Război întru Cuvânt

• Ascultati: Cuvintele de invatatura rostite astazi la Manastirea Putna la Pilda lucratorilor celor rai (AUDIO)
  

Predica mangaietoare si talcuire exceptionala la Pilda lucratorilor celor rai – Man. Putna, 6 sept. 2009 (Ierom Hrisostom)

Cuvant de invatatura… de trezire si de mustrare – Arhim. Melchisedec Velnic, 6 sept. 2009

***

“Cunoaştem mulţi convertiţi ce se agaţă de «corectitudine» ca de un biberon şi cred că şi-ar mântui sufletele mai bine dacă ar fi puţin mai «incorecţi», dar mai smeriţi” (Cuv. Seraphim Rose).

In loc de talcuire la Evanghelia lucratorilor celor rai va propunem urmatorul capitol, extrem de important si de interesant, din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”.

Iar cine citeste poate sa faca singur corelatiile si asemanarile intre Evanghelie si acest fragment si, mai ales, pe alocuri izbitor, dintre experientele si ideile de aici si realitatile prea-tulburi din lumea noastra bisericeasca de astazi. Este, in acelasi timp, nemaipomenit de reconfortant sufleteste sa te intalnesti cu o gandire si o simtire atat de sanatoase, atat de firesc si de curat ortodoxe, ca cele ale Cuviosului Seraphim, aplicate la un gen de situatii si probleme concrete si complicate… situatii si probleme care pe noi ne smintesc si ne confuzioneaza teribil si care ne fac, adesea, pe cei aflati zilnic sub avalansa falsificarilor ideologizante si lumesti, sa ne indoim ca mai stim care este adevaratul duh al Ortodoxiei. Iata de ce cuvintele Parintelui Seraphim vin acum ca o apa limpede si limpezitoare pentru toate sufletele care au nevoie de o perspectiva realmente ortodoxa fata de tot ceea ce se intampla astazi in Biserica si in jurul ei. Continuare»

14 Comentarii »

“Tu vii la Ortodoxie ca să-L primeşti pe Hristos, şi nu ai voie să uiţi niciodată acest lucru”.

Călăuzire pastorală

Suferinţa este arătarea unei alte împărăţii, spre care noi privim. Dacă a fi creştin ar însemna a fi „fericit” în viaţa aceasta, atunci nu am mai avea trebuinţă de împărăţia Cerurilor. (Părintele Serafim)

Ortodoxia confortabilă nu poate fi decât o făcătură. (Pr. Serafim) Continuare»

5 Comentarii »

“În ce mă priveşte, eu mă tem mult mai mult de inimile reci ale celor «corecţi intelectual»…”

ORTODOXIA INIMII 

Şi această poruncă avem de la El: cela ce iubeşte pre Dum­nezeu, să iubească şi pre fratele său. (1 In. 4, 21)

“Încrederea Părintelui Serafim în propria-i misiune creştea pe măsură ce el însuşi devenea un om al inimii. La începuturile lucrării sale misionare pusese accentul pe susţinerea adevăratei Ortodoxii, pe rezistenţa împotriva modernismului, renovaţionismului şi ecumenismului. Toate acestea erau bune pentru început. După cum spunea el însuşi: „Cu cât afli mai multe despre învăţătura şi practica creştină, descoperi tot mai mult câte «greşeli» ai făcut până atunci, iar dorinţa ta firească este aceea de a fi «corect»”. Dar toate acestea sunt doar la nivel exterior, după cum avea să vadă tot mai limpede Părintele Serafim o dată cu trecerea anilor. Nu şi-a schimbat niciodată filosofia de temei, originară; nu a devenit nicidecum mai ecumenist, mai modernist sau nou-calendarist spre sfârşitul vieţii decât fusese la început, când pornise să tipărească Cuvântul Ortodox. Doar că acum, mai ales după ce văzuse roadele amare ale „bolii corectitudinii” în Biserică, şi-a dat seama că există ceva cu mult mai esenţial ce trebuie propovăduit în vremurile acestea de pe urmă, când dragostea multora se va răci (Mt. 24, 12). Continuare»

13 Comentarii »

• Acatistul Sfantului Serafim Rose
• Cine este parintele Seraphim si de ce il cinstim ca pe un mare sfant al timpului nostru?

Necazul altuia sa-l port,

Greseala sa nu-i dau pe fata

Si mila aratand sa pot.

Acestea toate ma invata!

(Alexander Pope, Universal prayer, 1738)

După adormirea Părintelui Serafim, un admirator de-al său i-a descris cum nu se poate mai nimerit evoluţia duhovnicească:

„Părintele Serafim a purces la drum ca un mare gânditor, fiind superior multor oameni din vremea sa; însă a devenit un om al inimii, cu o adâncă milă faţă de oameni. Cu siguranţă că acest lucru nu s-ar fi întâmplat niciodată fără convertirea sa la credinţa în Iisus Hristos în Biserica Ortodoxă”.

Ca tânăr filosof introvertit şi nefericit, Părintele Serafim începuse prin a căuta să cunoască, să înţeleagă, în sensul cel mai înalt. Căutând aceasta cu sinceritate, cu devoţiune şi chiar cu disperare, el a atras harul lui Dumnezeu; şi astfel, sporind în cunoaştere, sporea şi în dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de om. În cartea intitulată Mărturisirea unui pelerin aflăm o bună explicaţie a acestui proces: Continuare»

34 Comentarii »

„Cei ce sunt crescuţi încă de mici în Ortodoxie au răbdare, dar le lipseşte râvna. Convertiţii au râvnă, dar le lipseşte răbdarea. Ideal este să avem râvnă temperată de răbdare. De aceea trebuie să ne lăsăm ocârmuiţi de Sfinţii Părinţi, care sunt cugetul Bisericii” (Parintele Seraphim Rose).

“Convertitii”

(capitolul 88 din “Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose”, de Ierom. Damaschin):

“Câţi dintre voi Duhului lui Hristos părtaşi v-aţi făcut, luaţi aminte ca în nici un lucru, fie mărunt, fie mare, să nu vă purtaţi cu dispreţ şi harul Duhului să nu-l dosădiţi, ca să nu vă scoateţi din viaţa căreia, iată, părtaşi v-aţi făcut. (Sf. Macarie cel Mare, Omilii duhovniceşti XV, 4)

Creştinii sunt nu născuţi, ci făcuţi. (Fericitul Ieronim)

“Omul aflat în căutarea Adevărului”, spunea Părintele Gherman, „atunci când află adevărul în Ortodoxie trebuie să se oprească din căutare. Ca­lea lui către Ortodoxie, care era în plan orizontal, s-a sfârşit, iar de acum trebuie să meargă «vertical», în mai-adâncul Ortodoxiei. Dacă însă continuă să înainteze în plan orizontal, căutând mereu cum să fie corect în mod exterior, cel mai adesea rezultatul va fi că, tot mergând înainte, va sfârşi prin a ieşi din Biserică“. Continuare»

19 Comentarii »

• Cititi si: Cum Il intampinam pe Hristos? (predica parintelui Nicolae Steinhardt si cantari psaltice la Praznicul Intampinarii Domnului)

Extrase din cartea Ieromonahului Damaschin, “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose” (Editura Sophia, Bucuresti, 2005) despre cantata “Ich Habe Genug” de J.S. Bach, bucata muzicala cea mai iubita de catre parintele Serafim, cea care i-a schimbat, practic, viata si care transpune – la modul sublim – in plan artistic cuvintele cu care Dreptul Simeon L-a intampinat astazi pe pruncul Hristos, Cel indelung asteptat. Mesajul tulburator al acestei cantate a sadit si in inima parintelui Serafim Rose, mai intai pregustarea mortii si a tainei veacului ce va sa vie, iar mai apoi, pentru totdeauna, dorul slobozirii de aceasta lume, o data ce inima se simte pe deplin implinita de vederea si de primirea tainica intr-insa a lui Dumnezeu Insusi si, prin El, de “intrezarirea bucuriei vietii celeilalte”: Continuare»

10 Comentarii »

PUTEM SA MAI FIM SINCERI CU NOI INSINE?

Am pregatit mai jos cateva scurte extrase din scrierile parintelui Serafim Rose, foarte potrivite, credem noi, pentru constientizarea si infruntarea unui tip de ispite dintre cele mai raspandite si mai primejdioase care pot afecta pe cei ce cauta sa duca o viata duhovniceasca in mijlocul confuziei generale a lumii de azi, fie in lume, fie in manastire.Este vorba despre tentatia de urmare entuziasta a unor mode duhovnicesti, de imitare a unor forme si, in general, de imbratisare a partilor exterioare, superficiale, adica numai a “cojii” si a “literei” unor idealuri, modele si practici duhovnicesti, fara a intra in adancul lor si a nazui sa intelegem si sa traim miezul si duhul acestora. E vorba aici si despre acel risc major (subiect pe care l-am mai abordat de mai multe ori pe site) de a ne insela traind mai mult in inchipuire viata duhovniceasca si de a reduce realitatile dumnezeiesti si mai presus de lume presupuse de poruncile lui Hristos la nivelurile psihologic si moral, mult mai familiare si mai accesibile noua. Cauza fundamentala a acestei abordari ne este descoperita de marii Parinti ai ultimelor vremuri in formarea generatiei noastre intr-o maniera centrata puternic (chiar daca la modul inconstient) pe propriul eu (adica narcisista), pe comoditate, pe cautarea satisfactiilor si a succeselor (inclusiv “duhovnicesti”), a rezultatelor imediate. Primejdiile care decurg de aici nu sunt mici, ele putand merge pana la expunerea la cele mai felurite inrauriri diavolesti si pana la construirea unui “dumnezeu” propriu si unei Evanghelii “usoare”, dupa chipul si asemanarea noastra. Cuviosul Parinte Serafim de la Platina, unul dintre sfintii contemporani cei mai luminati de Dumnezeu sa patrunda in cele mai intime maruntaie ale sufletului omenesc ne indeamna si ne ajuta inca o data, prin cuvantul sau, sa fim sinceri cu noi insine, sa ne aprofundam credinta si raportarea la viata in Hristos, sa luam viata duhovniceasca mult mai in serios, ferindu-ne de a o socoti ceva usor si comod. Lucruri valabile pentru toti, monahi si mireni, deopotriva! Continuare»

25 Comentarii »

Extras din: Ierom. Damaschin, “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”, Editura Sophia, 2005:

Zelotii Ortodoxiei

Să ştiţi că trebuie să slujim nu vremurilor, ci lui Dumnezeu. (Sf. Athanasie cel Mare¹)

Duhul serghianist al legalismului şi al compromisului cu duhul lumii acesteia se află azi pretutindeni în Biserica Ortodoxă. Dar noi suntem chemaţi a fi ostaşi ai lui Hristos în ciuda acestui fapt! (Pr. Serafim Rose, 1980²) Continuare»

27 Comentarii »

“Evanghelia exterioară a idealismului social este simptomul pierderii credin­ţei. Acum avem nevoie nu de gesturi exterioare, ci de o adâncă pătrundere lă­untrică; nu de mai puţin post, ci de mai mult; nu de mai multă acţiune, ci de ru­găciune şi nevoinţă… Dacă, în viaţa lor de toate zilele, creştinii ar fi cu adevărat aprinşi de dragostea lui Dumnezeu şi de râvnă pentru împărăţia Sa care nu este din lumea aceasta, atunci toate cele de trebuinţă se vor adăuga de la sine“ (Eugene/Serafim Rose)

 Din: Ierom. Damaschin, “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”, Editura Sophia, 2005:

Thomas Merton, hiliasmul şi „noul creştinism”

Şi să nu vă asemănaţi chipului veacului acestuia, ci vă schimbaţi la faţă întru înnoirea mintii voastre. (Rom. 12, 2) Continuare»

15 Comentarii »

“Parintele Serafim era satul de toate aceste politici juvenile, de adolescenti. Erau mult prea lumesti, iar el dorea cerul…”

“Parintii au fost tulburati de cuvintele si actiunile factiunii <<zelotiste>> din Biserica noastra, care incearca sa impuna tuturor o corectitudine rigida, care este in mod evident produsul logicii omenesti, si nu al Traditiei vii a Bisericii. Marii nostri episcopi si teologi rusi sunt priviti de sus, pentru ca ei nu sunt intotdeauna <<corecti>> in acest sens partinic, si chiar nevointele noastre de aici, din pustie, par sa fie puse la indoiala: vorbim si noi despre <<ravna>>, dar aceasta pare sa ajute la formarea unei <<partide>> extremiste in Biserica ; iar idealul nostru de a lasa la o parte interesele lumesti si partinice si de a ne lasa insuflati de pustie si de sfintii ei nu pare a fi inteles de multi“.

Calea imparateasca

Mare lupta se va da atunci, fratilor, mai vartos celor credinciosi… Vedea-vom pre tot omul varsand lacrimi si cu durere intreband: “Mai este cuvantul lui Dumnezeu dainuind pre pamant?” Si va auzi raspuns: “Nicaieri“.

(Sfantul Efrem Sirul (372), Cuvant despre vremurile din urma)

“Cel mai dificil an trait de Fratie in timpul vietii Parintelui Serafim a fost 1976. Acesta a fost anul in care vechea si obsedanta intrebare: “La ce bun?“, a fost simtita mai acut ca niciodata. Continuare»

15 Comentarii »