Război întru Cuvânt

(…) – Cum e cu putinta ca Dumnezeu, care i-a zis lui Avraam ca daca va afla in cetatea Sodoma si Gomora zece drepti n-o va distruge, sa predea un oras atat de mare, in care exista multi pacatosi, dar exista si multi drepti, nu zece, ci sute si mii?

- Ca exista multi, a raspuns inteleptul Vrienie, stiu, dar si acestia sunt vinovati de pacatele multora, si pe dreptate Dumnezeu va preda orasul in mainile turcilor. Continuare»

15 Comentarii »

Vedenia a saptea

La 18 iulie 1963 am urcat la Biserica Tuturor Sfintilor de pe Varful Parosului. La 29 a aceleiasi luni, impreuna cu fratele Ieroteu Paramani, am praznuit ziua Prorocului Ilie. La Liturghie a participat si iubitul nostru frate Nicolaos Arcas, teolog din Pros, care a si predicat. Dupa Sfanta Liturghie, fiecare s-a inapoiat la casa sa si am ramas singur, cu Dumnezeu Cel singur. Voiam ca, ramanand in liniste, sa ma adancesc inauntrul meu spre a-l cerceta si a cere marea si bogata mila a lui Dumnezeu pentru mine, pentru manastirea mea, fratii mei, fiii mei duhovnicesti, pentru toti oamenii.

Am constientizat dintr-o data multimea faptelor mele cele cumplite, apoi mizerabilele, vrednicele de mila, vrednicele de osanda, vrednicele de plans fapte ale oamenilor acestei generatii viclene si desfranate, perverse si stricate, care prin toate putintele alearga catre pacat, catre depravare; si L-am rugat si L-am implorat pe Preabunul, Multmilostivul si Atotmiluitorul nostru Parinte ceresc sa nu ne rasplateasca, nici mie, nici tuturor celorlalti pacatosi, asemanatori mie, dupa faptele noastre si sa nu-si verse furia Sa peste noi, ci dupa nesfarsita-I mila, dupa mare milostivirea Sa si dupa nemasurata bogatie a indurarilor Sale sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi. Continuare»

6 Comentarii »

• Continuare de la: Aduse cu posta electronica (2): Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (I)

*

Noi, prostimea şi talpa ţării, am constatat că mulţi dintre cei care încercăm să folosim bisturiul duhovnicesc şi socio-cultural, sărim sau ocolim etape importante şi hotărâtoare, trecând direct la operaţia în sine şi uitând nu doar de iubire, rugăciune, tact şi blândeţe, ci şi de curăţirea şi pansarea obligatorie a diverselor noastre necurăţii şi răutăţi lăuntrice, pe care prin intervenţia noastră pripită, uneori chiar intempestivă sau ultimativă, le-am scos la iveală!

De ce există oare atât de mult rău în lumea de azi? Deoarece oamenii au aruncat cea mai de nădejde armă a lor, arma atotbiruitoare prin care orice rău, orice păcat şi orice demon sunt sigur biruiţi pe toate câmpurile de luptă…

Despre zilelele cele rele şi stăpânii cei vicleni

“Trăim zilele cele grele în care mai marele întunericului, cu toate puterile sale, a pornit atacul împotriva Bisericii noastre Ortodoxe şi a tuturor credincioşilor creştini. Însă, Domnul cel tare şi puternic în războaie, Cel ce zdrobeşte pe vrăjmaşi cu braţul Său cel înalt, îi va zdrobi şi pe aceştia cu toate uneltirile lor şi-i va trimite în focul cel mai dinafară şi în iezerul de foc, care este a doua moarte.

Noi însă, să rămânem tari şi nezdruncinaţi în credinţa ortodoxă şi în iubirea Mântuitorului Hristos, de care nimic nu trebuie să ne despartă, nici necazuri, nici supărări, nici foamete, nici boală, nici altă primejdie, nici măcar moartea. Dacă vom fi statornici în dragostea lui Dumnezeu, vom suferi puţin pentru moment, dar după aceea ne vom bucura şi vom trăi în veşnicie cu El.

Din nefericire, conducerea şi stăpânirile statului şi ale Bisericii sunt guvernate de mai marele întunericului şi de masonerie. Vai! Vai! Unde am ajuns! Cei mai mulţi dintre conducători sunt instrumentele celui rău. Nu ştiu ce să spun.

<Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşa de îngrădire împrejurul buzelor mele!> sau <fugi, taci şi mântuieşte-te>, dar unde să fugă cineva, căci pretutindeni duşmanul şi-a întins capcanele, şi în oraşe, şi în pustie, şi pe uscat, şi pe mare; numai în Cer, acolo trebuie să fugă cineva ca să se mântuiască. Dar vrăjmaşul şi ucigătorul de oameni, tocmai pe aceştia care vor să urce către ceruri îi războieşte mai tare.

(N. n. – Observăm că Părintele Filothei primise în dar o profundă cunoaştere şi o străvedere duhovnicească, ce-i permiteau să dea tuturor, credincioşilor şi necredincioşilor, sfaturi luminate şi mântuitoare). Continuare»

14 Comentarii »

“Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?”

(I Ioan 5 – v. 4, 5)

Să luptăm lupta cea bună

Ajungând, doar cu Mila lui Dumnezeu, la o vârstă pe care nu nădăjduiam s-o atingem din pricina rănilor păcatelor noastre omeneşti, ne-am reamintit – cu o fericită umilinţă sufletească, dar şi cu multă limpezime primită în dar – cuvintele înţelepciunii lui Solomon, străvechi, dar mult folositoare:

“Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de-o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor îmseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi. Dreptul care moare osândeşte pe nelegiuiţii care trăiesc, iar tinereţea ajunsă la grabnică desăvârşire osândeşte lungile bătrâneţi ale celui nedrept. Vor vedea sfârşitul înţeleptului, dar nu vor înţelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el şi pentru ce l-a pus bine pentru Sine. Căci vor vedea şi-şi vor bate joc, dar Domnul îi va face de ocară…” (Cap. 4, v.  8 – 18 ).

În momentul de faţă, întreaga omenire, alcătuită dintr-o mulţime de credincioşi, dreptcredincioşi, puţin credincioşi sau doar cu numele credincioşi, şi o altă mulţime reprezentată de necredincioşi, rău credincioşi sau împotrivitori, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi chiar luptători împotriva Sa, se poate asemăna cu un imens banc de peşti căzuţi în năvodul planetar al stăpânitorului întunecat al acestei lumi, cu ale cărui ispitiri, amăgiri, vicleşuguri şi capcane ne vom lupta până în ultima clipă a vieţii noastre pe pământ, mântuiţi cu adevărat fiind doar dacă vom ajunge dincolo de porţile Raiului (înăuntru), prin Harul şi Milostivirea Domnului nostru Iisus Hristos, pe Care mulţi Îl slujim doar din buze, cu inimile stând încă departe de El…

Cea mai bună, realistă şi eficientă analogie o aflăm, aşadar, tot la Sfinţii Părinţi, care, spre deosebire de alţi reformatori şi legiuitori morali ai popoarelor necreştine, aparţinând diferitelor religii istorice (în întregime depăşite de peste două milenii de către toţi cei care trăiesc sub legea Harului!), ne oferă şi soluţia filocalică desăvârşită. Într-o istorioară athonită plină de tâlc paterical, mult superioară celor similare din alte părţi ale lumii, fiindcă oferă şi soluţii viabile, ni se arată cum într-o oarecare vreme mulţimi de peşti au căzut într-un năvod lansat cu vechi meşteşug asupra lor. Continuare»

26 Comentarii »

• Nou: PARACLISUL CUVIOSULUI FILOTEI DIN PAROS
• Sfaturi duhovnicesti de la Fericitul Filotei Zervakos (1): “INCERCATI SA DEVENITI FII AI LUI DUMNEZEU!”
• Cateva dintre multele minuni ale Cuviosului FILOTEI ZERVAKOS
• FERICITUL FILOTEI ZERVAKOS – 30 DE ANI DE LA MUTAREA LA CER: “Vremuri stricate, zile viclene, cel ce se mantuieste pe sine mare se va numi…

Despre apostazia generală

… Toţi s-au plecat: şi stăpânirea, şi arhiereii, şi miniştrii, şi ofiţerii; şi preoţi, şi monahi, şi soldaţi, şi cărturari, şi neştiutori de carte, şi bogaţi, şi săraci, şi mari, şi mici, bărbaţi şi femei. De la acest neam şi de la aceşti oameni să nu aşteptăm progres sau vreo procopseală, ci mai degrabă suliţa viitoare şi ultima şi marea mânie care ne va veni de la fiii pierzaniei, fiii neascultării. Există şi puţine excepţii, există şi puţini aleşi, de dragul cărora Domnul rabdă pe cei mulţi şi păcătoşi. Dar sunt atât de puţini cei aleşi, încât mă tem că nu le va fi cu putinţă să oprească mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu, cea pornită împotriva păcătoşilor, şi va veni mânia cea mare de la Domnul Atotţiitorul şi întristare aşa cum nu a fost de la începutul lumii până astăzi. Noi, păcătoşii, unde să fugim? Numai la Dumnezeu ne vom putea refugia, şi  să fim gata pentru asta, căci s-a apropiat sfârşitul acestui veac. Continuare»

15 Comentarii »

• Cititi si: FERICITUL FILOTEI ZERVAKOS – 30 DE ANI DE LA MUTAREA LA CER: “Vremuri stricate, zile viclene, cel ce se mantuieste pe sine mare se va numi…”

Despre ispite

… Ispitele există şi vor exista până la sfârşitul vieţii noastre şi trebuie, pe cât este cu putinţă, să ne păzim de nenumăratele capcane pe care ni le întinde înainte vicleanul Satan. Nimeni nu poate scăpa de acestea, decât numai smerenia, precum a zis Sfântul Antonie, şi rugăciunea: Izbăveşte-ne, Doamne de cel viclean…

Ai răbdare, va trece şi aceasta ca şi toate celelalte care au venit şi au trecut căci numai moartea şi viitoarea Judecată şi viaţa veşnică şi iadul cel veşnic nu trec. Dar şi moartea şi Judecata viitoare vor veni şi vor trece şi vor rămâne numai viaţa veşnică şi iadul cel veşnic; acestea niciodată nu vor trece. Să lucrăm pe cât este cu putinţă virtuţile pentru a moşteni viaţa veşnică şi Împărăţia cerurilor…

…Cel care ia aminte, care este raţional şi cuviincios, se foloseşte mult de întristări şi ispite. Cel ce fuge de ispită fuge de viaţa veşnică, spune Avva Hiperehios. Noi, generaţia de astăzi, neamul cel viclean şi stricat, vrem să intrăm în împărăţia cerurilor nu pe calea cea strâmtă şi cu chinuri, ci pe cea largă şi cu odihnă. Să ne miluiască Dumnezeu şi întâi pe mine care zic şi nu fac… Continuare»

5 Comentarii »

• Cititi: FERICITUL FILOTEI ZERVAKOS – 30 DE ANI DE LA MUTAREA LA CER: “Vremuri stricate, zile viclene, cel ce se mantuieste pe sine mare se va numi…”

I

Pireu, 18.02.1962

Sfinte Stareţ,

Cu adâncă emoţie iau condeiul spre a vă exprima neţărmuita mea mulţumire şi marea mea recunoştinţă pentru rugăciunile voastre pentru sănătatea mea, care în această clipă este complet refăcută. Organismul meu funcţionează minunat, febra a dispărut deplin. Minunea a început din ziua în care m-aţi însemnat cu cinstitul lemn al sfintei cruci şi cu cinstitele moaşte. Doctorii care, după cum ştiţi, mă condamnaseră deja, sunt primii care vorbesc despre minune şi toţi cei care aşteptau sfârşitul, văzându-mă în starea de acum, se bucură şi slăvesc pe Dumnezeu pentru intervenţia Sa minunată, atât de limpede.

Eu şi familia mea ne simţim în această clipă foarte recunoscători pentru marele dar al tămăduirii mele primit de la Dumnezeu, iar credinţa noastră în El s-a întărit şi mai mult. Ieri am participat la o Liturghie de mulţumire şi ne-am împărtăşit cu toţii. Eu nu încetez să mulţumesc şi să-L slăvesc pe Bunul Dumnezeu, Care m-a ales pentru această încercare şi mi-a dăruit după aceasta vindecarea sufletului şi trupului meu. De asemenea, Îl rog pe Atotputernicul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate şi să vă învrednicească mereu ca în numele Său să tămăduiţi şi alte suflete. Binecuvântată fie lucrarea sfinţiei voastre, iar harul Domnului să împărăţească pretutindeni şi întotdeauna şi să ne îndrepte paşii.

Vă rog, Sfinte Stareţ, de cum sosiţi în Atena, a veni în întâmpinare şi a-I mulţumi şi a-L slăvi împreună pe Atotputernicul Dumnezeu pentru marea Sa minune făcută mie prin sfinţia voastră.

Cu multă stimă,

Afrodita Continuare»

9 Comentarii »

“Primejdiile sunt multe, si in dreapta si in stanga, si in fata si in spate, este nevoie de mare atentie, caci oricat de puternic ai fi, tot esti in primejdie. Doar o singura nadejde exista, Dumnezeu“.

Acum exact trei decenii, pe 8 mai 1980 pleca spre Cer ucenicul cel mai cunoscut al Sfantului Ierarh Nectarie de Eghina, Fericitul Filotei Zervakos, in ziua praznicului Sfintilor Ioan “Teologul” si Arsenie cel Mare, sfinti cu care s-a si asemanat in viata lui. A avut deopotriva curatia inimii si dragostea fierbinte de Dumnezeu si de oameni a ucenicului celui iubit al Domnului, cat si iubirea de singuratate si plansul duhovnicesc care l-au caracterizat pe avva Arsenie. A primit asadar, asemenea acestora, atat darul facerii de minuni si al descoperirilor, al viziunilor dumnezeiesti minunate, cat si darul lacrimilor pentru pacatele sale si pentru ale intregii lumi.

Ne putem gandi si ca adormirea sa a avut loc inainte de praznuirea unuia dintre cei mai mari prooroci ai Vechiului Testament, Isaia, nu intamplator scrierile  avvei Filothei avand un pronuntat caracter profetic si de chemare la pocainta a noului popor al lui Dumnezeu, crestinii, la fel de morti duhovniceste astazi ca si evreii din timpul proorocilor.

Toate aceste daruri se oglindesc in cuvintele de mai jos, pe care vi le oferim in cinstea Cuviosului Parinte Filothei. Sa ascultam si sa urmam acest glas al Domnului, inca un sfant parinte contemporan daruit noua de Hristos in aceste “zile viclene”, cum chiar Sfintia sa numea, cu durere mare, vremurile in care traim astazi: Continuare AICI

***

FERICITUL FILOTEI – CĂLĂTOR CĂTRE CER

(mai 1884 – 8 mai 1980)

“(…) Fericitul Filotei este dintre cei care, păşind pe urmele sfinţilor apostoli, au lăsat toate şi au bătut cu piciorul ţinuturi întregi, luminând prin cuvântul simplu, odihnind şi călăuzind prin spovedanie şi sfătuire, împlinind de multe ori şi nevoile materiale ale fiilor săi duhovniceşti. De multe ori spune: „toţi sunteţi fiii mei duhovniceşti“.

Despre fericitul părinte Filotei Zervakos nu poate vorbi nimeni mai bine decât înseşi cuvintele şi faptele sale. Este dintre puţinii prea înflăcăraţi iubitori ai Stăpânului pentru care dragostea jertfelnică nu ştie de oprelişti, de neputinţe sau boli, de convenienţe sau de voia proprie. Şi stareţ şi duhovnic, şi părinte şi frate, făcător de minuni şi învăţător, scriitor, propovăduitor şi bun iconom, şi călător către cer şi călăuzitor către cele cereşti s-a arătat lumii fericitul Filotei din clipa în care a îmbrăcat schima monahală (29 decembrie 1907) şi până la luminoasa sa trecere în bucuria cea veşnică (8 mai 1980).

După cum singur mărturiseşte, într-o perioadă în care multe sate erau lipsite de preot, cuviosul Filotei neobosit a luat la picior toate satele, oraşele şi insulele Greciei, greu încercată de război şi sărăcie, luminând şi odihnind sufletele oamenilor prin cuvânt şi spovedanie.

Singur mărturiseşte: Continuare»

16 Comentarii »

Ne purtăm ca fiarele şi după aceea ne mândrim că suntem ortodocşi autentici…

“Nu sunt de acord cu acei creştini de stil vechi care predică şi trâmbiţează că Tainele celor de pe stilul nou nu sunt valabile, deoarece nu ţin calendarul vechi. Într-adevăr, n-ar fi valabile, dacă preoţii ar cere ca noul sau vechiul calendar să se pogoare din cer pentru a sfinţi Cinstitele Daruri; însă ei cheamă Sfântul Duh, care sfinţeşte Cinstitele Daruri şi credincioşii se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Ceea ce spun ei este o mare amăgire şi erezie. Vai preoţilor nevrednici, şi mai mult celor care au vrăjmăşii între ei. Sfinţii îngeri participă la sfintele slujbe şi Liturghii cu frică şi spaimă, în vreme ce noi, oamenii păcătoşi, ne purtăm ca fiarele şi după aceea ne mândrim că suntem ortodocşi autentici, pentru că mergem după calendarul vechi şi credem că asta e de ajuns ca să ne mântuim. Continuare»

22 Comentarii »

“…Şi aveau între ei atâta ură, invidie şi răutate încât nu se ocupau cu nimic altceva, cât de mult îi preocupa să meargă la oamenii cunoscuţi lor şi la cei necunoscuţi, să se judece unul pe altul, cu judecăţi înfricoşătoare şi cu clevetiri groaznice”.

SCRISORI INEDITE ASUPRA PROBLEMEI CALENDARULUI

“… Monahii din Longombarda nu urmează calendare, Îl urmează pe Hristos care a zis: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Nu a spus să urmăm calendarul neînsufleţit şi cel ce crede şi se va boteza (întru calendar) se va mântui. Cel ce crede în Hristos şi în Evanghelie se va mântui, nu în vechiul calendar.

Se rătăcesc cu o groaznică rătăcire mulţi dintre fanaticii şi zelotiştii vechi-calendarişti, care cred că fără calendar omul nu se mântuieşte. Continuare»

39 Comentarii »