Sfantul Ioan Casian

Arhiva postarilor pentru aceasta categorie

SA RECITIM IMPREUNA (III): SFANTUL IOAN CASIAN – o pilda despre dreapta socotinta, deznadejde si compatimirea cu cei raniti de ispite si de patimi

Publicat pe 28 Feb 2011 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Casian, Sfinti Parinti, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

sfioancasian_poza.jpg

In ziua praznuirii Sfantului Ioan Casian si a prietenului sau iubit, Sfantul Gherman, – amandoi de origine dobrogeana si mai tarziu buni ucenici ai marelui Ioan Gura de Aur -, va propunem o pilda minunata si bogata in sensuri practice pentru viata noastra in Hristos, luminatoare si datatoare de multa nadejde si aripi duhovnicesti, desprinsa din cartea “Convorbiri duhovnicesti, o comoara de invataturi si pilde patristice de o frumusete a stilului si de o actualitate aproape neverosimile, de parca ar fi fost scrisa astazi, raspunzand intr-o maniera adesea neasteptata la atatea intrebari si probleme pe care ni le punem sau pe care… nici macar nu le constientizam sau nu avem curajul sa ni le punem.

Este o carte dintre acelea de care ai nevoie in permanenta, in orice etapa a vietii, la care mereu e nevoie sa te intorci, este prin excelenta o carte-calauza, o carte in care parca ii simti aievea pe Sfintii Ioan si Gherman cum te iau de mana si te poarta pe la toti marii batrani egipteni (avvi adevarati) ai timpului lor, invatandu-te pas cu pas tainele vietii duhovnicesti, dand la o parte, una cate una, hatisuri intregi de ispite foarte fine si ascunse si scotandu-te la luminisul dreptei-socotinte si al Caii Imparatesti. Nu stim daca este prea mult a spune ca este un Pateric discursiv, adica explicat si desfasurat, facut mai accesibil si mai aplicat.

Cateva din lucrurile absolut esentiale pe care credem ca ni le transmite cu precadere Sfantul Ioan Casian prin aceasta scriere ar fi, dupa parerea noastra:

  • constientizarea insemnatatii centrale pentru viata crestinului a dreptei-socoteli, a formarii discernamantului;
  • accentuarea si exemplificarea necesitatii de a tine “calea de mijloc”, imparateasca, departe atat de ispitele de-a stanga, trupesti si lumesti, cat si de cele de-a dreapta, care tin de rigiditatile, de excesele sau de inselarile in trairile si in nevointa duhovniceasca;
  • focalizarea sensibilitatii si a trezviei noastre asupra unor idei, clisee pioase, prejudecati cu aparenta buna, binecuvantata, de virtute;

si

  • denuntarea a numeroase “brese”/”erezii” (nu atat dogmatice, cat privind Viata Duhului) in gandirea noastra, ajungand la descoperirea unei legi duhovnicesti foarte putin cunoscuta si cu totul neluata in seama astazi: ca tocmai de la lucrurile aparent mici si insesizabile, adesea inconstiente, de la ispite ale mintii pe care obisnuim sa le trecem cu vederea, de la conceptii gresite pe care le avem intr-un chip foarte subtil si acoperit incep si marile caderi, marile curse si chiar marile dezastre duhovnicesti in care noi sau cei de langa noi cadem de multe ori… si nici nu mai stim de cand, de unde si de la ce a inceput totul…

Dupa cat de multe inveti de la Sf. Ioan Casian este cu neputinta sa nu-l ai la evlavie si apoi si sa nu-l simti efectiv ca pe un parinte al tau, ba chiar ca pe un prieten apropiat… De altfel, una din temele lui favorite este chiar prietenia duhovniceasca, iar articolul de aici al unui preot ortodox francez este inspirat (asa cum o si arata) in proportie de 99% de ideile Sfantului Ioan Casian.

Sfinte Ioan Casian, lumineaza-ne si noua mintea cea tulburata si intunecata, deschide-ne inima si invata-ne si pe noi indreptarile Domnului!

***

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

 

sfioancasian.jpg

“Dupa cum nu toti tinerii arata acelasi zel pentru invatatura si pentru a-si forma mai bune deprinderi, la fel si batranii nu sunt toti la fel de desavarsiti si de incercati. (…)

De aceea nu trebuie sa urmam exemplele si indrumarile tuturor batranilor pe care-i recomanda doar parul lor alb si viata indelungata, ci pe ale acelora despre care ne-am convins ca s-au distins din tinerete prin viata lor demna de lauda, formati nu dupa propriile lor inchipuiri, ci dupa mostenirea duhovniceasca lasata de cei vechi. Sunt unii a caror multime de pacate este mare, carora de timpuriu le-a placut mai mult odihna si, imbatraniti in ale trandaviei, isi castiga autoritatea nu prin maturitatea cugetelor, ci prin numarul anilor. (…)

Parul alb al acestora il foloseste ca autoritate dusmanul cel viclean pentru a induce in eroare pe cei tineri, iar pe cei care au putut fi chemati pe calea desavarsirii, fie din imbold, fie prin sfatul altora, el se grabeste sa-i tulbure si sa-i insele punandu-le in fata asemenea chipuri nevrednice de a fi pilda, ducandu-i prin invatatura si obiceiurile acestora la un fel de slabiciune vatamatoare si la o descurajare aducatoare de moarte Continuare»

SFINTII IOAN CASIAN SI GHERMAN cu o dilema duhovniceasca in fata avvei Iosif – O LECTIE DE DISCERNAMANT

Publicat pe 28 Feb 2009 | Categorii: Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Casian, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

“In toate pricinile, precum am spus, trebuie sa se aiba in vedere nu rezultatul unui fapt, ci vointa infaptuitorului, si nu trebuie intrebat deodata cine ce a facut, ci cu ce gand a facut ceva”.

sf-ioancasian-mic.jpggherman-din-dobrogea.jpg

***

Cu prilejul praznuirii sfintilor Casian Romanul şi Gherman, va impartasim, ca si anul trecut, un capitol din cartea extraordinar de folositoare, “Sfantul Ioan Casian, “Convorbiri duhovnicesti“, a carei prezentare am facut-o aici:

(este recomandabila, fiind vorba despre un text foarte lung si destul de dens, citirea sa in forma printata)

convorbiri_duhovnicesti.jpg

Cap XVII:

A doua convorbire cu parintele Iosif. DESPRE HOTARELE CUVANTULUI DAT

I

“Dupa ce a luat sfarsit cuvantarea anterioara ai a venit noaptea cu tacerea ei, am fost dusi de parintele Iosif intr-o chilie din apropiere, pentru odihna. Dar cuvintele lui au starnit in inimile noastre o adevarata furtuna, din pricina careia n-am dormit toata noaptea. Am iesit din chilie si ne-am asezat intr-un loc mai retras, cam la o suta de metri mai departe. Fiindca si intunericul noptii ne dadea, in chip firesc, prilejul de a sta de vorba, cand ne-am asezat acolo parintele Ghermanus, oftand din greu, a inceput astfel: Continuare»

Despre dreapta socotinta – eseu de Paul Curca

Publicat pe 29 Jan 2009 | Categorii: Meditatii duhovnicesti, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Casian | |Print Print

two20holy20mountain20monks.jpg

1. Dreapta socotinţă ca virtute teologică

Există un lucru care ne lipseşte adeseori, cu toate că nu suntem conştienţi de aceasta: dreapta socotinţă, un bun contact cu lumea şi, mai ales, cu propriul nostru suflet. Ceea ce în limbaj teologic s-ar chema dreapta socotinţă, deosebirea duhurilor, trezvie, se numeşte în limbaj laic fie conştientizare de sine, fie bun simţ. Ea se răsfrânge atât în relaţia mea cu mine însumi cât şi cu lumea, fiind înţelepciunea duhovnicească prin intermediul căreia pot străbate cu bine tot cursul vieţii. În lipsa ei îmi închipui, adesea, că sunt altceva decât sunt, de fapt. Fie mai mult, fie mai puţin, dar întotdeauna astfel încăt să îmi găsesc scuze sau justificări ale propriului comportament, ale modului meu de a fi şi de a relaţiona cu ceilalţi. La fel, în absenţa trezviei am o viziune distorsionată asupra lumii, înţelegerea ei de adâncime îmi scapă astfel încât nu mai sunt în stare să port acele acţiuni prin care mă voi mântui. Voi încerca să mă refer pe scurt la această virtute urmând învăţătura sfântului Ioan Casian din “Cuvânt plin de mult folos despre Sfinţii Părinţi din pustia sketică şi despre darul deosebirii” aflat în primul volum al Filocaliei româneşti, tradus de Părintele Dumitru Stăniloae (toate citatele marcate cu ghilimele sunt din această lucrare). Continuare»

Sfantul Ioan Casian despre PRIMEJDIA DE A FI “CALDICEL”

Publicat pe 07 Mar 2008 | Categorii: Calugaria / viata monahala, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Casian | |Print Print

“Sunt mai primejdioase si mai greu de lecuit pacate care par a se ivi sub forma virtutilor si sub chipul lucrurilor duhovnicesti, decat acelea care se nasc pe fata, pentru placerea trupeasca. Acestea din urma, ca niste boli care se vad de departe, se recunosc usor si se pot vindeca, pe vand cele mentionate mai inainte, acoperindu-se sub vesmantul virtutilor, raman netratate si-i fac pe cei molipsiti de ele sa sufere fara speranta mai mult timp si in chip primejdios” (Sf. Ioan Casian)

saint_cassian_small.jpg

(continuarea capitolului “Despre dorintele trupului si ale sufletului” din cartea “Convorbiri duhovnicesti” a Sf. Ioan Casianprima parte aici)

XIII

Din ciocnirile si impotrivirile acestei lupte ia nastere incetineala folositoare si mantuitoare pentru noi, fiindca rezistenta si puterea corpului ne intarzie de la infaptuirea celor pe care mintea noastra le-a gandit fara rost, iar uneori, urmand o stare mai lunga, fie de cainta, fie de indreptare, aceasta zabovire ne indreapta prin revenirea asupra gandurilor si faptelor noastre nu indeajuns de bine chibzuite.

In sfarsit, vedem ca aceia care nu sunt opriti de nici o piedica a trupului sa-si indeplineasca dorintele lor, adica demonii si celelalte duhuri ale raului cazute din randul ingerilor, sunt cu totul raufacatoare pentru oameni prin aceea ca nu sovaie sa faca raul odata ce l-au inceput; sufletul lor, dezlegat de substanta materiei, este pe cat de iute la planuri, pe atat de primejdios la infaptuiri si, fiindca le este foarte usor sa faca fara zabava ce au vrut, neintervenind nici un moment de razgandire mantuitoare, raul pus la cale se infaptuieste nemijlocit. Continuare»

DE CE NE SUNT DE FOLOS ISPITELE, INCERCARILE SI RAZBOAIELE LAUNTRICE?

Publicat pe 06 Mar 2008 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Casian, Sfinti Parinti, Talcuiri ale textelor scripturistice | |Print Print

Asa cum am anuntat, continuam sa va prezentam cateva fragmente dintr-o carte de mare folos duhovnicesc, “Convorbiri duhovnicesti” a Sfantului Ioan Casian. Despre insemnatatea acestor invataturi si alte extrase din carte – cititi aici si aici:

sf-ioancasian-mic.jpg

Despre dorintele trupului si ale sufletului

I

“Intre ceilalti barbati ai intelepciunii crestine am vazut si pe parintele Daniel, desavarsit in tot felul de virtuti, deopotriva cu cei ce-si duceau aceasta viata in pustiul Scitium, dar impodobit mai mult decat acestia cu harul umilintei. Prin curatia si blandetea sa, desi era mai tanar decat multi altii, a fost ales in slujba de diacon de catre fericitul Pafnutie, preot din acelasi pustiu. Intr-atat se bucura de virtutile acestuia fericitul Pafnutie, incat, considerandu-l egalul sau in har si in meritele vietii, s-a grabit sa si-l faca egal si in rangul sacerdotal. Astfel ca, nerabdand sa-l vada prea mult timp intr-un post inferior lui si dorind sa si-l faca succesor foarte vrednic, l-a inaintat in cinstea de preot.

Totusi acesta, pastrandu-si umilinta de mai inainte, nu savarsea nimic potrivit cu noua lui slujba cand era Pafnutie prezent, ci-l lasa pe acesta sa indeplineasca toate indatoririle de preot, el alegand sa slujeasca numai ca diacon. Fericitului Pafnutie insa nu i s-au indeplinit sperantele si alegerea unui atat de mare si de distins barbat, care avea si darul profetiei, nu i-a fost de folos, caci dupa putin timp cel pe care il pregatise sa-i urmeze s-a dus la Dumnezeu.

II

L-am intrebat pe acest fericit Daniel de ce uneori gasindu-ne in chilie suntem atat de vioi sufleteste, plini de o bucurie de nespus si de un adevarat belsug de simtiri sfinte, pe care nu numai ca nu putem sa le exprimam in cuvinte, dar nici macar sa le intelegem, in tot adancul lor. Si totusi atunci vorbirea curge si cuvintele vin repede, iar mintea plina de roade duhovnicesti simte ca sunt primite de Dumnezeu rugaciunile ei, pe care le inalta cu dragoste si spor chiar si in somn. Si, dimpotriva, de ce alte ori, fara nici o pricina suntem atat de abatuti, cuprinsi de o tristete neinteleasa, atat de apasatoare, incat nu numai ca ne simtim cu sufletele pustiite, dar chiar si chilia ne ingrozeste, cititul nu ne invioreaza si vorbirea ne este sovaielnica, intocmai ca la oamenii beti. In asemenea cazuri de descurajare, mintea nu poate sa-si gaseasca drumul de mai inainte si, cu cat incearca sa se inalte catre Dumnezeu, cu atat mai mult ajunge la alunecari si la rostirea de vorbe fara legatura, lipsindu-i atat de mult rodul duhovnicesc, incat nici dorul de Imparatia cerurilor, nici frica de gheena n-o pot trezi din acest somn de moarte. Fericitul Daniel a raspuns precum urmeaza: Continuare»

“Fratele meu este viata mea”

Publicat pe 02 Mar 2008 | Categorii: Duminica Infricosatoarei Judecati, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Meditatii duhovnicesti, Parintele Nicolae Steinhardt, Sfantul Ioan Casian | |Print Print

iconallastjudgmentt.jpg

La masă, de lăsata secului, vine vorba de un călugăr, coleg de-al lor, rău bolnav, care se află – după cîte înţeleg – singur într-un loc îndepărtat. Stareţul întreabă dacă s-a dus să-l vadă şi să-l ajute cel căruia i se ceruse s-o facă. Nu numai că nu s-a dus – a fost năpădit de treburi – dar mai şi adaugă o justificare: bolnavul nu e singur, e cu Dumnezeu. Ceilalţi par mulţumiţi de explicaţie şi dau din cap: aşa e, nu e singur, e cu Dumnezeu. Îmi trece prin minte să-l întreb pe cel cu misiunea neîndeplinită: desigur că bolnavul nu e singur, ci cu Dumnezeu, dar dumneata, cuvioase, care cunoşti porunca de a-ţi iubi aproapele şi ai citit parabola samarineanului milostiv şi nu ai dat ascultare poruncii stareţului, domnia ta eşti sigur ca eşti cu Dumnezeu?(N. Steinhardt, “Jurnalul Fericirii“).

Cand Cuviosul Paisie Aghioritul a fost intrebat de catre maici la ce anume sa ia aminte in perioada Postului Mare, acesta a dat un raspuns destul de surprinzator, de imprevizibil: “La noblete, la nobletea duhovniceascasi explicand mai apoi ca intelege prin “suflet nobil” pe acela care “are pretentii numai de la sine insusi, iar nu de la ceilalti, care se jertfeste pentru ceilalti, fara sa astepte rasplata“. In alta situatie, cineva i-a pus aceluiasi parinte Paisie problema indatoririlor duhovnicesti“, ceea ce i-a provocat sfantului Batran o reactie indurerata si dezamagita, pentru ca intrebarea era pusa in contextul si in termenii egoisti ai interesului exclusiv pentru propria mantuire (gresit inteleasa, bineinteles), fara niciun gand la ajutorarea aproapelui. Aceste cuvinte mi-au amintit de apoftegma Avvei Ioan Colov din Pateric: “Temelia este aproapele, ca pe el mai intai sa-l folosesc, pentru ca de el atirna toate poruncile lui Hristos “, precum si de legenda (totusi doar legenda, dar foarte pilduitoare) cu Sf. Nicolae si cu Sfantul Ioan Casian, povestita tot de parintele Steinhardt: Continuare»

Sfintii Ioan Casian si Gherman la Avva Moise Arapul: SFATUIREA CU BATRANII SI FUGA DE EXTREME – CONDITIILE MANTUIRII

Publicat pe 29 Feb 2008 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Casian | |Print Print

(continuarea capitolului de aici - rugam a se citi si introducerea)

sfioancasian400.jpg

Toate pornirile noastre trebuie destainuite fara nici o acoperire batranilor, care sunt leacuri pentru ranile noastre prin exemplul vietii lor. In ei vom gasi sprijin si ajutor sufletesc daca nu vom incerca sa stricam totul prin judecata si trufia noastra…

Atat este de placuta lui Dumnezeu si potrivita vointei Sale aceasta invatatura, incat o gasim mentionata, nu fara folos, si in Sfanta Scriptura. Astfel, Dumnezeu n-a voit sa-i impartaseasca tanarului Samuel prin convorbire directa invataturile dumnezeiesti, ci a recurs la indrumarea unui batran care, desi nu nu spunea intotdeauna lucruri placute lui Dumnezeu[1], era totusi un batran, si de la acesta a socotit ca trebuie sa primeasca tanarul invatatura, pentru ca acela care era chemat la o indatorire divina, deprinzandu-se cu ascultarea fata de batrani, sa invete smerenia si sa dea el insusi celor mai tineri exemplu de supunere. Continuare»

Sfantul Ioan Casian – o pilda de la avva Moise despre DREAPTA SOCOTEALA IN ALEGEREA SFATUITORILOR, despre DEZNADEJDE si despre COMPATIMIREA cu cei raniti de ispite si de patimi

Publicat pe 28 Feb 2008 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Preotie (pentru preoti), Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Casian, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

sfioancasian_poza.jpg

In ziua praznuirii Sfantului Ioan Casian si a prietenului sau iubit, Sfantul Gherman, – amandoi de origine dobrogeana si mai tarziu buni ucenici ai marelui Ioan Gura de Aur -, va propunem o pilda minunata si bogata in sensuri practice pentru viata noastra in Hristos, luminatoare si datatoare de multa nadejde si aripi duhovnicesti, desprinsa din cartea “Convorbiri duhovnicesti, o comoara de invataturi si pilde patristice de o frumusete a stilului si de o actualitate aproape neverosimile, de parca ar fi fost scrisa astazi, raspunzand intr-o maniera adesea neasteptata la atatea intrebari si probleme pe care ni le punem sau pe care… nici macar nu le constientizam sau nu avem curajul sa ni le punem.

Este o carte dintre acelea de care ai nevoie in permanenta, in orice etapa a vietii, la care mereu e nevoie sa te intorci, este prin excelenta o carte-calauza, o carte in care parca ii simti aievea pe Sfintii Ioan si Gherman cum te iau de mana si te poarta pe la toti marii batrani egipteni (avvi adevarati) ai timpului lor, invatandu-te pas cu pas tainele vietii duhovnicesti, dand la o parte, una cate una, hatisuri intregi de ispite foarte fine si ascunse si scotandu-te la luminisul dreptei-socotinte si al Caii Imparatesti. Nu stim daca este prea mult a spune ca este un Pateric discursiv, adica explicat si desfasurat, facut mai accesibil si mai aplicat.

Cateva din lucrurile absolut esentiale pe care credem ca ni le transmite cu precadere Sfantul Ioan Casian prin aceasta scriere – motiv pentru care vom continua sa va oferim si in zilele si saptamanile urmatoare cateva fragmente importante din ea - ar fi, dupa parerea noastra:

  • constientizarea insemnatatii centrale pentru viata crestinului a dreptei-socoteli, a formarii discernamantului;
  • accentuarea si exemplificarea necesitatii de a tine “calea de mijloc”, imparateasca, departe atat de ispitele de-a stanga, trupesti si lumesti, cat si de cele de-a dreapta, care tin de rigiditatile, de excesele sau de inselarile in trairile si in nevointa duhovniceasca;
  • focalizarea sensibilitatii si a trezviei noastre asupra unor idei, clisee pioase, prejudecati cu aparenta buna, binecuvantata, de virtute

si

  • denuntarea a numeroase “brese”/”erezii” (nu atat dogmatice, cat privind Viata Duhului) in gandirea noastra, ajungand la descoperirea unei legi duhovnicesti foarte putin cunoscuta si cu totul neluata in seama astazi: ca tocmai de la lucrurile aparent mici si insesizabile, adesea inconstiente, de la ispite ale mintii pe care obisnuim sa le trecem cu vederea, de la conceptii gresite pe care le avem intr-un chip foarte subtil si acoperit incep si marile caderi, marile curse si chiar marile dezastre duhovnicesti in care noi sau cei de langa noi cadem de multe ori… si nici nu mai stim de cand, de unde si de la ce a inceput totul…

Dupa cat de multe inveti de la Sf. Ioan Casian este cu neputinta sa nu-l ai la evlavie si apoi si sa nu-l simti efectiv ca pe un parinte al tau, ba chiar ca pe un prieten apropiat… De altfel, una din temele lui favorite este chiar prietenia duhovniceasca, iar articolul de aici al parintelui ortodox francez Marc-Antoine de Beauregard este inspirat (asa cum o si arata) in proportie de 99% de ideile Sfantului Ioan Casian.

Sfinte Ioan Casian, lumineaza-ne si noua mintea cea tulburata si intunecata, deschide-ne inima si invata-ne si pe noi indreptarile Domnului!

***

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

sfioancasian.jpg

Dupa cum nu toti tinerii arata acelasi zel pentru invatatura si pentru a-si forma mai bune deprinderi, la fel si batranii nu sunt toti la fel de desavarsiti si de incercati. (…)

De aceea nu trebuie sa urmam exemplele si indrumarile tuturor batranilor pe care-i recomanda doar parul lor alb si viata indelungata, ci pe ale acelora despre care ne-am convins ca s-au distins din tinerete prin viata lor demna de lauda, formati nu dupa propriile lor inchipuiri, ci dupa mostenirea duhovniceasca lasata de cei vechi. Sunt unii a caror multime de pacate este mare, carora de timpuriu le-a placut mai mult odihna si, imbatraniti in ale trandaviei, isi castiga autoritatea nu prin maturitatea cugetelor, ci prin numarul anilor. (…)

Parul alb al acestora il foloseste ca autoritate dusmanul cel viclean pentru a induce in eroare pe cei tineri, iar pe cei care au putut fi chemati pe calea desavarsirii, fie din imbold, fie prin sfatul altora, el se grabeste sa-i tulbure si sa-i insele punandu-le in fata asemenea chipuri nevrednice de a fi pilda, ducandu-i prin invatatura si obiceiurile acestora la un fel de slabiciune vatamatoare si la o descurajare aducatoare de moarte Continuare»

PRIETENIA DUHOVNICEASCA – de Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard

Publicat pe 31 Oct 2007 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Prietenia, Sfantul Ioan Casian | |Print Print

sf_ap_petru_si_pavel.gif

“Este necesar sa vorbim, cu privire la Traditie, despre paternitatea in Dumnezeu si despre ascultarea duhovniceasca; cu privire la rugaciune si in mod deosebit cu privire la rugaciunea neincetata, este necesar sa vorbim despre dragoste si despre prietenie. Iata fundamentul divin al tuturor lucrurilor si in special, al rugaciunii noastre. Aceasta este o opinie care pare banala si depasita. Cine indrazneste astazi sa mai vorbeasca despre prietenie? Cine indrazneste astazi sa mai creada inca in dragoste si in prietenie, cand si una si cealalta au fost atat de des batjocorite si parodiate? Crestinul este acela care indrazneste sa creada in iubire si in atotputernicia ei dumnezeiasca. Continuare»

Boala si nebunia SLAVEI DESARTE

Publicat pe 20 Sep 2007 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Jean-Claude Larchet, Meditatii duhovnicesti, Sfantul Ioan Casian | |Print Print

resize-of-skulls__meteora__greece.jpg

O inregistrare a unei emisiuni mai vechi de la Radio Logos – Craiova ne-a prilejuit descoperirea unui cuvant exceptional alcatuit de Jean Claude Larchet (“Terapeutica bolilor spirituale”) pe baza invataturii Sfintilor Parinti, o radiografie precisa, severa si aproape perfecta a acestei adevarate tumori sufletesti care este slava desarta sau vanitatea, boala de care suferim fiecare, mai mult sau mai putin si care ne ruineaza sanatatea sufleteasca, dar care adesea ne-o afecteaza si pe cea psihica.

Este un cuvant de care avem nevoie si noi toti cei care facem vreo lucrare cat de mica duhovniceasca (fie si prin internet) si care adesea putem sa fim “furati” de duhuri straine faptelor pe care le facem, ajungand sa stricam “binele” prin motivatia sau scopul stricat cu care l-am facut, cautand placerea sau slava oamenilor sub chipul unei lucrari duhovnicesti “la aratare“. Spunea bine un parinte contemporan ca sunt si multi preoti sau mireni care dau sfaturi duhovnicesti din slava desarta, ca sa-si faca “ucenici” sau sa-si dobandeasca renume, iar nu din dragoste de Adevar. Si mai adauga acelasi parinte, cu durere, ca astazi sunt multi “duhovnici-vedete” si “ucenici-vedete”, care ies in fata si trambiteaza peste tot despre ei si faptele lor, iar binele pe care il fac se pierde, din pacate, prin faptul ca “isi iau plata in aceasta lume”.

Dar este si patima care ii chinuie si pe toti cei care vor sa fie pe placul lumii stricate, recurgand pentru aceasta la mijloace care de care mai sofisticate si mai rafinate pentru a nu pierde cumva aprecierea si laudele oamenilor. Este patima care ne impinge la “impodobiri” si “infrumusetari”, la a ne minti pe noi insine si a ne fatarnici pentru ceilalti, este boala care ne conduce la falsificarea chipului si a convingerilor noastre, prin care ne incalcam principiile, demnitatea si prin care ne rusinam de Hristos, ne lepadam de credinta si de cuvantul lui Hristos … si toate acestea numai ca sa “castigam lumea aceasta”. Nu intamplator a fost numita slava desarta si preacurvie duhovniceasca, pentru ca sufletul “se prostitueaza” si isi insala inclusiv constiinta de dragul slavei lumii... :-(

Si mai exista inca acel duh care ii indeamna pe multi sa caute cu dinadinsul sa placa in mod deosebit celor mai mari (din societate sau din Biserica), sa-i linguseasca cu laude, sa se schimbe la infatisare sau la idei numai ca sa intre pe sub pielea “stapanilor” cu orice chip. Cand stie ca place omului, zic Parintii, omul dobandeste (de la diavol) chiar o ravna si o putere neobisnuita, pe cand binele curat se face mult mai cu anevoie. Lingusitorul capata un zel extraordinar de mare (uneori indreptat si impotriva aproapelui, pentru a-l “sapa”, a-l osandi, a-l denunta etc.) pentru a castiga aprecierea celor suspusi sau poate si un beneficiu concret din partea lor. Din slava desarta omul poate sa-si tradeze si constiinta, si pe aproapele, mintindu-se ca slugarnicia lui interesata este nimic altceva decat virtutea ascultarii si a cinstirii celor mai mari. Ajunge sa mimeze smerenia si supusenia, dar se tradeaza dupa faptul ca “turbeaza” cand este contrazis sau dupa faptul ca ii persecuta si ii vaneaza pe cei sinceri din jurul lui. Acela ajunge, atunci – fereasca Dumnezeu -, lucrator fariseic, care va folosi cuvantul lui Dumnezeu si, in general, toate cele sfinte, in mod fals, rastalmacit si “decupat” numai si numai pentru a-i servi la justificarea scopurilor sale.

Multumim surorii noastre care s-a ostenit pentru transcriere. Inregistrarea emisiunii o puteti descarca si asculta dand click pe sigla de mai jos:

ascultaradiologos.gif

Slava desarta sau vanitatea devine in complexitatea sa un sentiment puternic si violent care il subjuga pe om intunecandu-i dreapta judecata si il supune unei permanente suferinte. Continuare»

Page 1 of 212