Război întru Cuvânt

2 septembrie 1982 - ziua adormirii intru Domnul a Parintelui Seraphim Rose

CUV. SERAPHIM ROSE – AUDIO – Living the Orthodox Worldview (descarcati)

01 - Introduction

02 - Life Today Has Become Abnormal

03 - Two False Approaches to Spiritual Life

04 - What We Can Do

05 - The Orthodox Worldview

06 - Conclusion

07 - Movies

08 - Antichrist

09 - Having Fun

10 - Video Games

11 - A Complex Question

12 - Normal Life

13 - Signs of the Times I

14 - Acquiring the Grace of God

15 - Signs of the Times II

16 - Classical Music

O conferinta memorabila, unul dintre cuvintele cele mai importante din intreaga sa viata, tinut de parintele Seraphim Rose duminica, 8 august 1982, cu mai putin de o luna inainte de sfarsitul sau pamantesc, la Pelerinajul de vara organizat de Manastirea Sf. Herman din Alaska, Platina, California. Continuare»

5 Comentarii »

“Pr. Serafim avea mereu in vedere prorocia Staretului Ignatie din Harbin (Manciuria) [mutat la Domnul pe 16 august 1958, n.n.], un parinte vazator cu duhul, care inca din anii `30 spunea: ‘Ceea ce a inceput in Rusia se va incheia in America‘.

In cuvantul rostit la Manastirea Sf. Treime din Jordanville, Parintele Serafim a vorbit mai mult despre necazurile ce se vor abate asupra Americii si despre pregatirea pentru ele. Dupa ce a descris suferintele crestinilor din Rusia si din alte tari ortodoxe, a spus:

“Nu vreau sa va sperii, insa este mai bine sa constientizam faptul ca ceea ce sufera ei acum, sau ceva asemanator, va veni probabil si aici, si cat de curand. Noi traim vremurile de pe urma, Antihrist este aproape, iar ceea ce se petrece in Rusia si in alte tari asemenea ei reprezinta experienta normala a vremurilor noastre.

Aici, in Occident, noi traim intr-un paradis al nebunilor, care oricand se poate pierde si, foarte probabil, asa se va si intampla. Sa incepem dar sa ne pregatim – nu facand stocuri de alimente sau alte lucruri, asa cum s-au apucat unii sa faca in America, ci cu o pregatire launtrica de crestini ortodocsi“. Continuare»

37 Comentarii »

Avem, intr-adevar, mare nevoie, astazi, sa stim ce se intampla in lume, ce “zguduituri” infricosatoare ni se pregatesc prin mai-marii acestei lumi (mult peste tot ceea ce ne imaginam sau prevedem noi, crezand ca putem, cumva, cat de cat, “stapani situatia”) – dar, atentie!, asta numai cu ingaduinta lui Dumnezeu, pentru necredinta si  pentru pacatele noastre si ale lumii intregi, care au depasit orice masura – si cum suntem deja infectati si otraviti cu toate duhurile rautatii, ale minciunii si ale mortii prin toate cele care ni se intampla si acum. Ne este de folos si ne este indispensabil pentru mantuire sa incepem sa discernem semnele vremurilor prin hatisurile actualitatii tot mai bulversante, ca sa intelegem ce se (va) petrece cu noi, dar mai ales ca sa ne pregatim.

Dar nu vom putea nici vedea, nici intelege cu adevarat toate aceste evenimente, nu vom putea nici reactiona adecvat si intelept la ele, deci nici sa ne pregatim asa cum trebuie pentru a le infrunta, daca acum, mai ales acum, nu ne straduim din rasputeri sa dobandim in inima noastra, in intreaga noastra fiinta HARUL DUHULUI SFANT! Har, har si iarasi har – acesta este raspunsul, singurul mantuitor, la toate cate se vor pravali peste noi  in scurt timp cu o forta si cu o viteza zdrobitoare, care vor face desarte si ridicole toate planurile noastre de acum, toata bravada, vorbaria si cleveteala noastra necontenita, toate galcevile sterile sau vatamatoare pentru cate o felie de dreptate, toate zbaterile si sfortarile noastre pur omenesti. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne mai facem partea noastra omeneasca, atat cat se mai poate! Ba, sa o facem, si inca fara zabava, dar cu multa intelepciune, cu luciditate si nu in duhul sau cu metodele lumii,  avand grija sa ne canalizam putinele resurse spre ceea ce este cu adevarat urgent, esential si realist  de facut. Continuare»

69 Comentarii »

• Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” - PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I)

• Intr-adevar, daca privim la situatia Bisericii Ortodoxe din Grecia, putem vedea ca miscarea ecumenica a provocat o reactie ce a devenit deseori excesiva, si uneori aproape la fel de rea ca boala pe care cauta sa o vindece. Gruparile mai moderate ale vechilor calendaristi greci au o pozitie similara cu cea a Bisericii noastre Ruse de peste granite; dar au avut loc schisme dupa schisme intre vechii calendaristi asupra chestiunii „strictetei”. Acum cativa ani, unul din aceste grupuri a rupt comuniunea cu biserica noastra, deoarece episcopii au refuzat sa declare ca toate celelalte Biserici Ortodoxe sunt lipsite de har; acest grup afirma acum ca e unicul ce poseda harul, ca este singurul ortodox. De curand, a atras niste convertiti din biserica noastra, si trebuie sa fim constienti ca aceasta atitudine este un pericol pentru unii din convertitii americani si europeni: cu mintile noastre calculate, rationaliste, este foarte usor sa credem ca suntem plini de ravna si de strictete, pe cand in realitate ne lasam, mai ales, in voia patimii noastre pentru dreptatea sinelui. Continuare»

35 Comentarii »

• Inainte de toate, fie ca sa sporim cu totii in intelegere duhovniceasca, nu in intelegere “rationala” – care ma tem ca este vesnica boala a noastra, a tuturor bietilor convertiti!
• ... cele doua parti citeaza canoane inainte si inapoi, cand ceea ce lipseste este dragostea si intelegerea - si imi dau seama ca aceasta afirmatie ar fi putut veni direct din gura unui ecumenist, ceea ce arata doar cat de dificila a devenit calea adevaratei ortodoxii in zilele noastre.
• Cerule! Ce se intampla cu oamenii? Cat de usor este tras cineva de la calea slujirii lui Dumnezeu in tot felul de factiuni, invidii si incercari de razbunare. Continuare»

36 Comentarii »

Invatatura ortodoxa a Sfantului Ioan Maximovici

de Cuv. Seraphim Rose

“Cu cativa ani in urma stareta unei manastiri a Bisericii Ruse din diaspora, o femeie cu o viata cucernica, a rostit un cuvant de invatatura in biserica asezamantului, cu ocazia praznicului de hram al Adormirii Maicii Domnului. Ea ii indupleca cu lacrimi in ochi pe surorile si inchinatorii adunati la praznic sa primeasca in intregime si fara rezerve invatatura transmisa de Sfanta Biserica, pe care aceasta a pastrat-o cu atata grija timp de veacuri la rand si sa nu hotaram noi singuri ceea ce este “important” si ceea ce este “secundar” pentru noi; caci, socotindu-ne mai intelepti decat Sfanta Traditie, am putea sa o pierdem de tot. Continuare»

6 Comentarii »

22 Comentarii »

• In San Francisco, pe urmele Sfantului Ioan Maximovici - “Apostolul Pavel al zilelor noastre”
• Marturii despre Vladica Ioan Maximovici – apostolul neobosit si neinfricat al vremii noastre

Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (I Cor. 2, 9)

“Bucuria şi slava de negrăit ale împărăţiei Cerurilor, ţelul vieţii creştine, se întrevăd chiar de pe pământ de către cei care trăiesc o viaţă în duh în Biserica lui Hristos. Cerurile se văd cel mai limpede şi viaţa în duh se simte cel mai puternic la Praznicul Luminos al învierii lui Hristos, cu primirea plină de evlavie a Sfintei împărtăşanii, însă uneori Dumnezeu îi acordă poporului Său un har deosebit, ca cel legat de o icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu sau de unul dintre sfinţii Săi aleşi. Continuare»

11 Comentarii »

• Parintele Sofronie scria in “Viata si invatatura Staretului Siluan”:

“Cuvantul sau (al Sf. Siluan) era simplu, pasnic, bland si plin de bunatate, dar pentru a-l urma voia sa fii la fel de necrutator fata de tine insuti cum era el insusi. Trebuia sa ai hotararea pe care Domnul o cere celor ce vor sa-L urmeze pana la a-si uri propria lor viata (Luca 14, 26)”.

Continuare»

13 Comentarii »

„Cei ce sunt crescuţi încă de mici în Ortodoxie au răbdare, dar le lipseşte râvna. Convertiţii au râvnă, dar le lipseşte răbdarea. Ideal este să avem râvnă temperată de răbdare. De aceea trebuie să ne lăsăm ocârmuiţi de Sfinţii Părinţi, care sunt cugetul Bisericii” (Parintele Seraphim Rose).

“Convertitii”

(capitolul 88 din “Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose”, de Ierom. Damaschin):

“Câţi dintre voi Duhului lui Hristos părtaşi v-aţi făcut, luaţi aminte ca în nici un lucru, fie mărunt, fie mare, să nu vă purtaţi cu dispreţ şi harul Duhului să nu-l dosădiţi, ca să nu vă scoateţi din viaţa căreia, iată, părtaşi v-aţi făcut. (Sf. Macarie cel Mare, Omilii duhovniceşti XV, 4)

Creştinii sunt nu născuţi, ci făcuţi. (Fericitul Ieronim)

“Omul aflat în căutarea Adevărului”, spunea Părintele Gherman, „atunci când află adevărul în Ortodoxie trebuie să se oprească din căutare. Ca­lea lui către Ortodoxie, care era în plan orizontal, s-a sfârşit, iar de acum trebuie să meargă «vertical», în mai-adâncul Ortodoxiei. Dacă însă continuă să înainteze în plan orizontal, căutând mereu cum să fie corect în mod exterior, cel mai adesea rezultatul va fi că, tot mergând înainte, va sfârşi prin a ieşi din Biserică“.

In Părintele Serafim, Părintele Gherman a aflat un convertit care se întorsese dinspre orizontală spre verticală – care, după ce a descoperit Ortodoxia, nu a încetat să meargă în adâncul ei. Acum, când Părintele Serafim reuşise să treacă cu bine peste multele obstacole din calea oricărui convertit şi dobândise acel rar „cuget patristic”, Părintele Gherman socotea că convertiţii de azi ar avea multe lucruri de învăţat de la el. La un moment dat, l-a rugat chiar să alcătuias­că un „Manual pentru convertiţii la Ortodoxie”.

Primind aceasta ca pe o ascultare, Părintele Serafim s-a dus la chilie să facă unele însemnări. Pe o pagină a înşirat următoarele „capcane ale convertitului” sau, după cum le-a numit el, „piedici în calea misiunii ortodoxe de azi”:

A. Increderea în sine, samost.

Remedii: neîncredere în sine cu trezvie, sfătuirea cu cei mai înţelepţi, povăţuire de la Sfinţii Părinţi.

B. Abordarea academică - excesiv de intelectualistă, fără implicare, fară asumare, abstractă, nerealistă. Legat şi cu punctul A.

C. Nepăzirea tainei împărăţiei, bârfa, publicitatea. Exagerarea aspectului exterior al misiunii, succesul. Primejdia creării de cochilii goale, forme misionare fără conţinut.

Remedii: concentrarea asupra vieţii duhovniceşti, evitarea luminii rampei, neimplicarea în dispute pătimaşe.

D. „Experienţele spirituale”

Simptome: agitaţie febrilă, totdeauna se întâmplă câte ceva „cutremu­rător” – sângele este în fierbere. Vocabular inflamat, indicând mândrie în loc de smerenie. Sursele se află în protestantism şi în încrederea în părerile proprii culese din zbor.

Remedii: neîncredere în sine cu trezvie, recurgerea constantă la Sfinţii Părinţi şi la Vieţile Sfinţilor, sfatuirea.

E. Descurajare, renunţare – sindromul „stingerii”.

Cauze: supraaccentuarea laturii exterioare, a opiniei publice etc. Remedii: accentuarea nevoinţei lăuntrice, duhovniceşti, eliminarea preocupării pentru succesul exterior, atenţia îndreptată spre Cel Căru­ia îi urmăm (Hristos răstignit, dar biruitor).

F. Secure cu două tăişuri: lărgime pe de o parte, îngustime pe de alta [caderea in extreme, fie de-a stanga, laxiste, relativiste, lumesti, fie de-a dreapta, tinand de rigiditatea inchinarii la litera, de hipercorectitudine sau zelotism, ravna neduhovniceasca, n.n.]

Scriind altundeva despre convertiţi, Părintele Serafim identifica iarăşi „dure­rea inimii” ca moment crucial al adevăratei vieţi duhovniceşti. „Durerea ini­mii”, scria el, „este graniţa care-i desparte pe convertiţii nebuni şi pe ortodocşii nepăsători, de adevăraţii nevoitori”¹. El credea că fără străpungerea şi zdrobirea lăuntrică născută din durerea inimii, convertiţii rămân la nivel orizontal, exami­nând tot ceea ce ţine de Ortodoxie după părerile lor personale şi încrezându-se în greşitele concluzii ale minţilor lor logice. După cum spune şi Sf. Varsanufie cel Mare, pe care Părintele Serafim îl tradusese în engleză: „Fără durerea inimii nimeni nu primeşte darul deosebirii gândurilor [pricinile faptelor şi celelalte]“.

In altă parte, Părintele Serafim descria duhul criticismului lipsit de discer­nământ care-i pătrunde adeseori pe convertiţii de azi:

„Preotul meu (sau parohia mea) face totul corect – însă nu şi alţi preoţi (alte parohii)”. „Preotul meu face numai greşeli; alţii sunt mai buni”. „In mănăstirea mea totul se face după Sfinţii Părinţi – în alte mănăstiri nu”. „In mănăstirea mea nu se face după cum spun Sfinţii Părinţi sau după canoane, dar în mănăstirea aceea totul este perfect, totul este după cum spun Sfinţii Părinţi”.

Atitudinile acestea sunt deosebit de periculoase. Cel care le adoptă este ne­greşit într-o mare primejdie duhovnicească el însuşi, iar, prin rostirea acestor cuvinte înşelate şi centrate pe sine, el răspândeşte otrava criticismului raţionalist şi la ceilalţi din Biserică³.

Părintele Serafim a avut un fiu duhovnicesc pe care l-a văzut căzând în şa­blonul clasic al „convertitului nebun”, care crede că ştie mai bine decât oricine. Continuare»

54 Comentarii »