Război întru Cuvânt

Va recomandam si de pe blogul fratelui Vasile-Calin:

• 20 Dec. – Sf. Ioan de Kronstadt (colectie foto inedita)

• Video-colaj: Sf. Ioan de Kronstadt

“In privinţa naturii bolilor, aşa cum am mai spus, suferinzii care au avut parte de cele mai multe vindecări au fost posedaţii, nevăzătorii şi alcoolicii. Vindecarea posedaţilor îi impunea părintelui Ioan o extraordinară tensiune rugătoare şi o imensă stăpânire de sine. Continuare»

3 Comentarii »

“Ce rău imens fac lor înşile şi altora aceşti viermi moraliza­tori! Ei fac să se surpe în conştiinţa multora respectul legitim faţă de anumite persoane, să li se întunece prestigiul, să nu mai poată fi luaţi drept exemplu de urmat, agită spiritele cu gând de osândă, îşi fac rău lor înşile, luând de la diavolul otrava judecării aproapelui“. (Sf. Ioan de Kronstadt)

Dorim sa facem cunoscut unui numar mai mare de persoane un alt cuvant extrem de actual apartinand unui sfant din alt veac – cum a fost si acesta, al Sfantului Vasile – dar care pare ca si cum ar fi scris de cineva care ar mai trai printre noi si acum, desi are o “vechime” de mai bine de o suta de ani. Este un cuvant al Sfantului Ioan de Kronstadt – gasit si preluat, cu acordul ei, de la sora noastra care intretine blogul “Ramura inflorita” – care isi afla, din pacate, o arie de aplicabilitate din ce in ce mai larga astazi, intr-o lume care-si zice “ortodoxa”, dar care este din ce in ce mai poluata de toxinele unor duhuri vrajmase Duhului lui Hristos. Din acest motiv dorim sa facem mai intai o introducere personala la acest text.

“Aceasta cale le este sminteala lor si celor ce vor gasi de bune spusele lor”. (Ps. 48, 13)

Trebuie sa admitem ca traim intr-o perioada bisericeasca caracterizata parca mai mult decat oricand de confuzie si dezbinare si in care, partial din cauza patimilor noastre nestrunite, a neascultarii, a lipsei de elementara smerenie si de discernamant, a superficialitatii [1] sau a iresponsabilitatii, dar si, poate chiar in mai mare parte, din cauza unor strategii diversioniste bine puse la punct, pentru a incerca surparea Bisericii din interior. Iar acestea din urma isi gasesc cu usurinta cele mai docile instrumente in cele dintai, astfel ca impreuna sa construiasca un redutabil arsenal pentru pulverizarea totala a unitatii noastre (deci si de slabire a fortei noastre; unii cautand in mod evident sa “vampirizeze” astfel Biserica, cautand sa dizloce parti importante din ea si vanandu-i pe credinciosi slabi pentru sectele sau gruparile lor schismatice – cum fac stilistii, care se afla, pe cat se pare, intr-o agresiva expansiune in aceste zile, direct proportional cu gradul tot mai inalt de escaladare a pan-ereziei ecumeniste), ca si pentru smintirea cat mai “eficienta” a credinciosilor.

Este evident ca traim intr-un spatiu (cel putin virtual) ce isi zice ortodox, dar care lasa loc ca, sub alibi-ul apararii credintei sau al trantei cu dusmanii Bisericii si ai omenirii, sa prolifereze atat pescuitorii in ape tulburi, cat si ultra-zelotistii sincer fanatizati, dar nu mai putin culpabili. Astazi Ortodoxia este lovita cu cea mai mare perfidie nu numai “de-a stanga”, de ecumenisti, de eretici, atei, masoni si pagani, ci si “de-a dreapta”, tocmai de multi dintre cei care se pretind aparatorii cei mai inflacarati ai ei! Dar, pentru cei care au o minima formare si intelegere duhovniceasca…. “dupa roadele lor ii veti cunoaste“. Asistam fie la campanii intregi, duse cu violenta, dar si metodic, sistematic – dupa regulile tratatelor de manipulare si de linsaj moral -, fie la discrete si periodice “inserturi” otravite piezise, prin care se urmareste semanarea indoielii, a suspiciunii sau chiar distrugerea increderii credinciosilor mai ales in oamenii duhovnicesti cei mai importanti, care pot sa mai constituie repere valide in labirintul de ispite al vietii contemporane. Se ataca la gramada – pentru a capata credibilitate – eretici si impostori reali, cu oameni ai Bisericii de buna-credinta, dar “amestecati”, cu bune si cu rele (sau chiar cazuti, dar vrednici de mila si, oricum, recuperabili) – cu duhovnici, ierarhi si personalitati laice de cea mai inalta si incontestabila statura ortodoxa, care ne erau printre ultimele si putinele faruri si puncte de sprijin in lumea aceasta a raului si minciunii dezlantuite.

Nu se critica constructiv (daca e ceva de criticat), ci se desfiinteaza; nu se atentioneaza cu dragoste, decent, onest si cu atentie la context si la nuante, ci se trage fara mila cu mitraliera vorbelor ucigase de suflet. Nici macar nu se arunca doar cu pietre, ci se pravalesc bolovani grei in capetele care trebuie sa cada. Se amesteca grosolan adevarul cu minciuna, faptele reale cu fabulatiile si rastalmacirile si se practica atacul prin invaluire, plecand de la oamenii mai putin importanti sau de la cei mai vulnerabili moral (la care “petele” si “bubele” sunt mai usor de gasit, chiar daca nici in cazul lor nu se justifica linsajul moral) catre cei mai mari si mai de prestigiu. Se construiesc scenarii delirante si grotesti, se fac asocieri halucinante, se induc banuieli dintre cele mai odioase – care se si transforma rapid in certitudini si apoi se mediatizeaza ca atare – nimic din panoplia clasica a manipularii nu lipseste, doar-doar vor convinge – si vor arunca in deznadejde – pe creduli ca toti sunt “o apa si-un pamant” si ca nu mai poti avea incredere in nimeni, daca si cei pe care te bizuiai fara ezitare pana mai ieri sunt astazi compromisi prin strategii mizerabile de intoxicare si poarta deja pe frunte, fara dreptul de a fi ascultati sau de a se apara, etichetele stigmatizante de “masoni”, “eretici”, “vanduti”, “tradatori”, “Iude”. Ca in anii 50, e de ajuns o eticheta infamanta pusa de cine detine oarece “putere” de influenta, ca sa devii compromis pe viata. Dar Dumnezeu le sta impotriva celor trufasi si-i va rusina si prabusi amarnic pe cei care astazi sapa gropi pentru altii, cum numai El stie s-o faca…

“Iar pacatosului i-a zis Dumnezeu: “Pentru ce tu istorisesti dreptatile Mele si iei legamantul Meu in gura ta?

Tu ai urat invatatura si ai lepadat cuvintele Mele inapoia ta.

De vedeai furul, alergai cu el si cu cel desfranat partea ta puneai.

Gura ta a inmultit rautate si limba ta a impletit viclesug.

Sezand impotriva fratelui tau cleveteai si impotriva fiului maicii tale ai pus sminteala.

Acestea ai facut si am tacut, ai cugetat faradelegea, ca voi fi asemenea tie; mustra-te-voi si voi pune inaintea fetei tale pacatele tale.

Intelegeti dar acestea cei ce uitati pe Dumnezeu, ca nu cumva sa va rapeasca si sa nu fie cel ce izbaveste”. (Ps. 49. 17-23)

O, om, ce mari raspunderi ai… Vai tie, celui care ucizi sufletele pruncesti prin cuvintele tale nesocotite; vai tie, celui care minti si otravesti in jur fara rusine; vai tie, celui care pe Hristos Il prigonesti si Il necinstesti atunci cand cauti sa injosesti pe fratele ori pe parintele tau; vai tie, celui care iti calci in picioare propria constiinta care te arde ca un fier rosu, fiindca ai lepadat si ascultarea si dragostea, cocotandu-te singur pe scaunul de judecator inchizitorial! Continuare»

35 Comentarii »

Sf. Ioan de Kronstadt: Oamenii au cazut in necredinta fiindca s-au lipsit de duhul rugaciunii

 VIATA SFANTULUI IOAN DE KRONSTADT – Preluata de pe blogul Taina casatoriei

“Sfântul Ioan s-a născut în gubernia Arhanghelsk din Rusia, la 18 octombrie 1829, într-o foarte săracă familie preoţească. Cei mai mulţi dintre strămoşii săi, vreme de cel puţin 350 de ani, au fost preoţi sau cantori [dascali, cantareti] sau au slujit într-un fel sau altul Bisericii, astfel că Ioan a fost blagoslovit cu o creştere foarte evlavioasă. Tatăl său îl lua foarte des  la slujbele bisericii, iar acasă vorbea adeseori cu el despre Hristos şi sfinţi. El însuşi spune: „Pe cât îmi pot aduce aminte, din cea mai fragedă pruncie, pe când aveam patru sau şase ani, părinţii mei mi-au  sădit obişnuinţa rugăciunii, şi prin pilda lor m-au făcut să fiu un copil în armonie cu religia“. Continuare»

1 Comentariu »

• Sfantul Ioan de Kronstadt ne invata sa traim si sa ne rugam in Duh
• Acatistul Sfantului Ioan de Kronstadt (20 decembrie – 100 de ani de la mutarea in Imparatia lui Dumnezeu)

“Cand diavolul ni se afla in inima, simtim ceva ca o greutate ucigatoare, sufletul simte ca ceva il strange si ca se intuneca; totul ne irita; simtim repulsie fata de orice fapta buna; interpretam anapoda orice cuvant si orice gest ale altora fata de noi, neobisnuita, o para de foc in piept si in inima; vedem in ele porniri impotriva noastra, facute cu rea intentie, o lezare a onoarei si de aceea nutrim fata de ei ura adanca, ucigasa, gand de manie si razbunare. “Dupa roadele lor ii veti cunoaste” (Matei 7, 20). Sunt zile cand duhul rau ma tulbura si pe mine. Continuare»

8 Comentarii »

• Hotnews: Ultimul tar al Rusiei, Nicolae al II-lea, a fost reabilitat

O stire de ieri venita pe fluxurile agentiilor de presa anunta: “Curtea Suprema a Rusiei a decis miercuri reabilitarea ultimului tar rus, Nicolae al II-lea, si a familiei sale drept victime ale represiunii politice bolsevice, un gest simbolic reclamat de multa vreme de descendentii familiei imperiale“. Despre insemnatatea acestui eveniment, care are loc tocmai in anul in care s-au implinit 90 de ani la martiriul Sfintilor familii tariste Romanov (17 iulie 1918) si despre caracterul crucial pentru istoria omenirii – vazuta din perspectiva duhovniceasca, adica a Proniei lui Dumnezeu – a momentului tragic al uciderii Tarului Nicolae, precum si despre profetiile referitoare la venirea ultimului Tar in Rusia, din aceeasi dinastie a Romanovilor, inaintea sfarsitului lumii, va invitam sa cititi in cele ce urmeaza o selectie din cuvintele si proorociile catorva sfinti ai ultimului veac: Continuare»

12 Comentarii »

Astazi, impreuna cu Sfantul Ierarh si Mucenic Ignatie Teoforul se face pomenire si Sfantului Ioan de Kronstadt, reper de capatai al spiritualitatii ortodoxe a ultimelor veacuri, a carui viata ramane un model si o inspiratie pentru orice preot cu adevarat constient de chemarea sa si ale carui invataturi reprezinta faruri stralucitoare care pot sa ne indrepteze pe noi, cei orbi, care umblam prin ceata si bezna lumii.

• Viata Sf. Ioan de Kronstadt (de pe blogul Taina Casatoriei, extrasa din cartea “Casatorie, cale spre sfintenie. Vietile sfintilor casatoriti“)
• Sf. Ioan de Kronstadt – Descoperire cereasca aratata in vis (extrasa din “Profetii si marturii…“)
• Acatistul Sfantului Ioan de Kronstadt

•  ”Prin structura lor duhovniceasca, patimile sunt molipsitoare. Iata, de pilda, rautatea neexprimata in cuvinte, care n-a apucat sa treaca la fapte, care ramane ascunsa in inimi si se reflecta intr-o mica masura pe fata si in ochi. Chiar numai prin aceasta, ea se transmite sufletului celui pe care il uraste si poate fi observata si de altii. Cand ma tulbura o patima, tulburarea mea face sa vibreze si inima altuia, se creeaza un fel de flux afectiv, un curent impur care pleaca dintr-un anumit recipient sufletesc spre altul. Iar daca starpesti patima rea pe care o ai fata de aproapele, se va starpi si in sufletul aceluia. Te vei linisti, va veti gasi linistea amandoi. Ce stransa legatura exista intre suflete! Cat de adevarate sunt cuvintele Apostolului: “unul altuia suntem madulare” (Efeseni 4, 35). Sau: “Un trup suntem cei multi” (1 Corinteni 10, 17); “Si a facut dintr-un sange tot neamul omenesc” (Faptele Apostolilor 17, 26). Iata de ce porunca dumnezeiasca ne cere: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Matei 22, 39). Pe o reciprocitate afectiva sau pe o intelegere reciproca se bazeaza si succesul sau insuccesul predicatorilor. Daca predicatorul nu vorbeste din inima, este fatarnic, ascultatorii percep printr-un simt launtric, discrepanta dintre cuvintele aceluia si ceea ce este in inima si in viata lui – atunci cuvantul nu mai are forta pe care ar fi putut-o avea daca s-ar fi vorbit din toata inima, si, mai ales, daca cuvintele ar fi avut acoperire in fapte. Exista un sistem de comunicare foarte strans intre sufletele oamenilor. De aceea dispozitiile sufletesti bune, cordiale, cinstite se comunica si altora, si mai cu seama exemplul faptelor bune.

• Uneori avem impresia ca ne rugam sarguitor, dar rugaciunea noastra nu aduce roadele pacii si ale bucuriei intru Duhul Sfant. De ce oare? Continuare»

10 Comentarii »

Redam mai jos vedenia profetica a Sf. Ioan de Kronstadt asupra cumplitelor vremuri ce aveau sa se abata asupra Rusiei si asupra lucrarii tainei faradelegii, in care l-a avut ca insotitor si indrumator pe alt sfant urias: Sf. Serafim de Sarov, deja plecat la Domnul atunci: Continuare»

10 Comentarii »