Război întru Cuvânt

“Nimeni din cei care graiesc de rau, nimeni din cei care clevetesc, nimeni din cei care barfesc nu pot sa se apropie de rugaciunea cea curata“

Arhimandritul Melchisedec Velnic (staretul Man. Putna):

CUVANT DESPRE TACERE SI NEOSANDIRE

“Multi au spus ca Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul este una dintre cele mai puternice si mai cuprinzatoare rugaciuni dupa Tatal Nos­tru. Probabil ca o stiti fiecare dintre dumneavoastra pe de rost. Daca nu, o gasiti in Ceaslov, la Miezonoptica din toate zilele catre sfarsit, si fac indemnul ca fiecare sa o invete pe dinafara.

Sa invatati si cele patru stihuri, care isi au valoarea lor si care ne pun pe noi intr-un raport deosebit cu Dumnezeu. Primul — „Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului“ — nu este altceva decat ru­gaciunea Vamesului. Al doilea — „Dum­nezeule, curateste-ma pe mine, pacato­sul“ — prin care ii cerem Domnului cu­ratie; iar noi, monahii, mai cu seama ne luptam pentru curatia mintii, care nu se dobandeste altfel decat numai si numai prin sfanta si dumnezeiasca ascultare si taierea voii. Apoi, cel de-al treilea — „Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mantuieste-ma“ — e ca o strigare: „Ei, Doamne, parca Tu m-ai zidit, nu? Ei bine, daca m-ai zidit, mantuieste-ma!” Si ultimul stih —„Fara de numar am gresit, Doam­ne, iarta-ma!” Ne intoarcem de acum ia­rasi catre noi, si Ii spunem — „Doamne, Doamne, oricat as fi gresit, ei bine, Tu poti sa ma ierti.” Continuare»

33 Comentarii »

Ne pocaim?

“Noi, bunii crestini, asa cum ne consideram, care cercetam cartile sfinte, mergem la Biserica, ne si rugam suntem in primejdie sa suferim o paguba ireparabila daca socotim ca mergem bine. Intr-o zi, Dumnezeu se va lepada de noi. Ceea ce trebuie sa avem cu deosebire in vedere, ca sa evitam aceasta primejdie, este pocainta. Sa avem dispozitia sa acceptam pocainta pe care ne-o da Dumnezeu. Daca El viziteaza sufletul nostru, primul lucru pe care ni-l daruieste este pocainta.

Spunem cuvinte elevate, ne purtam cum nu-I place lui Dumnezeu, cugetam in sinea noastra asa cum nu vrea Dumnezeu si nu ne pocaim. Din neatentie sau pentru ca ne-am suparat il intristam pe celalalt, il nedreptatim si nu ne pocaim. Purtam inlauntrul sufletului nostru dispre­tul, obraznicia, tupeul, mandria si nu ne pocaim.

Continuare»

7 Comentarii »

Continuare»

1 Comentariu »

Gherla, februarie 1963

“Indelung chinuit de cea mai buclucaşă boală într-o celulă aglomerată unde se află o singură tinetă: diareea.

(Şi la Securitate: interdicţia de a merge la veceu în cursul interogatoriului, ceasuri multe de-a rîndul; anchetatorii, ei, lucrau cu schimbul).

Două feluri de suferinţe: pe de o parte crucea; pe de alta cununa de spini, palmele, scuipatul, biciuirea, hlamida roşie. Altfel spus: durerea şi batjocura.

Continuare»

Nu exista comentarii »

† 29/30 martie 1989  - 23 de ani fara parintele Nicolae Steinhardt

Trei fenomene ale timpului

“1937, Paris

Manole despre trei fenomene ale timpului: invazia verticală a bar­barilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.

Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.

Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.

Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi”. Continuare»

19 Comentarii »

“Nu o cunoastere pe care s-o dobandesti, ci o cunoastere pe care s-o patimesti – asta-i spiritualitatea ortodoxa”.

Nevoitoarea dragostei – Maica Gavrilia

† 28 martie 1992

“Multe suflete sfinte se departeaza de la noi fara sa lase in lume vreo urma, caci iubesc sa se ascunda in vesmantul smereniei. Daca nu se gaseste vreun iubitor de Hristos care sa le puna in sfesnic, spre luminarea si folosul tuturor, acestea ar alege tacerea, potrivit indemnului apostolesc: „viata voastra – ascunsa cu Hristos in Dumnezeu” (Col. 3:3). Gherontissa Gavrilia (Papaiannis) a fost un astfel de suflet, care a trait cu un singur tel: sa se faca urmatoare Caii Domnului – a jertfei, a slujirii si a dragostei fara sfarsit.

S-a nascut la sfarsitul veacului al XIX-lea, intr-o familie instarita din vechiul Constantinopol si, in urma tragicului „schimb de popu­latie” din 1923, a fost nevoita sa se mute la Thessalonic. Desi i se asterne inainte o cale a slavei lumesti (este a doua femeie admisa, in acele vremuri, la o universitate greceasca), ea alege, raspunzand unui lamurit imbold launtric, sa slujeasca lui Hristos si oamenilor: inainte de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mon­dial, pleaca in Anglia cu doar o lira in buzunar, pentru a studia pedologia si psihoterapia. In 1947, isi deschide un cabinet, unde ii trateaza gratuit pe cei saraci si le daruieste o buna parte din banii castigati de la ceilalti pacienti. In tim­pul sedintelor, obisnuia sa rosteasca neincetat Rugaciunea lui Iisus, iar multi se vindecau prin rugaciunile sale — adesea, procedurile medicale erau doar o „acoperire” pentru acestea.

Dupa razboi, se intoarce in Grecia si des­chide un cabinet la Atena. Insa, in anul 1954, iubita sa mama moare. Acesta a fost momen­tul unei schimbari radicale in viata sa. Continuare»

11 Comentarii »

• Sa va siliti cat va sta in putinta sa tineti cont ca suntem in post! Postul este o perioada randuita de Biserica prin care sa faci ceva anume pentru sufletul tau.
• Ceea ce nu faci si nu dobandesti in timpul postului, nu vei face nicidecum in afara lui!

Continuare»

4 Comentarii »

Continuare»

Nu exista comentarii »

Psalmul 139

1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,

2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.

3. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor. Continuare»

12 Comentarii »

Vezi si:

Dezbatere despre Canonul de [Spovedanie], pornind de la parerea Parintelui roman Cleopa Ilie

Duhovnicul si penitentul

Mi s-a pus o intrebare care se refera la ceea ce a spus Parintele Cleopa, pe care l-a intalnit cineva in Romania:

„Modul Marturisirii pe care-l propune Parintele Cleopa, anume ca duhovnicul si penitentul sa ajunga la o intelegere, sa se puna de acord pentru tinerea concreta a unui canon, se aplica doar celui care poate ca a vazut un duhovnic la ani de zile [?!. n.n.], care nu s-a spovedit complet si autentic? Sau regula este valabila si aplicabila doar sufletelor care pentru prima data merg sa intalneasca un duhovnic?; puteti sa vorbiti putin mai concret despre acest lucru?” [Omilia a fost tinuta duminica dupa-amiaza, la adunarea tinerilor].

De ce nu l-ati intrebat pe Parintele Cleopa, daca ati fost de fata? Eu inteleg aproximativ ce a vrut sa spuna Parintele Cleopa. Daca nu se intampla sa fii acolo sa auzi ceea ce spune si daca nu ai in vedere contextul in care a spus un lucru, mai ales daca nu-l intrebi pe el personal, cand spune ceva, ca sa clarifice mai bine, ca sa explice, ca sa completeze, este foarte greu sa raspunzi la aceasta intrebare.

Prin aceste cuvinte pe care le-a spus parin­tele Cleopa: „Sa se ajunga la o intelegere intre duhovnic si penitent, sa se puna de acord pentru tinerea unui canon concret“, presupun ca a vrut sa spuna ca duhovnicul niciodata nu va da un canon cazut de sus, ca si cum ar da o reteta pentru ca a citit ceva undeva, sau [doar] pentru ca asa spun concret canoanele Bisericii. Continuare»

4 Comentarii »