Război întru Cuvânt

• “Prin grozăviile vieţii păcătoase în lume, numai prin rugăciune şi lacrimi poate omul să răzbată până la minunatul Chip al lui Hristos... Umple, Doamne, inima mea de Tine, dar mai înainte goleşte-o de tot ce e lumesc şi de toate celelalte dorinţe!”.

• “Fără bunătate şi gingăşie viaţa este iad. Simţind bunătatea Preabunului şi Preagingaşului, eu sunt cu totul în rai”.

• “În lupta pentru ortodoxie, eu am mers pe calea Sfinţilor Părinţi direct spre Adevărul ortodox al lui Hristos şi niciodată nu am făcut pe placul oamenilor, căci dacă aş fi făcut pe placul lor, atunci nu aş fi fost nici ultima slugă a lui Hristos. (Sf. Iustin Popovici) Continuare»

20 Comentarii »

Propunem o lectura din Sf. Iustin Popovici, in continuarea textelor care ne ajuta sa intelegem mai bine ce fel de nelegiuire mascata sub intentii nobile se lucreaza la Adunarea Ecumenica Europeana de la Sibiu. Sfantul Iustin al Serbiei ne ajuta sa intelegem ca mult-clamatul dialog al ecumenismului este, de fapt, un dialog al falsitatii, al minciunii, un dialog care, in ciuda fastuozitatii si a sentimentalismului searbad afisat, este o ocara adusa Adevarului. Intr-adevar, dispretul fata de Adevar, dispretul fata de Biserica Ortodoxa si traditia sa ascetica, monhala, fata de mucenicie si fata de credinciosul obisnuit care iubeste credinta sa, sunt trasaturile mai putin vizibile in pozele adunarilor ecumenice. Iar acest dispret nu este altceva decat dispret fata de Hristos, Adevaratul Dumnezeu, fata de Maica Sa si fata de toti sfintii. Continuare»

39 Comentarii »

(Continuare din capitolul: Marturisirea Launtrica a Bisericii):

“Pentru ca Biserica noastră să fie cu adevărat Biserică a lui Hristos, Biserică sobornicească, trebuie cu adevărat să-şi împlinească acest obiectiv major în rândul oamenilor. Şi totuşi, care sunt mijloacele de împlinire a acestui obiectiv divino-uman? Încă o dată, mijloacele sunt ele însele divino-umane fiindcă un obiectiv divino-uman poate fi împlinit doar prin mijloace divino-umane, niciodată prin mijloace omeneşti sau prin oricare altele. Tocmai din acest punct de vedere Biserica se diferenţiază radical de orice este omenesc sau lumesc. Aceste mijloace nu sunt nimic altceva decât practici ascetice şi virtuţi divino-umane. Iar acestea pot fi practicate cum se cuvine doar de către asceţii divino-umani, purtători de Hristos. Virtuţile divino-umane există într-o înrudire organică. Fiecare îşi are izvorul în cealaltă, completându-se una pe alta. Continuare»

10 Comentarii »

Prezentam mai jos extrase preluate din cartea Fericitului Iustin Popovici, Viata in Hristos. Ascultand de sfatul Sfantului Igantie Briancianinov, precum si al Cuv. Serafim Rose, suntem incredintati ca impartasirea cu aceste perspective duhovnicesti contemporane asupra Bisericii, mantuirii, lumii de astazi sunt necesare pentru a putea supravietui atacurilor vrajmasului care, precum o caracatita, isi arunca punga cu cerneala veninoasa pentru a orbi prada inainte de a o prinde….

 ”MISIUNEA LĂUNTRICĂ A BISERICII NOASTRE

Propovăduirea credinţei ortodoxe

Este într-adevăr foarte greu ca viaţa veşnică să-şi croiască drum în sufletul omenesc – atât de strâmt – şi încă şi în mai îngustul trup omenesc. Aflaţi în spatele gratiilor, locuitorii acestui pământ se împotrivesc cu tenacitate împotriva a tot ceea ce vine din afară. Prinşi în temniţa timpului şi a spaţiului ei sunt incapabili – din pricina atavismului sau poate a inerţiei – să primească ceva ce vine de dincolo de timp şi de spaţiu, ceva care este veşnic. O astfel de invazie este socotită a fi o agresiune la adresa lor şi ei răspund prin război.

Omului, dat fiind faptul că el este atacat de “molia” timpului, nu-i place amestecul veşniciei în viaţa sa şi nu se poate adapta cu uşurinţă la o astfel de situaţie. El socoteşte adesea acest amestec a fi o insolenţă pur şi simplu de neiertat. Uneori ar putea deveni un rebel înrăit împotriva veşniciei, fiindcă aflat în faţa ei, el îşi observă propria sa micime; alteori, el simte chiar o ură cruntă faţă de ea fiindcă o priveşte printr-o prismă omenească, mult prea legată de pământ, mult prea lumească. Continuare»

14 Comentarii »

Principiul foarte clar ce se poate extrage din textele care urmeaza ale Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Iustin Popovici este că Domnului i se cuvine sufletul şi trupul nostru, adică întreaga noastră viaţă, pe când cezarului, sau statului, i se cuvin numai şi numai … taxele. Atât şi nimic mai mult. Statul este îndreptăţit doar să ceară taxele prin care îşi întreţine construcţia sa menită, legitim, să ţină ordinea publică, siguranţa persoanelor şi a proprietăţilor. Atât şi nimic mai mult. Orice depăşeşte acest principiu este ultragiu adus lui Dumnezeu. De la pretenţiile împăraţilor vechi de a fi cinstiţi precum zeii, de la impunerea cu forţa a unei religii dominante, până la războiul făţiş dus împotriva lui Dumnezeu, începând cu Revoluţia Franceză, statul, când îşi depăşeşte graniţele legitimităţii sale, este izvor de nenumărate, sângeroase şi cumplite prigoniri ale lui Hristos şi Bisericii Sale. Continuare»

Nu exista comentarii »