Rugaciunea (Cum sa ne rugam?)

Arhiva postarilor pentru aceasta categorie

LUPTA LUI IISUS DIN GRADINA GHEȚIMANI: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. CHINUL SUFLETESC AL DOMNULUI INAINTE DE PATIMA SA si marea lectie pentru noi: RUGACIUNEA e indispensabila cand avem de luat hotarari!

Publicat pe 17 Apr 2014 | Categorii: Gradina Ghetsimani, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Joia Mare, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Saptamana Mare, Sfantul Vasile al Kinesmei | |Print Print

molenie_o_Chashe

***

Despre rugaciune si increderea in voia lui Dumnezeu

[Talcuire din Evanghelia dupa Marcu - (Capitolul 14, versetele 26-42)]

Cina cea de Taina, Cina pascala a Mantuitorului cu uce­nicii, s-a incheiat prin cantarea psalmilor lui David randu­iti pentru acest prilej, dupa care s-au dus cu totii pe Mun­tele Maslinilor, ce se afla aproape de oras. Venea sfarsitul nevointei mesianice a Domnului, si El, stiind asta, ii previ­ne cat se poate de clar pe ucenici ca tocmai in acea noapte va fi vandut, iar ei se vor sminti de El si se vor risipi. Insusi gandul ca L-ar putea trada pe dragul lor Invatator si ca L-ar putea parasi in clipa grea si primejdioasa ii tulbura pana in adancul sufletului, si se grabesc cu nemultumire sa respinga aceasta banuiala, fagaduind ca mai degraba vor muri decat sa se lepede de El. Vai! Trista realitate avea sa arate, in cel mai scurt timp, toata desertaciunea acestor promisiuni pline de incredere in sine.

Ajungand la poalele Muntelui Maslinilor si trecand para­ul Chedronului, Domnul a intrat impreuna cu ucenicii in Gradina Ghetsimani. Era un loc singuratic, un coltisor linistit si modest, unde Mantuitorului Ii placea sa ramana ca sa Se roage si sa vorbeasca de la suflet la suflet cu ucenicii. Nu este de mirare ca S-a dus tocmai acolo. Inaintea cumplitei clipe a mortii ce se apropia, inaintea momentului hotarator al vietii Sale si slujirii Sale, trebuia neaparat sa Se intareas­ca cu duhul, sa Isi adune toate puterile sufletesti, iar asta se putea face numai prin rugaciune, prin unirea mistica cu Ves­nicul Tata Ceresc. De-a lungul intregii Sale vieti pamantesti, El a luat putere intaritoare prin aceasta rugaciune catre Tatal. El a trait intotdeauna in Tatal, a facut voia Lui, a implinit insarcinarile Lui. E cat se poate de firesc ca si acum, in clipa grea a mahnirii si zbuciumului dinaintea mortii, sa caute in El reazem si intarire. Gradina Ghetsimani, ce se afla departe de forfoteala orasului, era cel mai potrivit loc pentru ultima rugaciune a Domnului.

Intrand in gradina, i-a lasat pe ucenicii Sai la intrare, luand cu Sine doar trei dintre ei, cei mai apropiati si mai iubiti: pe Petru, pe Iacov si pe Ioan, care fusesera candva martori ai slavitei Sale Schimbari la Fata. Pe ei Se putea bizui. Credin­ta lor in Mantuitorul era mai tare decat a celorlalti, si pe ei nu i-a smintit fireasca slabiciune omeneasca a iubitului lor Invatator atunci cand El, presimtind cumplitele patimiri ce se apropiau, a inceput sa Se infricoseze si sa Se mahneasca. Continuare»

PUTEREA RUGACIUNII PENTRU COPIII LOR A PARINTILOR CU INIMA ZDROBITA: “Dumnezeu aude intotdeauna rugaciunile parintilor care nu se dau batuti, nu trece niciodata cu vederea inima infranta”

Publicat pe 29 Mar 2014 | Categorii: Credinta in familie, Duminica Sfantului Ioan Scararul, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Femeia Cananeeanca, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Ieromonah Calinic Berger, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Vindecarea lunatecului | |Print Print

rugaciunea tatalui fiului lunatec - Cred Doamne ajuta necredintei mele

Rugaciunile parintilor

Biblia ne da cateva exemple de parinti a caror credinta si rugaciune pentru copiii lor a fost mai puternica decat a apostolilor insisi. Cunoastem foarte putin, ba chiar aproa­pe nimic, despre cei mai multi din acesti parinti. Putem presupune ca erau oameni obisnuiti. Erau insa oameni care ajunsesera la limitele lor, la culmea disperarii, cu privire la cea mai importanta persoana din viata lor: pro­priul lor copil. Continuare»

SF. MACARIE DE LA OPTINA – sfaturi ortodoxe pentru “incepatori”: SE POATE MANCA DE DULCE IN POST? SA NE FACEM SEMNUL CRUCII IN LUME?

Publicat pe 27 Mar 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cum sa tinem post?, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfintii de la Optina | |Print Print

sf_macarie_optina_3

Vedeti si:

Se poate manca de dulce in timpul postului?

Sunteti nedumerita cu privire la post. Va aflati la rude, iar acolo se mananca de dulce, si va temeti ca veti da prilej sa se creada ca va socotiti mai pre­sus de ceilalti si ca va mandriti. Intrebati ce este de facut intr-o asemenea situatie.

Eu nu va leg, dar va sfatuiesc: Continuare»

SCHIMONAHIA SEPFORA – sfaturi duhovnicesti de mare trebuinta pentru crestinii de azi de la o sfanta a zilelor noastre: “TOTI TREBUIE SA SE ROAGE UNUL PENTRU CELALALT. Puneti inceput nevointei, iar Domnul va va ajuta”

Publicat pe 26 Mar 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cum munceste crestinul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Cum sa tinem post?, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Intristarea, deznadejdea, Maica Domnului, Maici duhovnicesti, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

Сепфора2

SCHIMONAHIA SEPFORA (1896-1997)

Schimonahia Sepfora (in lume Daria Nicolaevna Sniakina, nascuta Senialcina) s-a nascut intr-o familie de tarani, in satul Gluhovo, din gubernia Tambov, la 19 martie 1896. Parintii ei erau harnici, cinstiti, oameni credinciosi, chiar daca nu aveau stiinta de carte. Dintre cei 13 copii au supravietuit doar Daria si fratii ei Vasile si Pavel. Primul a fost ulterior ucis in raz­boi in anul 1914, iar al doilea a fost omorat cu pietre in timpul deschiaburirii, la inceputul anilor ’30.

Familia era foarte religioasa. Atat in neamul tatalui, cat si in al mamei existau monahi. Tatal impreuna cu bunicul au calatorit mult pe la locurile sfinte si chiar i-au adus Dașei (Daria), pe cand era in varsta de 7 ani, un sirag de metanii de la Muntele Athos. Fetita petrecea mult timp impreuna cu monahiile manastirii cu hramul Mantuitorului situata in apropiere. De la ele a invatat lucrul mainilor (rucodelia) si impreuna cu ele a dobandit dra­gostea sincera pentru Rugaciunea lui Iisus.

Dașa visa la viata monahala, totusi dupa moartea prematura a tatalui mama a binecuvantat-o sa se casatoreasca cu un tanar consatean Dimitrie Sniakin, un om credincios. Fata s-a supus fara murmur si a intrat intr-o familie mare, bogata. Socrul, care era starostele bisericii din sat, avea patru baieti si o fata. El nu le permitea copiilor sa plece dupa casatorie si Daria s-a dovedit a fi nora cea mai mare, care dupa obicei se cuvenea sa aiba grija de gospodarie: Continuare»

INDEMN LA CITIREA PSALTIRII IN POSTUL MARE si la mai multa rugaciune pentru intreaga lume – de la PARINTELE STARET MELCHISEDEC AL PUTNEI. Plus: AVERTISMENT fata de caderile “de-a dreapta” (audio + text)

Publicat pe 05 Mar 2014 | Categorii: Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Melchisedec Velnic, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Triodul si Postul cel Mare | |Print Print

“…În ziua de astăzi închipuirea, îndreptăţirea, foarte uşor vin. Înşelarea, dragii mei, căderea de-a dreapta, este atât de puternică în sânul nostru şi în tagma noastră, a monahilor, a clericilor, a creştinilor noştri, cum nu vă puteţi închipui. De ce? Pentru că lipseşte marea, frumoasa, înălţătoarea virtute: smerenia. [...] De aceea ne-am dezechilibrat, pentru că nu mai iubim smerenia. De aceea apar dezechilibre în mănăstirile noastre, chiar şi intre conducători apare dezechilibrul acesta…”

***

Cuvantul Arhim. Melchisedec Velnic, staretul Manastirii Putna la inceputul Postului Mare 2014 (Vecernia iertarii, 2 martie):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“Iată că ne-a ajutat preabunul Dumnezeu să ajungem cu bine şi cu sănătate şi anul acesta la începutul Postului Mare – post frumos, duhovnicesc, care pe unii, care sunt mai plini, cumva, de cele trupeşti şi care se gândesc la cele trupeşti îi sperie, iar pe alţii, care se gândesc la cele duhovniceşti îi bucură. Sunt convins că pe dumneavoastră, toţi cei prezenţi şi care mă ascultaţi acum, postul este spre bucurie pentru că dacă nu aţi fi aici, nu aţi dori unirea cu Hristos. Iar unirea cu Hristos atrage după sine bucurie. Căci cel care-L râvneşte pe Domnul şi năzuieşte către casa lui Dumnezeu, acela se împărtăşeşte de bucurie lăuntrică şi de darurile Duhului Celui Preasfânt Care sunt vii şi care lucrează în Biserica noastră. Că doar acela care este în afară de Biserică şi care se aşază în afară de Biserică nu cunoaşte darurile şi milostivirea lui Dumnezeu. Dar noi, cei care ne sârguim cât de cât, care ne silim cât de cât spre casa lui Dumnezeu şi dorim să ne unim, să-L avem pe Hristos sălăşluind în inimile noastre – cum spune o rugăciune din timpul Liturghiei a Sfântului Vasile cel Mare – noi, cei care dorim să-L avem sălășluind pe Hristos în inimile noastre, noi toţi aceştia ne bucurăm și căpătăm bucurie din bucuria Lui; căpătăm milostivire din milostivirea Lui; şi noi, la rându-ne, împărtăşim în jur bucurie şi pace şi râvnă şi dragoste.

Suntem la începutul Postului Mare. Au fost trei săptămâni pregătitoare pentru această perioadă frumoasă, deosebită. Şi iată-ne acum la lăsatul sec […] şi apoi vom intra în perioada asta frumoasă, duhovnicească. O rugăciune ne însoţeşte pe noi în această perioadă: rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. V-aş îndemna ca fiecare dintre dumneavoastră să cunoaşteţi stihurile: după ce se rosteşte întâi rugăciunea Sfântului Efrem, se fac 12 închinăciuni. Şi când facem închinăciunile acelea, avem de spus câte un stih:

Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului / Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul / Cel Ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă / Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă.

Sunt patru stihuri deosebit de frumoase şi care-şi au însemnătatea lor, care aleargă de la noi la aproapele şi apoi iarăşi la noi. Care pleacă de la noi către aproapele şi, am spus, se întoarce iarăşi către noi şi către fiinţa noastră prin care noi Îi cerem lui Dumnezeu să ne fie nouă milostiv. Le găsiţi în Ceaslov la rânduiala miezonopticii din toate zilele, unde găsiţi şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Rugămintea şi îndemnul acestea sunt: învăţaţi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul!

Unii Părinţi au aşezat-o ca importanţă şi ca având un conţinut bogat aproape alături de rugăciunea Tatăl nostru sau imediat după rugăciunea Tatăl nostru. Aşa au aşezat-o unii Sfinţi Părinţi pe această rugăciune a Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele Această rugăciune, deci, să o învăţaţi ca să o rostim cu toţii în biserică şi nu numai în biserică, ci şi să o adăugaţi acolo, la rugăciunile dumneavoastră de seară şi de dimineaţă. Când veţi face rugăciunile dumneavoastră de seară şi de dimineaţă, adăugaţi la sfârşit și rugăciunea Sfântului Efrem Sirul şi nu încheiați ziua şi nici nu începeţi ziua fără ca să rostiţi această rugăciune deosebit de frumoasă, de înălţătoare, care ne obligă pe noi la iertare, care ne aduce aminte că trebuie să iertăm, că trebuie să fugim de slava deşartă, că nu trebuie să grăim de rău, că trebuie să-L preamărim pe Dumnezeu, că trebuie să ne aducem aminte de El și de poruncile Lui, că în cele din urmă rugăciunea aceasta în esenţa ei ne pune în faţă dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi dragostea faţă de aproapele sau, şi mai bine zis, legătura sfântă adâncă dintre noi și aproapele, dintre noi şi Dumnezeu. Continuare»

POSTUL CEL MARE – nou inceput pe calea razboiului duhovnicesc prin SMERENIE, RUGACIUNE si NEVOINTE sporite

Publicat pe 03 Mar 2014 | Categorii: Cum sa tinem post?, Parintele Petroniu Tanase, Parintele Valentin Mordasov, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Triodul si Postul cel Mare | |Print Print

63265

Pentru inceputul Postului Mare, va mai recomandam:

1355754660_2

PARINTELE VALENTIN MORDASOV:

Suntem in Postul Mare, vreme a intristarii pentru pacate. Biserica este locul curatirii de pacate. Invata sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine vrea sa caute ceva in intuneric aprinde o lumanare. Asemenea si tu, daca nu-ti vezi pacatele, ia poruncile, deschide Evanghelia de la Matei, capitolele cinci, sase si sapte, si incearca-ti constiinta pe baza ei.

Nu uita niciodata ca cea mai importanta lucrare pentru om este mantuirea. A doua este lucrul mainilor, lucrarea pamanteasca. Evita intalnirile, vizitele. Sfanta Fecioara a vizitat-o pe ruda sa Elisabeta, dandu-ne exemplu pe cine si cum poti vizita fara sa-ti pagubesti sufletul. Evita vizitele mai cu seama in ziua de 8 martie. Unora chiar si vizitarea locurilor sfinte le aduce mai multa paguba decat folos. Cand mergi in vizita sa ai doua scopuri: sa aduci folos sufletului propriu si sa aduci folos altuia. Imaginile de tot felul ne aduc in suflet mult „gunoi”, deschizand accesul vrajmasului.

„As fi fericit sa merg in Rai, dar pacatele nu ma lasa”, spunem noi. Dar printr-o marturisire dreapta, prin cainta, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a eliberat pe noi de pacate si ne-a deschis ca­lea spre Rai. Gandeste-te la vesnicie. Nu exista pentru demoni un lucru mai trist decat timpul postului. Urmeaza-le in post si priveghere sfintilor. Multumeste pentru toate cate ti se intampla. Continuare»

Predica foarte folositoare a PARINTELUI SOFIAN, la intrarea in POSTUL MARE: “Frati crestini, nu va revoltati impotriva postului. Primele 3 zile e mai greu, dar apoi incepi sa simti efectul binefacator…”

Publicat pe 02 Mar 2014 | Categorii: Cum sa tinem post?, Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a Iertarii, Lasatului sec de branza), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invidia, rautatea, Mandria, trufia, Parintele Sofian Boghiu, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Triodul si Postul cel Mare | |Print Print

POSTUL DE BUCATE SI POSTUL DE RAUTATE

Postul fara smerenie, fara paza gurii si fara iertare e o amagire

Postul este foarte bun, dar numai daca e smerit, altfel poti sa mori de foame, tot degeaba. Diavolul nu mananca deloc, dar e diavol, pentru ca nu are smerenie. Smerenia este mai mare decat postul. [...] Se spune ca cineva purta pe umar un bat de care legase doua desagi. In fata avea desaga cu pacatele altora, iar în spate era desaga cu pacatele lui. Si el lua pacatele din desaga din fata si le împrastia peste tot, toti erau pacatosi, numai el nu, pentru ca desaga lui era în spate si nu-si vedea pacatele lui. Fiecare avem saracia noastra, frati crestini, sa nu uitam acest lucru. Mandrul se predica pe el (toti au defecte, numai el nu), iar smeritul se vede pe el însusi mai înnegrit decat toti, pentru ca îsi vede numai pacatele sale. Noi stim ce e smerenia, dar numai teoretic; practic, cadem la acest mare examen al smereniei. Sa învatam sa fim smeriti cu inima. Nu plecaciosi si plini de cuvinte dulci, dar plini de falsitate si de orgoliu pe dinauntru, ci smeriti cu inima, blanzi, o smerenie autentica si atunci nici cuvantul tau nu o sa fie aspru si taios”.

***

sofian boghiu

IN DUMINICA LASATULUI SEC DE BRANZA, CUVANT DESPRE POST[1]

“Multumesc bunului Dumnezeu ca iata, dupa doi ani si mai bine de cand lipsesc de aici[2], ma pot bucura sa va vad din nou si ma bucur cand va vad cu cata evlavie veniti aici sa va rugati lui Dumnezeu. Se bucura duhul meu, sarmanul…

Acolo unde am fost plecat, am dus dorul acestor sfinte slujbe… Sirienii sunt oameni primitori, dar nu ca dumneavoastra. De aceea, cu adevarat va spun, mi-a fost dor de dumneavoastra. Am stat acolo atata timp, dar nu am vazut pe nimeni plangand langa o sfanta icoana, asa cum am vazut aici… Va multumesc si pentru rugaciunile dumneavoastra pentru cei înstrainati. Acolo sunt multe necazuri si multe primejdii si am avut multa nevoie de rugaciunile dumneavoastra. Duhul Sfant ne ocroteste pe toti si raspunde cu dragoste la dragoste.

Si acum, un cuvant despre post, frati crestini. In seara aceasta se lasa sec, iar de maine intram cu ajutorul lui Dumnezeu în perioada postului dinaintea sfintei Invieri. Cand cineva pleaca la un drum lung, se aprovizioneaza cu toate cele necesare, ca sa fie asigurat pe timpul calatoriei lui si sa nu aiba piedici sau neajunsuri în ceea ce are de gand sa savarseasca. Asa si noi, facem o lunga calatorie, desi ni se pare ca stam pe loc, fizic, însa facem o calatorie în duh, pe un drum care merge mereu la deal, un drum obositor… Dealul catre care mergem este Golgota, acolo ne vom întalni cu Domnul Iisus — Iisus care merge cu crucea în spate, plin de rane, plin de sange, mereu blestemat si înjurat, El, care dezleaga si ridica pacatele lumii. Catre acest deal, catre aceasta culme a nevointelor începem noi sa urcam, de maine dimineata, pe calea sfantului si marelui Post.

Ce  este  postul? Postul înseamna în primul rand înfranare. Va atrag atentia asupra acestui lucru: daca mananci o mancare foarte buna de post si mananci bine, ai încalcat postul. [...]

De asemenea, va atrag atentia ca cel ce posteste de bucate, posteste zadarnic daca postul lui nu este însotit si de postul celalalt, sufletesc: postul de rele. Postul de rele, postul de pacate este obligatoriu, mai ales postul gurii. De pilda, daca barfesti, chiar daca nu mananci nimic, tot in iad te duci. Continuare»

Parintele Teofan Munteanu in Familia ortodoxa despre LUCRAREA RUGACIUNII in vremea “firescului caderii” generale, PRIGOANA si PIEIREA NEAMULUI: “Suntem putini, suntem ‘turma mica’. Si vom deveni si mai putini”

Publicat pe 17 Feb 2014 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Teofan / Evloghie Munteanu (Nera), Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), RUGACIUNEA LUI IISUS (Rugaciunea mintii/ inimii) | |Print Print

harul-lui-dumnezeu-se-atrage-prin-smerenie_db39ab6712df77

Din: Familia ortodoxa“, nr. 2 (61)/2014:

Parintele Teofan de la Manastirea Nera:

“Sa ne deschidem inima prin rugaciune spre suferinta celuilalt!”

Pe de o parte, tot punem intrebari – dar nu pentru ca nu am avea suficiente informatii si nu am sti. Pe de alta parte, cand primesti un cuvant al credintei in anumite momente ale vietii ai senzatia ca l-ai auzit pentru prima oara, chiar daca, de pilda, acea pericopa evanghelica ai mai auzit-o de zeci de ori. Acelasi lucru l-am simtit vorbind cu Parintele Teofan de la Nera. Şi asta pentru ca nu informatia ne lipseste – ci duhul, puterea credintei, incercarea credintei sau, sa spunem, o anumita simplitate si sinceritate a raportarii noastre la Dumnezeu. Şi mai este ceva: durerea inimii, impreuna-patimire cu cei aflati in dureri si suferinta, fara de care chiar s-ar putea spune ca inca nu L-am cunoscut pe Dumnezeu.

Continuare»

INCEPUTUL TRIODULUI. Predicile Sf. Iustin Popovici la Duminica vamesului si fariseului despre PUTEREA SMERENIEI SI A RUGACIUNII. “Mandria este dumnezeul acestei lumi! Trebuie lupta pe viata si pe moarte cu acest balaur”

Publicat pe 09 Feb 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfantul Iustin Popovici, Triodul si Postul cel Mare, Vamesul si fariseul | |Print Print

Publicain-Pharisien

Va mai recomandam:

***

ob_b8238a9cf787504f80026fddec80c96d_publicain-pharisien-p-46832

Smerenia

Predica intai la Duminica vamesului si a fariseului (1965)

Duminica vamesului si a fariseului. Astazi incepe Postul Pastelui [de fapt, Triodul, perioada liturgica care cuprinde si Postul Mare, n,n.] – postul sufletului, mai inainte de a intra in postul trupului. Aceasta inseamna postul Pastelui: postul este puterea care inviaza sufletul din morti si trupul din morti. Ce tarie, ce putere! Pacatul cufunda sufletul in moarte, iar postul, aceasta sfanta virtute evanghelica, il inviaza din morti. Exista a-tot-pacatul, exista si a-tot-virtutea: a-tot-pacatul este mandria, a-tot-virtutea – acesta este postul.

Aceasta ne-o spune Sfanta Evanghelie de astazi -minunata Buna-Vestire:

Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, mu voia nici ochii sa si-i ridice catre Cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta (Luca 18,10-14).

Iata vestile cele bune, dar si infricosatoare. In templu, in biserica sufletului deschisa inaintea lui Dumnezeu, sta la rugaciune fariseul; si-a deschis sufletul sau lui Dumnezeu, are multe fapte bune in viata, nu este adulter, nu este talhar, nu este jefuitor, nu este nedrept. Adica, a tinut legea lui Dumnezeu. Şi iata cum il conduce Mantuitorul din biserica: nu a plecat indreptat la casa sa. Unde sunt aceste fapte bune ale sale, ce s-a intamplat cu ele? Legea a implinit-o, poruncile dumnezeiesti le-a tinut, si iata, a pierit! Şi-a pierdut sufletul.

Continuare»

Predica Episcopului Asterie al Amasiei la DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI: Rugaciunea si virtutea fara smerenie – osteneli in zadar: “Adeseori e mai greu sa pastrezi faptele bune ce le-ai savarsit decat sa le savarsesti”

Publicat pe 08 Feb 2014 | Categorii: Asterie al Amasiei, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Vamesul si fariseul | |Print Print

Vamesul-si-fariseul-2a

CUVANT LA DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI[1]

Cand Hristos a voit sa-i invete pe proprii Lui ucenici, iar prin ei sa ne invete pe noi cum tre­buie sa ne rugam, a cuprins in doua pilde ideea urmarita. Pe de o parte, pilda judecatorului ne­drept si a vaduvei[2] ne-a invatat sa ne rugam cu tarie si sa staruim in rugaciune; iar pe de alta parte, prin pilda celor doi oameni care s-au suit la templu, a fariseului si a vamesului, ne-a inva­tat sa ne rugam cu gand cucernic[3].

Vom cauta sa analizam starea sufleteasca a celor doi oameni, pentru ca chiar acum s-a terminat de citit pericopa evanghelica ce ne-a vorbit despre ei. Dar daca vrei, inainte de altele sa vor­bim despre urmatorul subiect: rugaciunea este bogatia cea mai mare si mai frumoasa, care face sa infloreasca viata noastra in intregime si ne asigura mantuirea.

Cel mai bun lucru intr-adevar si primul pen­tru evlavia sufletului si frica de Dumnezeu este de a avea treaza necontenit in noi insine ideea ca noi suntem creaturi si fiinte muritoare, iar Dum­nezeu este Creatorul vietii noastre si cel mai bun iconom al nostru. Iar inainte de toate, acest lucru il savarseste rugaciunea, pentru ca ea ne conduce la intelegerea acestui adevar. N-ar putea cineva sa se roage, nici sa ceara din cer cele ce-i sunt de folos daca mai intai n-ar fi incredintat, prin mintea sa, ca este Dumnezeu, Care asculta rugaciunea si are puterea sa implineasca cere­rea, ca este Stapanul tuturor celor din lume, si ca chiverniseste totdeauna, conduce si duce viata noastra la un bun sfarsit. Continuare»

Page 1 of 2812345...1020...Last »