Război întru Cuvânt

“Intrebare: Ceea ce nu prea stiu eu si, probabil multi alti oameni nu stiu este: care sunt diferentele si asemanarile concrete dintre, sa zicem, Biserica Ortodoxa Rusa si Biserica Romano-catolica in ceea ce priveste diferitele doctrine si idei despre Sfanta Treime sau despre casatoria preotilor?

Raspuns: Exista multe diferente mici, dar exista, cred eu, o diferenta principala, legata tocmai de Sfantul Duh, pe care o voi explica. Biserica lui Hristos este ceea care ofera oamenilor harul. Or, in Apus, cand Roma s-a rupt de aceasta Biserica, harul s-a pierdut de fapt (poate ca unii oameni l-au mai aflat, ocazional, ici-colo, dar, pentru intreaga lor Biserica, harul a fost taiat). Continuare»

36 Comentarii »

Vezi si: CUVINTE VII DE LA PARINTELE CALCIU DESPRE SENSUL SUFERINTEI

(detaliu din Icoana Noilor Martiri ai Pamantului Romanesc, realizata la Man. Diaconesti – din volumul cu acelasi nume aparut la Editura Bonifaciu, 2009)

“Cam in urma cu un an, intr-o calatorie cu trenul, am avut o discutie lunga cu un tanar american. Ma intalnise, aparent, din intamplare (desigur, in viata nu exista intamplare) si mi-a spus ca invata limba rusa. Era un cautator in domeniul religiei care fusese in tot felul de asa-zise grupari crestine, dar negasind altceva decat ipocrizie si falsitate fusese gata sa renunte cu totul la religie. Atunci insa a auzit ca poporul rus suferea pentru credinta. Acolo unde este suferinta, s-a gandit el, poate ca exista ceva autentic si nu falsitatea pe care o avem noi in America. Asa ca studia limba rusa cu scopul de a se duce in Rusia, unde spera sa intalneasca oameni cu adevarat crestini. Ca preot ortodox rus ce eram, am fost impresionat sa aud acest lucru, caci el nu vazuse niciodata un preot ortodox si nici nu participase la vreo slujba ortodoxa. Am discutat indelung despre religie si am vazut ca parerea lui era destul de corecta: suferinta poate naste ceva sincer, in timp ce viata noastra usoara poate sa genereze foarte usor falsitate. Continuare»

5 Comentarii »

• Ascultati: Cuvintele de invatatura rostite astazi la Manastirea Putna la Pilda lucratorilor celor rai (AUDIO)
  

Predica mangaietoare si talcuire exceptionala la Pilda lucratorilor celor rai – Man. Putna, 6 sept. 2009 (Ierom Hrisostom)

Cuvant de invatatura… de trezire si de mustrare – Arhim. Melchisedec Velnic, 6 sept. 2009

***

“Cunoaştem mulţi convertiţi ce se agaţă de «corectitudine» ca de un biberon şi cred că şi-ar mântui sufletele mai bine dacă ar fi puţin mai «incorecţi», dar mai smeriţi” (Cuv. Seraphim Rose).

In loc de talcuire la Evanghelia lucratorilor celor rai va propunem urmatorul capitol, extrem de important si de interesant, din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”.

Iar cine citeste poate sa faca singur corelatiile si asemanarile intre Evanghelie si acest fragment si, mai ales, pe alocuri izbitor, dintre experientele si ideile de aici si realitatile prea-tulburi din lumea noastra bisericeasca de astazi. Este, in acelasi timp, nemaipomenit de reconfortant sufleteste sa te intalnesti cu o gandire si o simtire atat de sanatoase, atat de firesc si de curat ortodoxe, ca cele ale Cuviosului Seraphim, aplicate la un gen de situatii si probleme concrete si complicate… situatii si probleme care pe noi ne smintesc si ne confuzioneaza teribil si care ne fac, adesea, pe cei aflati zilnic sub avalansa falsificarilor ideologizante si lumesti, sa ne indoim ca mai stim care este adevaratul duh al Ortodoxiei. Iata de ce cuvintele Parintelui Seraphim vin acum ca o apa limpede si limpezitoare pentru toate sufletele care au nevoie de o perspectiva realmente ortodoxa fata de tot ceea ce se intampla astazi in Biserica si in jurul ei. Continuare»

14 Comentarii »

Va oferim si azi alte cateva extrase din scrierile Cuviosului Seraphim de la Platina, pentru a fi, in mod deosebit, in atentia oricui este ispitit sa caute mai degraba – in locul vietii duhovnicesti orientate spre implinirea poruncilor lui Dumnezeu si a straduintei de a ne insusi launtric “mireasma Ortodoxiei”, a prezentei vii a lui Hristos in noi, prin Duhul Sau cel Sfant – “un abonament pe viata la “clubul” celor care au dreptate, o “corectitudine” duhovniceasca automata” (Cuv. Seraphim Rose):

Sa nu te crezi atat de intelept incat sa „stii mai bine”!

“(…) Pana acum, am citat exemple contemporane ale „intelepciunii exterioare” in Ortodoxie, dar se gasesc ilustrari folositoare ale acesteia si in trecut. Una dintre acestea se afla in sfaturile duhovnicesti ale avvei Dorotei, un Parinte al pustiei din Gaza veacului al 6-lea.

„Cunosc un om”, scrie Dorotei, „care a ajuns intr-o stare ticaloasa. Dintru inceput, daca vreunul din fratii sai ii graia ceva, obisnuia a-i raspunde: „Cine-i el? Doar nu-i [Sfantul] Zosima ori vreunul dintr-ai sai”. Apoi incepea a-i injosi, graind: „Dar cine-i Macarie [cel Mare], totusi? Niciunul nu este bun spre ceva, poata fara de Vasilie [cel Mare] sau Grigorie [Teologul]“. Iar apoi, la putina vreme, a inceput sa-i defaime si pe acestia, glasuind: „Cine-i Vasilie? Cine-i Grigorie? Nimeni nu e vrednic, fara numai [Apostolii] Petru si Pavel”. Si spusu-i-am: „Cu adevarat, frate, curand ii vei dispretui si pe acestia“. Si, credeti-ma, in putina vreme a inceput a grai: „Cine-i Pavel? Cine-i Petru? Nu-i nimeni, fara numai Treimea cea Sfanta!” Iar astfel, intru sfarsit, ridicatu-s-a impotriva lui Dumnezeu – si acolo s-a oprit!“.

Acest calugar a sfarsit astfel deoarece incepuse cu iubire de sine in launtrul inimii sale si nu a vrut cu adevarat sa se schimbe; voia sa urmeze un anumit lucru exterior. Vedem aceeasi atitudine in zilele noastre, ce da glas unora ca acestea: „Toata lumea il stie pe Sfantul Simeon Noul Teolog. O, da! Il vom urma. Sfantul Grigorie Palama. Da! Da, e cel mai bun! Da! Si toti Parintii isihasti… Isihasm! si Rugaciunea lui Iisus”, si alte subiecte inalte - toate acestea sunt doar la suprafata. Continuare»

16 Comentarii »

“Tu vii la Ortodoxie ca să-L primeşti pe Hristos, şi nu ai voie să uiţi niciodată acest lucru”.

Călăuzire pastorală

Suferinţa este arătarea unei alte împărăţii, spre care noi privim. Dacă a fi creştin ar însemna a fi „fericit” în viaţa aceasta, atunci nu am mai avea trebuinţă de împărăţia Cerurilor. (Părintele Serafim)

Ortodoxia confortabilă nu poate fi decât o făcătură. (Pr. Serafim) Continuare»

5 Comentarii »

“În ce mă priveşte, eu mă tem mult mai mult de inimile reci ale celor «corecţi intelectual»…”

ORTODOXIA INIMII 

Şi această poruncă avem de la El: cela ce iubeşte pre Dum­nezeu, să iubească şi pre fratele său. (1 In. 4, 21)

“Încrederea Părintelui Serafim în propria-i misiune creştea pe măsură ce el însuşi devenea un om al inimii. La începuturile lucrării sale misionare pusese accentul pe susţinerea adevăratei Ortodoxii, pe rezistenţa împotriva modernismului, renovaţionismului şi ecumenismului. Toate acestea erau bune pentru început. După cum spunea el însuşi: „Cu cât afli mai multe despre învăţătura şi practica creştină, descoperi tot mai mult câte «greşeli» ai făcut până atunci, iar dorinţa ta firească este aceea de a fi «corect»”. Dar toate acestea sunt doar la nivel exterior, după cum avea să vadă tot mai limpede Părintele Serafim o dată cu trecerea anilor. Nu şi-a schimbat niciodată filosofia de temei, originară; nu a devenit nicidecum mai ecumenist, mai modernist sau nou-calendarist spre sfârşitul vieţii decât fusese la început, când pornise să tipărească Cuvântul Ortodox. Doar că acum, mai ales după ce văzuse roadele amare ale „bolii corectitudinii” în Biserică, şi-a dat seama că există ceva cu mult mai esenţial ce trebuie propovăduit în vremurile acestea de pe urmă, când dragostea multora se va răci (Mt. 24, 12). Continuare»

13 Comentarii »

• Acatistul Sfantului Serafim Rose
• Cine este parintele Seraphim si de ce il cinstim ca pe un mare sfant al timpului nostru?

Necazul altuia sa-l port,

Greseala sa nu-i dau pe fata

Si mila aratand sa pot.

Acestea toate ma invata!

(Alexander Pope, Universal prayer, 1738)

După adormirea Părintelui Serafim, un admirator de-al său i-a descris cum nu se poate mai nimerit evoluţia duhovnicească:

„Părintele Serafim a purces la drum ca un mare gânditor, fiind superior multor oameni din vremea sa; însă a devenit un om al inimii, cu o adâncă milă faţă de oameni. Cu siguranţă că acest lucru nu s-ar fi întâmplat niciodată fără convertirea sa la credinţa în Iisus Hristos în Biserica Ortodoxă”.

Ca tânăr filosof introvertit şi nefericit, Părintele Serafim începuse prin a căuta să cunoască, să înţeleagă, în sensul cel mai înalt. Căutând aceasta cu sinceritate, cu devoţiune şi chiar cu disperare, el a atras harul lui Dumnezeu; şi astfel, sporind în cunoaştere, sporea şi în dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de om. În cartea intitulată Mărturisirea unui pelerin aflăm o bună explicaţie a acestui proces: Continuare»

34 Comentarii »

2 septembrie 1982 - ziua adormirii intru Domnul a Parintelui Seraphim Rose

CUV. SERAPHIM ROSE – AUDIO – Living the Orthodox Worldview (descarcati)

01 - Introduction

02 - Life Today Has Become Abnormal

03 - Two False Approaches to Spiritual Life

04 - What We Can Do

05 - The Orthodox Worldview

06 - Conclusion

07 - Movies

08 - Antichrist

09 - Having Fun

10 - Video Games

11 - A Complex Question

12 - Normal Life

13 - Signs of the Times I

14 - Acquiring the Grace of God

15 - Signs of the Times II

16 - Classical Music

O conferinta memorabila, unul dintre cuvintele cele mai importante din intreaga sa viata, tinut de parintele Seraphim Rose duminica, 8 august 1982, cu mai putin de o luna inainte de sfarsitul sau pamantesc, la Pelerinajul de vara organizat de Manastirea Sf. Herman din Alaska, Platina, California. Continuare»

3 Comentarii »

“Pr. Serafim avea mereu in vedere prorocia Staretului Ignatie din Harbin (Manciuria) [mutat la Domnul pe 16 august 1958, n.n.], un parinte vazator cu duhul, care inca din anii `30 spunea: ‘Ceea ce a inceput in Rusia se va incheia in America‘.

In cuvantul rostit la Manastirea Sf. Treime din Jordanville, Parintele Serafim a vorbit mai mult despre necazurile ce se vor abate asupra Americii si despre pregatirea pentru ele. Dupa ce a descris suferintele crestinilor din Rusia si din alte tari ortodoxe, a spus:

“Nu vreau sa va sperii, insa este mai bine sa constientizam faptul ca ceea ce sufera ei acum, sau ceva asemanator, va veni probabil si aici, si cat de curand. Noi traim vremurile de pe urma, Antihrist este aproape, iar ceea ce se petrece in Rusia si in alte tari asemenea ei reprezinta experienta normala a vremurilor noastre.

Aici, in Occident, noi traim intr-un paradis al nebunilor, care oricand se poate pierde si, foarte probabil, asa se va si intampla. Sa incepem dar sa ne pregatim – nu facand stocuri de alimente sau alte lucruri, asa cum s-au apucat unii sa faca in America, ci cu o pregatire launtrica de crestini ortodocsi“. Continuare»

7 Comentarii »

Avem, intr-adevar, mare nevoie, astazi, sa stim ce se intampla in lume, ce “zguduituri” infricosatoare ni se pregatesc prin mai-marii acestei lumi (mult peste tot ceea ce ne imaginam sau prevedem noi, crezand ca putem, cumva, cat de cat, “stapani situatia”) – dar, atentie!, asta numai cu ingaduinta lui Dumnezeu, pentru necredinta si  pentru pacatele noastre si ale lumii intregi, care au depasit orice masura – si cum suntem deja infectati si otraviti cu toate duhurile rautatii, ale minciunii si ale mortii prin toate cele care ni se intampla si acum. Ne este de folos si ne este indispensabil pentru mantuire sa incepem sa discernem semnele vremurilor prin hatisurile actualitatii tot mai bulversante, ca sa intelegem ce se (va) petrece cu noi, dar mai ales ca sa ne pregatim.

Dar nu vom putea nici vedea, nici intelege cu adevarat toate aceste evenimente, nu vom putea nici reactiona adecvat si intelept la ele, deci nici sa ne pregatim asa cum trebuie pentru a le infrunta, daca acum, mai ales acum, nu ne straduim din rasputeri sa dobandim in inima noastra, in intreaga noastra fiinta HARUL DUHULUI SFANT! Har, har si iarasi har – acesta este raspunsul, singurul mantuitor, la toate cate se vor pravali peste noi  in scurt timp cu o forta si cu o viteza zdrobitoare, care vor face desarte si ridicole toate planurile noastre de acum, toata bravada, vorbaria si cleveteala noastra necontenita, toate galcevile sterile sau vatamatoare pentru cate o felie de dreptate, toate zbaterile si sfortarile noastre pur omenesti. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne mai facem partea noastra omeneasca, atat cat se mai poate! Ba, sa o facem, si inca fara zabava, dar cu multa intelepciune, cu luciditate si nu in duhul sau cu metodele lumii,  avand grija sa ne canalizam putinele resurse spre ceea ce este cu adevarat urgent, esential si realist  de facut. Continuare»

24 Comentarii »