Război întru Cuvânt

Cititi si:

• PRIETENUL MIRELUI - INDREPTARUL IUBIRII SMERITE, JERTFELNICE SI DISCRETE
• “Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc”

ICOANA FACATOARE DE MINUNI A SFANTULUI IOAN PRODROMU

de George Crasnean

“Niciodata n-am putut uita privirea Sfantului Ioan de la Schitul Prodromu! Tristete si mahnire are-n ochi, dar nici mânia parca nu-i este straina…

Continuare»

17 Comentarii »

Icoana de Ioan si Camelia Popa – Biserica Sfanta Treime, Spitalul de copii Grigore Alexandrescu, Bucuresti

• Acatistul Sfantului Valeriu Gafencu (audio)
• Acatist Valeriu Gafencu (text)

“O, Sfinte Valeriu, cunună a mucenicilor români din prigoana celui de-al douăzecilea veac, fii apărătorul nostru ceresc! Vezi, sfinte, cursele diavolului cele amăgitoare, vezi patimile care ne împresoară, vezi neputinţa sufletelor noastre. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus, şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor, ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia!”

***

Canonul si Acatistul Marturisitorilor Romani din inchisori - Corul de maici al Man. Diaconesti (de la OrtodoxMedia): Continuare»

1 Comentariu »

Monahul Moise Iorgovan de la Manastirea Oasa (jud. Alba) este unul din cei putini (mai ales pentru cei din cler) care si-au asumat sfanta datorie de a scoate la lumina si a raspandi pilda Sfintilor Inchisorilor, indeosebi a celui care este poate cel mai reprezentativ dintre ei – Valeriu Gafencu. Parintele Moise este autorul binecunoscutei carti Sfantul Inchisorilor, aparuta cu binecuvantarea IPS Andrei Andreicut. O carte care completeaza in mod fericit aparitia editoriala a memoriilor lui Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos, aparuta la Ed. Christiana. Continuare»

12 Comentarii »

Sfintii sunt cinstiti cel mai mult atunci cand le urmam pilda si le ascultam invatatura. Cum ar putea fi cinstita mai bine Sfanta Mare Mucenita Eufimia altfel decat aratand ca minunea sa, prin care a vadit erezia sustinatorilor invataturilor monofizite, nu a ramas fara ecou nici in vremurile noastre atat de nerecunoscatoare fata de jertfa Sfintilor pentru dreapta credinta?

Iata ca trei tineri cercetatori si-au pus nelinistea cea buna cu privire la impasul major in care se afla Biserica noastra din cauza compromisurilor majore in credinta facute pe ascuns, “politiceste”, si au produs un volum extrem de important, de o consistenta (nu doar cantitativa – aproape 400 de pagini)si de o valoare exceptionala. Este vorba de lucrarea proaspat editata, in colaborare, de catre Editura Predania si Chilia “Buna Vestire” de la Schitul “Sf. Dimitrie” – Lacu (Athos) cu titlul: “Acceptam unirea cu monofizitii?”, avandu-i drept autori pe fratele Ion Vladuca, pe Drd. Dumitru Popescu si Drd. Gheorghe Fecioru. Cartea reprezinta o autentica investigatie teologica de prima mana – realizata nu doar cu acrivie metodologica, dar, mai ales, cu ravna si evlavia celor efectiv indragostiti numai de Adevar – deschide publicului roman accesul la o serie de dosare, acte si documente complet necunoscute pana acum. Continuare»

24 Comentarii »

“O, de trei ori Fericita Maria Brancoveanu, aleasa Doamna a neamului romanesc, care ne-ai mantuit neamul din nevoi, curatindu-l prin sangele muceniciei fiilor tai, prin botezul lacrimilor tale cele sfintite, mijloceste si acum pentru noi la Imparatul nostru si al tuturor si, ca o porumbita neprihanita, inalta sufletul acestui neam, ca sa-I cante lui Dumnezeu: Aliluia!”

Continuare»

10 Comentarii »

.

• Parastas la Biserica Sapientei - inchinat sfintilor, martirilor si eroilor (inca necanonizati ai) neamului romanesc, luptatori intru adevar si credinta, adormiti in decursul vremii in luna martie. -Vineri 21 martie 2008, ora 19.

• Conferinta Dan Puric in Bucuresti - Asociatia Studentilor Teologi Ortodocsi organizeaza vineri 21 martie 2008, ora 18:00, conferinta cu titlul ,,Cine suntem” – invitat Dan Puric. Intalnirea are loc in Amfiteatrul ”Dumitru Staniloae” al Facultatii de Teologie

• Pelerinaj de o zi la Techirghiol - sambata 22 martie, plecarea de la Schitul Darvari, Bucuresti – 6.45 am

***

• Cititi la pagina noastra de STIRI SI RECOMANDARI (culese din presa si de pe bloguri): Parohiile bucureştene trebuie să dea bani pentru trustul Patriarhiei si alte stiri, articole, fisiere multimedia care ar merita urmarite

• Astazi se implinesc 105 ani de la nasterea parintelui marturisitor Ilarion Felea, autorul cartii “Spre Tabor“, in doua volume, aparuta recent la Editura Crigarux si redactata la Manastirea Petru-Voda. De asemenea, recomandam cartea disponibila in editie electronica a pr. Ilarion Felea –  Ereticii si ratacirile lor doctrinare

2 Comentarii »

• ZIUA FEMEII SAU ZIUA MAMEI? – Parintele Teofil Anastasoaie

• ÎN LOC DE 8 MARTIE

• Dragi femei, n-aveţi ce sărbători pe 8 martie!

• Patriarhul Daniel binecuvanteaza comunistul 8 martie (2010)
  

• TREBUIE SA SARBATORIM 8 MARTIE?

• Ioan Enache: Mai pagani decat acum un veac (linkul catre sursa web a revistei Credinta ortodoxa nu mai este functional)
  

Deşi feminismul, idee de sorginte iluminist-masonică, îşi găsea temeiuri în Constituţia de la 1793 (printre altele, se cerea, pentru prima oară, recunoaşterea divorţului, practicarea de către femei a meseriilor masculine, abolirea pedepsei pentru adulter), după sângeroasa revoluţie atee de la 1789 din Franţa, în Ţările Române nu prinsese rădăcini nici la finalul veacului al XIX-lea, decât, prin excepţie, la unele femei ce proveneau din elita intelectuală boierească sau princiară. Creuzetul feminismului a fost Occidentul, SUA, Anglia, Franţa, Ţările de Jos, apoi Germania şi Austria unde au luat fiinţă organizaţii sindicale feminine, celule socialiste şi comuniste cu departamente pentru femei, grupări intelectuale exclusiviste, reviste şi cluburi pentru femei.

Cine a ales emanciparea raţiunii de credinţă, a omului de Dumnezeu, a neamului de monarhie, a credincioşilor de parohie, a dus lucrarea şi mai departe pentru distrugerea cuplului familial, rânduit de Dumnezeu, prin dezbinarea femeii de bărbat. Iluminism, marxism, socialism, comunism, feminism, liberalism, anarhism, avangardism, modernism, umanism, postmodernism, acestea din urmă ca faze finale ale nihilismului, toate şi încă multe, multe altele constituie trepte spre moartea duhovnicească, lucrări succesive ale apostaziei. În toate aceste curente operează otrava ideologică a negării lui Dumnezeu şi înlocuirea acestuia cu omul care, automat, intră sub înrâurirea şi puterea demonilor.

Aceste gânduri amare ne-au fost inspirate de frenezia cu care, la 8 martie, românii, femei şi bărbaţi, au petrecut nebuneşte, aflându-se în a treia săptămână a Postului Mare. Acesta este postul Jertfei pe Cruce şi al Învierii Mântuitorului, etapă esenţială de pregătire pentru urmarea lui Hristos în veşnicie, de înfrânare a poftelor şi abţinere de la păcate, iar noi ne-am întrecut în a face daruri scumpe, felurite flori, ne-am aprins simţurile şi afectele, am mâncat carnea cea mai bună, am băut alcool fără oprelişte, am dănţuit, am desfrânat, am vorbit toate măscările şi răutăţile posibile, am chiuit şi ne-am bucurat. Televiziunile comerciale anunţau cu o săptămână înainte că, pentru ziua de 8 martie, toate locurile în restaurante şi locarne au fost deja reţinute prin precomenzi. Eram în plin post şi noi am acontat toate, absolut toate locurile pierzării! Aţi mai văzut cumva creştini îmbrăcaţi în sac şi cu cenuşă pe cap?!! Dar păgâni, dezmărginiţi în orgii, aţi văzut?

Oare, cu un veac în urmă, românii reacţionau la fel de pătimaş, mânaţi parcă de un magnetism demonic, pentru călcarea postului şi sfidarea lui Dumnezeu? Nici vorbă! Nici măcar nu auziseră de 8 martie. Mişcări feministe se înregistrau în SUA pe la 1908, iar ziua de 8 martie este întemeiată în 1910, de Clara Zetchin (născută Asser), la Conferinţa Femeilor Socialiste de la Copenhaga. Era o mutare importantă pe care o făcea Internaţionala Socialistă, prin crearea unei sărbători pentru femeia-revoluţionar. Comuniştii, revoltaţi împotriva lui Dumnezeu şi a rânduielilor puse de Acesta în lume, voiau să înroleze alături de ei şi femeile. Întâi de toate le-au oferit o zi a feminităţii păgâne, o sărbătoare bună pentru dezlimitarea patimilor şi slăvirea femeii, adică a făpturii, negându-l pe Creator. De la bun început, această sărbătoare a fost anticreştină, antihristică, apostată, antisocială, pierzătoare de suflete. Prin propagandă insistentă privind dreptul la vot dar mai ales „drepturile” anticreştine, precum şi prin adunări sfidătoare, prin ziare şi cărţi, mişcarea feministă s-a impus în conştiinţa cât mai multor oameni. În Vest, după al doilea Război Mondial, din feminism au izbucnit revoluţia sexuală, lesbianismul, mişcările protestatare ale tinerilor hippy, cu consecinţe dezastruoase privind pruncuciderea (legea dreptului la avort), homosexualitatea, concubinajul şi distrugerea familiei.

În Est, a lucrat bolşevismul satanist, prin organizaţiile de femei şi tineret care au impus rânduieli noi, joia tineretului, regina balului, 8 Martie, deturnată în mod fals către „ziua mamei”, implicându-i astfel şi pe copii, apoi discoteca şi concursurile de miss au înlocuit tradiţiile morale şi creştine ale românilor. Privind înapoi cu amărăciune, observăm că vrăjmaşii nevăzuţi, dar şi cei văzuţi au făcut cu noi exact ceea ce au vrut. S-au bizuit pe păcatele şi patimile noastre, pe naivitatea şi neştiinţa noastră, pe slaba credinţă şi pe slăbiciunile noastre şi ne-au spălat creierele, după care le-au „remobilat” cu ideile, opiniile, obiceiurile şi năravurile lor. Le-au fost suficiente două generaţii, cel mult trei, pentru ca să ne preschimbe din creştini în păgâni sadea.

Oare noi ştim ce sărbătorim la 8 Martie? Diaconul Andrei Kuraev, a cercetat această problemă şi a ajuns la concluzia că, pe lângă originea comunistă, pe lângă păgânismul ei, pe lângă închinarea la idolul frumuseţii (mitul Afroditei face astăzi ravagii prin aceea că el reprezintă, în realitate, pe diavolul plăcerilor şi desfrânărilor fără frontiere, demon ce domină lumea), sărbătoarea de la 8 martie mai are un sens, ceva mai adânc şi bine ascuns.

Autorul, evocat mai înainte, susţine, cu argumente, că iniţiatoarea sărbătorii, Clara Zetchin i-a dedicat această zi femeii revoluţionar şi a ales-o pe Estera din Vechiul Testament. Ba chiar este posibil ca, în anul 1910, sărbătoarea Purimului să fi căzut chiar pe 8 martie. Cine doreşte să se lămurească în detaliu, să revadă cartea Estera, din care va afla că, în luna Adar, a douăsprezecea a anului, ziua 13, din porunca regelui Artaxerxe, evreii au măcelărit 75.000 de perşi din elită, pe care îi considerau duşmani personali. A doua zi, au sărbătorit cu mare veselie această ucidere.

Diaconul Andrei Kuraev se întreabă: „Cum se poate sărbători o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sărbătoare în special pentru copii ( unde se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase până nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Aman” şi “binecuvântat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie (cum încearcă unii să explice), în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mână, ci anume un măcel. [...]

Internaţionala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii duşmanilor, iar duşmanii Revoluţiei bineînţeles au fost nu numai capitaliştii, ci şi Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivaţie presupunerea că în conştiinţa liderilor evrei ai Internaţionalei, mişcarea revoluţionară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obişnuinţă cu sărbătoarea Purim?” (Ce sărbătorim, de fapt, la 8 Martie?).

Câţi dintre români s-au gândit vreodată, dar mai ales în aceste vremuri de aşa zisă libertate, că celebrează „creştineşte”, în Postul Mare, cu jocuri, spirtoase, daruri, dezmăţ şi culpabilă bucurie, o sărbătoare străină, pătată cu sânge din belşug? Fac acest lucru fără să conştientizeze nici unul din sensurile sărbătorii respective.

Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici ne avertizează că această slăvire a frumuseţii feminine, cum ne amăgim noi că facem la 8 martie, este o grea cădere: „Dintre toate ispitele cu care omul are a se măsura în sine însuşi, frumuseţea este, oricum, cea mai anevoie de biruit. […] Căci frumuseţea este un gheţar de pe care se alunecă sigur în adâncul de foc” iar „concursurile moderne de Miss sunt […] în fapt, un comerţ abil disimulat cu prostituate” (Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Sophia, Buc., 2002, p. 227).

Că e frumuseţe revoluţionară, adică supradesfrânată, larg mediatizată şi comercializată, că e manipulare sentimentală, camuflată sub „ziua mamei” (mamele creştine nu s-au identificat niciodată cu feministele, nici sfintele muceniţe, nici cuvioasele care împodobesc calendarul creştin), că e profund păgână, că e străină şi antihristică, această neghină amară şi neagră, numită 8 Martie, face mult rău credinţei noastre ortodoxe. Care sunt duşmanii comuniştilor (deghizaţi în spirite postmoderne, în internaţionalişti democraţi etc.), ai ateilor şi apostaţilor contemporani? Hristos şi Biserica Lui.

Noi, creştinii ortodocşi, am luat locul perşilor de altă dată. Şi dacă nu suntem măcelăriţi cu săbiile, în mod sigur suntem ucişi sufleteşte, lucru făptuit cu neegalată râvnă în comunism şi continuat în prezent cu mijloace sofisticate. Culmea prostiei noastre e şi culmea vicleniei duşmanilor noştri: ne-au format reflexe condiţionate, precum câinilor lui Pavlov, aşa încât, cum se apropie 8 Martie, dăm iama în magazine, florării şi restaurante, ni se dezlănţuiesc patimile trupeşti, facem foarte urât, precum păgânii bestializaţi. Ne secătuim postul, curăţirea sufletească, veselindu-ne de propria înfrângere, de propria nimicire.

8 Martie e un ritual cumplit în care, jucând, ne călcăm în picioare propriile suflete, slăvim moartea pe care ne-o administrează subtil vrăjmaşii noştri. Feminismul, ca vlăstar otrăvit al masono-iluminism-comunismului, e un fel de magie a ielelor pătrunsă în mintea femeilor creştine, năucind, prin contaminare, şi mintea bărbaţilor creştini, aşa de rău, încât toţi, de-a valma, îl uită pe Hristos, se dezbracă de viaţa veşnică şi se aruncă, robi, în braţele Satanei. Moşii noştri de acum un veac nu ar fi făcut aşa ceva nici dacă ar fi fost ameninţaţi cu moartea. Noi, însă, de bunăvoie şi cu plăcere beteagă, ridicăm imne Satanei prin discoteci, taverne şi birturi. Numai biciul lui Hristos ne mai poate trezi! Doamne, atinge-ne acum, ca să ne mai rămână timp de revenire!

8 Comentarii »

UPDATE: Mitropolitul Bartolomeu Anania nu renunta la cererea sa de a radia un articol din statutul BOR (in Cotidianul online)

TENTATIVA DE MANIPULARE A PATRIARHIEI (la Claudiu Tarziu)

Abtinandu-ne deocamdata de la prea multe comentarii, va invitam sa cititi articolele urmatoare din presa si de pe cateva bloguri, pe care am ales sa le prezentam aici, in locul paginii consacrate de RECOMANDARI, din pricina importantei lor cu totul exceptionale. Sunt semnale tot mai multe si imposibil de ignorat ca temerile multora dintre noi legate de momentul 12 septembrie 2007 (alegerea PF Daniel ca Patriarh) ca reprezentand un inceput al tulburarilor, prigoanelor si dezbinarilor dureroase in BOR se confirma, din pacate, cu tot mai multa claritate: Continuare»

12 Comentarii »

“Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis”. (Ioan 15, 18-21).

“Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu”. (1 Cor. 23-24).

“Va veni vremea ca oamenii să înnebunească si când vor vedea pe cineva că nu înnebuneste se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”. (Sf. Antonie cel Mare, Patericul Egiptean)

“Noi, cei ce ne zicem crestini, nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti. Caci a fi crestin inseamna a te rastigni, in aceste vremuri si in oricare alte vremuri, de cand Hristos a venit intaia data. Viata Sa este model – si avertisment – pentru noi toti. Trebuie sa fim rastigniti individual, mistic, caci rastignirea deplina este singura cale catre inviere. Daca vom invia cu Hristos, trebuie mai intai sa ne smerim impreuna cu El – chiar pana la umilinta cea din urma, cea de a fi inghititi si scuipati afara de lumea cea neintelegatoare. Si trebuie sa fim rastigniti la vedere, in ochii lumii, caci Imparatia lui Hristos nu este din aceasta lume, si lumea nu o poate primi, nici macar un singur reprezentant al ei, nici pentru o singura clipa. Lumea il poate accepta doar pe Antihrist, acum sau in orice alta vreme“ (Parintele Seraphim Rose).

In inima Bucurestiului ultra-europenizat, ultra-zgomotos si… ultra-deşertificat duhovniceste, la cativa pasi de locul in care altadata tineri au fost ucisi spunand “vom muri si vom fi liberi“, la Teatrul National s-a desfasurat sambata trecuta un… eveniment crestin numit “Don Quijote“. Un spectacol total creat de artistul ortodox Dan Puric, ca o metafora christica si ca o predica ori ca o profetie… coregrafica de cea mai mare valoare. Pentru un credincios cu deschidere spre expresia artistica a asista la asa ceva inseamna nu in mod simplu a viziona un spectacol, ci cu mult mai mult: inseamna a participa la un eveniment zguduitor de constiinta si de suflet. Pentru ca Dan Puric, cunoscut noua, crestinilor, dar si publicului larg, prin cuvantul sau asemanator unei sarje fulgeratoare dusa pana in cotloanele cele mai ascunse ale inimilor noastre adormite si amortite, transfera aceasta ravna indurerata de convertit intr-o nebunie ce nu are cum sa fie redusa la banala denumire de “spectacol de teatru”. Continuare»

8 Comentarii »

Cele mai importante materiale ortodoxe postate in ultima saptamana (dintre cele pe care am putut sa le parcurgem) sunt privitoare la conferintele de la Deva si Bucuresti despre Sfintii Inchisorilor si despre monografiile exceptionale dedicate parintelui Calciu si Sfantului Valeriu Gafencu si editate recent, precum si, la antipozi, despre sacrilegiul savarsit la Catedrala Ortodoxa din Timisoara, unde “Casa Domnului” a fost “inchiriata” nu doar pentru a deveni “pestera de talhari” (motiv pentru care Hristos scosese biciul), ci mult mai grav: loc de desfasurare a ritualurilor (practic, antihristice) de investire a unor masoni deghizati (“cavalerii de la Malta”), cu binecuvantarea preotilor ortodocsi: Continuare»

2 Comentarii »