Sfinti Parinti recenti
Arhiva postarilor pentru aceasta categorie
Arhiva postarilor pentru aceasta categorie
Publicat pe 01 Aug 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Calugaria / viata monahala, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Sofronie Saharov, Pocainta, Preotie (pentru preoti), Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?) | Print
Cititi si: INCEPE POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI! Lasa-vom sec si de rautate, de cleveteala, de duh lumesc?
Publicat pe 25 Iul 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Mandria, trufia, Parintele Serghie Şevici | Print
si detaliat la:
Publicat pe 25 Iul 2011 | Categorii: Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Profetii Vechiului Testament - trambitele Duhului, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfantul Luca al Crimeei, Vindecarea slabanogului din Capernaum | Print
“Povestind despre vindecarea slabanogului, Sfintii Evanghelisti Marcu si Luca spun ca atunci cand l-au adus pe acesta la Domnul, n-au putut sa intre in casa unde Se afla Hristos din cauza multimii poporului. Asa ca s-au urcat pe acoperis, au ridicat acolo patul cu slabanogul, au desfacut acoperisul si l-au coborat in fata Domnului.
Ce eveniment umitor, indraznet, cum nu s-a mai auzit!
Atunci cand desfaceau acoperisul, a cazut lut si praf peste capetele celor ce stateau in casa si peste capul Domnului Hristos. Orice alt om in locul Lui, desigur, s-ar fi revoltat si ar fi raspuns indata oamenilor indrazneti, care l-au umplut de praf. Dar Domnul Iisus Hristos nu le-a spus nici un cuvant de mustrare. In loc de mustrare, El le-a facut o mare binefacere – l-a vindecat pe nefericitul bolnav, spunand ca i se iarta pacatele lui, i-a poruncit sa-si ia patul si sa mearga la casa sa.
Priviti cum au actionat acesti oameni.
Doar ei, in sensul propriu al cuvantului, au mers de-a dreptul la Domnul, cu mare indrazneala, fara a cugeta la faptul ca fac o fapta cum nu s-a mai pomenit, desfacand acoperisul. Inimile lor ardeau de o speranta fierbinte ca marele Facator de minuni le va da dupa credinta lor. Asa s-a si intamplat. Domnul a spus ca dupa credinta lor va fi vindecat nefericitul bolnav.
Publicat pe 22 Iul 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Minuni si convertiri, Parintele Rafail Noica, Parintele Sofronie Saharov, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print
– Aţi pomenit de Stareţul Mănăstirii Essex, Părintele Sofronie; vorbiţi-ne despre experienţa vieţuirii Sfinţiei Voastre alături de acest Părinte duhovnicesc, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul.
- Părintele Rafail: In legătură cu ce ziceam, că sfinţenia nu este un lucru pe care l-a gândit Dumnezeu, pentru câţiva, mai-nainte de veacuri, şi pe acei câţiva, când s-au născut, i-a pus pe un piedestal înalt, Părintele Sofronie, poate mai presus de multe lucruri, aprecia firescul. Şi el era un om aşa de firesc! Într-una din Evanghelii se zice că Apostolilor li se împietriseră inimile, erau obişnuiţi cu minunile pe care le făcea învăţătorul. Vedeţi firescul sfinţeniei şi cum te poţi blaza, cum ţi se poate urî cu binele! Asta contemplam, într-un oarecare grad de conştient, când eram cu Părintele Sofronie, observam că mă obişnuisem cu Părintele Sofronie. Acesta-i un element între multe altele; aş putea să vorbesc zile întregi dar, nu ştiu de ce, elementul acesta al firescului îmi vine întâi.
Până unde mergea el? Continuare»
Publicat pe 21 Iul 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Parintele Arsenie Papacioc, Sfantul Teofan Zavoratul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Vremurile in care traim | Print
“Mă doare inima, pătimeşte sufletul meu şi cele dinăuntru ale mele se sfâşie! De unde să iau lacrimi, de unde să iau frângere de inimă şi suspinuri ca să plâng după vrednicie, că am rămas orfani şi s-a împuţinat sfinţenia dintre noi?
Văd, Stăpâne, că pe Sfinţii Tăi, cum se ia aurul ales, îi iei din lumea aceasta deşartă la odihna vieţii veşnice.
Văzând roadele bine coapte, lucrătorul de pământ sârguieşte să le culeagă, ca să nu sufere vătămare: şi Tu, Mântuitorule, îi culegi pe cei aleşi, care cu dreptate se ostenesc.
Iar noi, cei leneşi şi slabi cu voia, stăruim în învârtoşarea noastră şi roada noastră rămâne întotdeauna nepârguită, fiindcă nu ne hotărâm să ne ostenim, fără a ne cruţa pe noi înşine, ca să ne pârguim în faptele cele bune şi să fim adunaţi pe drept în jitniţa vieţii. Continuare»
Publicat pe 17 Iul 2011 | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Razboiul nevazut | Print
- Părinte, nu am înţeles când un gând este de hulă.
- Atunci când ne vin în minte închipuiri urâte despre Hristos, despre Maica Domnului, despre sfinţi sau despre ceva dumnezeiesc şi sfânt sau chiar şi despre părintele nostru duhovnicesc etc, acestea sunt gânduri de hulă. Aceste gânduri nu trebuie să le spună nimeni niciodată.
- Nici la duhovnic? Continuare»
Publicat pe 16 Iul 2011 | Categorii: Ce este pacatul?, Credinta in familie, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Dostoievski, Fratii mai mici ai lui Hristos, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Sfintii de la Optina | Print
“O traditie bisericeasca spune cum intr-o zi Domnul Iisus Hristos trecea impreuna cu sfintii Sai Apostoli pe un drum si au vazut un olog, care nu avea picioare inca din pantecele mamei lui. „De ce nu poate sa mearga?”, au intrebat Apostolii. „Daca s-ar fi nascut cu picioare, el ar fi trecut prin foc si sabie intreg pamantul”, le-a raspuns Mantuitorul. Se vede ca lui Dumnezeu i s-a facut mila de oameni si, prevazand ca micutul va deveni un tiran, l-a lipsit pentru totdeauna de aceasta posibilitate.
Dumnezeu Atotstiutorul cunoaste dinainte viitorul:
„Lui Dumnezeu ii sunt cunoscute din veac lucrurile Lui” (Fapt. 15, 18).
Pentru a usura intelegerea acestei probleme teologice, ne vom folosi de doua analogii.
Asa cum un maestru de sah cunoaste toate variantele posibile de atac si de aparare, asa si Dumnezeu cunoaste, dar nu predetermina viata omului. Chiar si sensul cuvantului „soarta” inseamna (ìn ruseste — n.r.) „judecata lui Dumnezeu”si nu sentinta definitiva, care nu poate fi anulata. A doua analogie este cu diagnosticul stabilit de medie. Noi nu ne miram cand presupunerile medicului despre boala uneori se adeveresc. Un medic cu experienta va sti intotdeauna sa indice cu aproximatie cand starea pacientului se va imbunatati sau se va inrautati, care va fi efectul tratamentului si care va fi finalul bolii. Capacitatea de a prognoza si de a-i comunica cu tact bolnavului de ce sufera, caracterizeaza gandirea clinica si arata cultura duhovniceasca a medicului, capacitatea lui de a actiona in diferite situatii si de a analiza si cele mai mici detalii. De obicei, oamenii ii sunt recunoscatori acelei persoane care ii previne din timp de un pericol. Daca prognoza negativa s-a implinit, nimeni nu-l va invinui pe medic ca el „a cobit” sau a provocat in mod intentionat o nenorocire. Ar fi o nebunie sa se afirme ca pacientul a murit pentru ca medicul a prevazut aceasta. Continuare»
Publicat pe 15 Iul 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Dogme/ erezii, Marturisirea Bisericii, Parintele Sofronie Saharov, Portile Iadului | Print
Publicat pe 13 Iul 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Curvia, Mandria, trufia, Parintele Sofronie Saharov, Preotie (pentru preoti), Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | Print
Vedeti si:
Publicat pe 13 Iul 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cuviosul Paisie Aghioritul, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Vremurile in care traim | Print
“Odata Staretul mi-a trimis vorba sa cobor la chilia lui. Am plecat de indata, caci imi doream mult sa-l vad. Cand am ajuns, Staretul avea o dispozitie buna. Mi-a dat o tratatie, dupa care mi-a spus cateva lucruri folositoare. Apoi mi-a spus motivul pentru care m-a chemat:
- Ia aceasta scrisoare si du-o la Manastirea Suroti!
Dupa ce mi-a dat scrisoarea, mi-a zis:
- Asteapta sa aduc si… timbrul!
Cand am auzit, am ras. Am luat asta drept o gluma. De vreme ce aveam s-o duc eu personal, ce nevoie mai era de timbru? A ras si Staretul si a continuat sa-mi vorbeasca. A adus timbrul si l-a lipit cu zgomot deasupra scrisorii.
Dupa ce am ras si ne-am veselit destul, Staretul a devenit serios si mi-a spus: Continuare»