Război întru Cuvânt

Filosofii sunt ca niste copii, daca nu ajung la barbatia in Hristos. (Clement Alexandrinul)

Procesul convertirii lui Eugene a fost unul de aprofundare si de umplere a unui gol duhovnicesc. Plinatatea sufletului sau avea nevoie sa se reverse intr-o forma sau alta, iar scrisul de vadi a fi cel mai bun mijloc. Inca de pe vremea cand studia si preda la Berkeley, a inceput sa-si noteze gandurile de crestin ce traieste si sufera in lumea moderna. Aceste insemnari timpurii cu caracter crestin, lipsite de orice legatura cu cercetarea sa academica, erau un act de iubire, o „rasplata” catre Dumnezeu. Continuare»

5 Comentarii »

Cand osardia ta slabeste, abia mai poti sa-ti ridici mana, picioarele nu mai vor sa paseasca, biserica parca nu-ti mai este asa de draga…Vezi ce nenorocire este slabirea osardiei celei dintai? Pazeste-o deci inlauntrul tau si nu-i ingadui sa slabeasca. (Sf.Teofan Zavoratul)

Vezi cum poate muzica sa te scoata din lume? … Iar daca muzica poate sa te scoata asa de tare din lume, cu atat mai mult rugaciunea… (Sf.Varsanufie de la Optina)

O cunostinta de-a lui Eugene din acea perioada scria: “Foarte de timpuriu a simtit o evlavie profunda pentru Maica Domnului si, chiar inainte de a incepe sa practice Rugaciunea lui Iisus, rostea rugaciunea Panaghiei: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pre noi.” Continuare»

7 Comentarii »

Nimeni nu a cautat in chip drept Adevarul daca la capatul cautarii sale nu L-a intalnit – fie spre a-L primi, fie spre a-L lepada – pe Domnul nostrum Iisus Hristos, “Calea, Adevarul si Viata”. Adevarul Care sta impotriva lumii, ca o mustrare fata de tot ce este lumesc. (Eugene Rose)

Uneori, Dumnezeu imi trimite clipe cand sunt pe deplin impacat…In astfel de clipe mi-am alcatuit un crez in care totul imi este limpede si sfant…Iata-l: sa cred ca nu este nimic mai frumos, mai adanc, mai milostiv, mai intelegator, mai barbatesc si mai desavarsit decat Mantuitorul; si imi spun, cu iubire geloasa, ca nu numai ca nu este, dar nici nu poate fi vreodata. (F. Dostoievski)

Multe dintre religiile orientale sunt bune pana intr-un punct, insa numai crestinismul iti poate deschide cerurile… (Pr. Serafim Rose)

In toata vremea cautarilor sale, Eugene a continuat sa participe la slujbe in bisericile ortodoxe din oras. Iata cum descria el cele traite acolo: “In atmosfera moarta a orasului exista totusi o scanteie de sobornost - partasie, comuniune.” Asa cum am vazut, dupa ce luase parte la Saptamana Patimilor si la praznuirea Pastilor la Catedrala Rusa in 1957, Eugene spusese ca nu-i mai fusese dat sa vada atata bucurie si comuniune intre oameni. “Dupa toate acestea”, va conchide el, “lumea din afara iti pare cu adevarat searbada. Pretutindeni, oamenii nu sunt decat bucati, fragmente ale unui intreg sfaramat, este ceva ce resimti foarte acut dupa o astfel de saptamana sfanta.” Continuare»

13 Comentarii »

Din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”: PAREREA DE SINE

De se va bizui cineva numai pre a sa dreptate si pre izbavirea ce singur si-o lucreaza, in desert si in zadar se trudeste. Ca toate ale dreptatii sale ca o carpa lepadata se vor arata in ziua cea de pre urma, precum zice Isaia: „Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5) (Sf. Macarie cel Mare (†390), Omilii duhovnicesti XX, 3)

Diavolul nu vaneaza pe cei pierduti; el ii vaneaza pe cei trezvitori, pe cei ce sunt aproape de Dumnezeu. El ia de la dansii increderea in Dumnezeu si incepe sa-i loveasca cu intemeiere in sine, cu indreptatiri, cu ganduri si cartire. Prin urmare, sa nu ne punem increderea in gandirea noastra logica. Sa nu crezi niciodata gandurilor tale. Traieste simplu si fara sa te gandesti prea mult, ca un copil pe langa tatal sau. Credinta fara prea multa gandire lucreaza minuni. Gandirea logica impiedica harul lui Dumnezeu si minunile. Lucreaza rabdarea, fara a judeca cu gandirea logica. (Avva Paisie Athonitul, †1994)

“Intr-un capitol anterior am discutat despre sindromul, fatal atat pentru monahism, cat si pentru oricare alta nevointa crestina, cunoscut sub numele de „intemeiere in sine”. Strans legat de acesta este un alt sindrom, pe care parintele Seraphim l-a identificat drept parere de sine „duhovniceasca”.Persoana prinsa in aceasta capcana ajunge sa creada si sa pretinda ca actioneaza conform unor „principii duhovnicesti”, dar in realitate el isi face voia, satisfacandu-si si conservandu-si egoul si ramanand intarit in propriile pareri. „In jurul lui se tese o plasa de idei“, explica parintele Seraphim, „ce nu au niciun contact cu realitatea… De obicei diavolul se foloseste de o idee neinsemnata ca sa ne «prinda», stiind ca aceasta ne va prinde prin ceva ce ne emotioneaza, si ca aceasta «prindere» este de ajuns ca sa ne faca sa incepem a tese intreaga panza de paianjen care sa ne prinda“¹ .

Parintele Seraphim a discutat aceasta problema de mai multe ori in scrierile si in epistolele sale, precum si in discutiile cu fratii de la schit. In 1973, bunaoara, i-a scris unui fost frate de manastire despre care simtea ca fusese prins in capcana parerii de sine: Continuare»

27 Comentarii »

In pregatirea zilei de 2 septembrie, cand se implinesc 25 de ani de la mutarea la Domnul si trecerea in locasurile sfintilor Sai a Fericitului purtator de Dumnezeu si dascal prealuminat al vremurilor de pe urma, primul Sfant nascut american (inca necanonizat oficial, dar in pregatire de proslavire) Seraphim Rose, incepem sa transcriem din viata si din scrierile sale aspectele cele mai importante si mai folositoare si pentru noi, cei de astazi. Incepem cu cateva pasaje pe tema duhovnicului si a autoritatii duhovnicesti in Biserica in zilele noastre, preluate din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose” (Editura Sophia, 2005):

• “Parintele Serafim atragea atentia asupra asa-zisului ‘guru-ism’, care este ispita de a-i trata pe unii oameni aflati intr-o pozitie de autoritate, raportandu-ne la ei ca la niste guru sau ‘Stareti’ (=”batrani” duhovnicesti harismatici, nota noastra). Primejdia aceasta il inspaimanta foarte tare, pentru ca vedea in ea un defect de temei al caracterului american: un defect ce face ca anumiti insi – preoti de parohie sau monahi – sa pretinda o autoritate duhovniceasca care, de fapt, nu este a lor, pentru ca ei insisi nu s-au curatit si preschimbat prin pocainta, iar pe ceilalti ii face sa-si lase voia libera si chiar cele mai importante amanunte din viata in seama acelora. Parintele Serafim a subliniat in repetate randuri ca adevaratii Stareti sunt extrem de rari, ca nu meritam asemenea calauzitori duhovnicesti si ca, chiar daca i-am avea in mijlocul nostru, nu am sti cum sa ne purtam fata de ei” (P. Alexey Young, acum Ierom. Ambrozie Young); Continuare»

15 Comentarii »

In cartea “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”, unul din capitole poarta titlul: “Astazi in Rusia, maine in America”. Din el am selectat cateva fragmente care ar trebui sa ne dea mult, foarte mult de gandit…

“Pr. Serafim avea mereu in vedere prorocia Staretului Ignatie din Harbin (Manciuria), un parinte vazator cu duhul, care inca din anii `30 spunea: ‘Ceea ce a inceput in Rusia se va incheia in America‘.

In cuvantul rostit la Manastirea Sf. Treime din Jordanville, Parintele Serafim a vorbit mai mult despre necazurile ce se vor abate asupra Americii si despre pregatirea pentru ele. Dupa ce a descris suferintele crestinilor din Rusia si din alte tari ortodoxe, a spus:

“Nu vreau sa va sperii, insa este mai bine sa constientizam faptul ca ceea ce sufera ei acum, sau ceva asemanator, va veni probabil si aici, si cat de curand. Noi traim vremurile de pe urma, Antihrist este aproape, iar ceea ce se petrece in Rusia si in alte tari asemenea ei reprezinta experienta normala a vremurilor noastre.

Aici, in Occident, noi traim intr-un paradis al nebunilor, care oricand se poate pierde si, foarte probabil, asa se va si intampla. Sa incepem dar sa ne pregatim – nu facand stocuri de alimente sau alte lucruri, asa cum s-au apucat unii sa faca in America, ci cu o pregatire launtrica de crestini ortodocsi“. Continuare»

37 Comentarii »

Cititi si: Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (1)

• De ce par a fi atat de putine minuni astazi? Pentru ca noi nu prea mai stim ce este durerea inimii... Durerea inimii este conditia cresterii duhovnicesti si a aratarii puterii lui Dumnezeu. tamaduirile si celelalte minuni se intampla celor deznadajduiti, inimilor indurerate, dar care totusi continua sa se increada si sa nadajduiasca in ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucreaza Dumnezeu. Lipsa (partiala) a minunilor din ziua de azi arata lipsa durerii inimii din oameni si chiar din multi crestini ortodocsi – prinsi de racirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urma“;

• “Viata duhovniceasca incepe atunci cand cand lucrurile par a fi absolut <disperate>, caci de-abia atunci invatam sa ne intoarcem catre Dumnezeu, iar nu sa ne punem nadejdea in slabele noastre eforturi si idei“; “… Sa-ti dea Dumnezeu in continuare aceeasi prospetime fata de Ortodoxie pe care ai simtit-o citind omiliile Sfantului Simeon Noul Teolog! Insa ia seama, ca aceasta nu va fi cu putinta decat cu suferinta – daca o vei primi cu cu smerenie si supunere fata de voia lui Dumnezeu. Nu este prea greu sa fii “entuziasmat” de bogatia si adancimea credintei noastre ortodoxe; dar a-ti tempera entuziasmul prin smerenie si trezvie (care vin prin dreapta primire a suferintelor) nu este un lucru usor”;

• Continuare»

10 Comentarii »

• NOU SI IMPORTANT! IPS AVERCHIE TAUSEV: TREI NIVELURI ALE APOSTAZIEI

Astazi, 13 aprilie, s-au implinit 31 de ani de la mutarea la Domnul a dreptului Arhiepiscop Averchie Taushev, un adevarat glas profetic al Ortodoxiei veacului al XX-lea si ierarhul despre care s-a spus ca, alaturi de Sf. Ioan Maximovici, l-a influentat cel mai mult si cu care semana cel mai mult Cuviosul Seraphim Rose, el insusi unul din sfintii cei mai importanti ai vremurilor noastre. Vladicai Averchie, un ravnitor si un patimitor ca nimeni altul astazi pentru Hristos si pentru Biserica ii este dedicat un capitol din cartea “Viata si opera parintelui Serafim Rose“, capitol intitulat “Un proroc al ortodoxiei patimitoare“. Continuare»

22 Comentarii »