericire, ei bine, afla ca acestia traiesc o pace falsa – pacea stricacioasa a lumii acesteia -, nu adevarata pace a Domnului nostru Iisus Hristos. Continuare»

10 Comentarii »