Război întru Cuvânt

• Vrajmasul ne invidiaza cand vede ca avem intre noi comuniune in sinceritate si dragoste in Hristos si incearca sa semene vrajmasie si dihonie deoarece uraste binele. De aceea va spun: vrajmasul nu va lasa in pace aceste legaturi de sinceritate si simplitate pe care le aveti intre voi ca parintii fata de copii. De multe ori a izbutit sa desparta si pe sfinti. Cu toate acestea, va spun: daca vom incerca sa pastram totdeauna intre noi simplitatea si sinceritatea si daca ne descoperim gandurile, nu va putea face nimic. Hotararea de a ne descoperi de bunavoie gandurile unul altuia va distruge rautatea lui. Continuare»

19 Comentarii »

“Cine e trimis către oameni, din partea Mântuitorului, acela trebuie să aibă aceeaşi râvnă a Mântuitorului, râvnă dovedită pe Cruce”.

Astazi se implinesc 10 ani de cand a adormit intru Domnul vrednicul de pomenire si mult-daruitul Parinte Miron Mihailescu – descoperit de noi chiar prin intermediul unei ucenice a Sfintiei Sale si cititoare veche a noastra. Parintele Miron a fost un teolog “in act” al iubirii lui Hristos, o inima de o rara gingasie si sensibilitate, atat la glasul lui Dumnezeu, cat si la nevoile oamenilor, un slujitor inflacarat si neobosit al turmei sale din Ocna Sibiului, pentru care isi punea sufletul si careia voia “sa-i dea foc” din focul Duhului Sfant.

Se spune ca slujea aproape zilnic Sfanta Liturghie, simtind chemarea si nutrind patosul de a constientiza sufletele ca Hristos este de fata la modul cel mai viu in Sfanta Liturghie si in toate clipele vietii noastre, ca atunci cand se citeste Evanghelia se petrece un act al vesniciei, care izvoraste “din inima Mantuitorului” si ca atunci efectiv si real “vorbeste Dumnezeu”. A avut ravna extraordinara de “a iubi cu iubirea lui Dumnezeu” si parca duhul sau respira ceva atat din Sfintul Ioan Teologul, Apostolul Iubirii, cat si din Sfantul Simeon Noul Teolog. Ceea ce este coplesitor este cat de mare ii era grija si iubirea parinteasca fata de fiecare suflet in parte, dar o iubire nu care te rasfata, nu te consola sau confirma catusi de putin in pacatele si “neputintele” tale, ci una care te insufla si te responsabiliza maximal, te trezea. Ca si Sfantul Simeon, a avut cuvinte aproape profetice impotriva nevolniciei, a caldicismului credinciosilor care inlocuiesc lupta in Duh cu indreptatirea si victimizarea si un aspru mustrator mai ales al suficientei preotilor care nu-si constientizeaza si nu-si implinesc misiunea dumnezeiasca. Felul in care a inteles si a trait preotia si duhovnicia este de-a dreptul incendiar… Repeta mereu: “Dumnezeu iarta, dar nu scuza”! S-a spus despre parintele Miron ca era un “duhovnic al trezviei”, care chema oamenii catre chemarea lor cea mai inalta, singura adevarata, de fapt, catre desavarsirea in Hristos si nu-i lasa niciodata sa se culce pe-o ureche, sa se resemneze in cele de jos. In acest sens, mai avea un cuvant, foarte frumos si puternic, caruia nu ii dadea un sens liric, metaforic, ci unul foarte real: “Sa inlocuim inima noastra omeneasca cu cea dumnezeiasca“. Cel mai nemaipomenit este cu cata intensitate traia relatia cu Hristos si fiecare Cuvant al Sau si ce dorinta arzatoare avea sa imprime in inimile oamenilor acelasi duh, aceeasi constiinta. Continuare»

17 Comentarii »

“De bună seamă, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea le-a auzit şi le-a înţeles. Ceea ce ştiţi voi, ştiu şi eu şi nu sunt deloc mai prejos decât voi. Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu. Căci voi sunteţi nişte născocitori ai minciunii, sunteţi cu toţii nişte doctori neputincioşi! Ce bine ar fi fost dacă aţi fi tăcut! Câtă înţelepciune ar fi fost din partea voastră! (Iov 13, 1-5)

Atunci Iov a început să vorbească şi a zis: “Câtă vreme veţi întrista voi sufletul meu şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre? Iată a zecea oară de când mă batjocoriţi. Nu vă este ruşine că vă purtaţi aşa? Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greşeala mea este pe capul meu. Iar dacă voi vă faceţi tari şi mari împotriva mea şi-mi scoateţi ochii cu ticăloşia mea, Să ştii că Dumnezeu este Cel ce mă urmăreşte şi că El m-a învăluit cu laţul Său. (Iov 19, 1-6)

Milă fie-vă de mine, aveţi milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit! De ce mă prigoniţi cu urgia lui Dumnezeu şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? Cit aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, cât aş vrea să fie săpate pe aramă. Să fie săpate pe veci, cu un condei de fier şi de plumb, într-o stâncă! Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu si că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Şi afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. Pe El Îl voi vedea şi ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Şi de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine“. (Iov 19, 22-27)

Invatatura cea mai insemnata pe care crestinii o pot descoperi in Cartea lui Iov mi s-a parut a fi modul in care trebuie sa ne purtam cu cei aflati in suferinta. Continuare»

17 Comentarii »

Ii praznuim astazi pe cei Trei Mari Dascali si Ierarhi ai Bisericii, Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, care prin descoperire cereasca au aratat crestinilor, ce se galceveau pentru a dovedi intaietatea vreunuia dintre ei, legatura dragostei lor intru Domnul. Prietenia duhovniceasca, despre care acesti ierarhi ne-au lasat cuvantari pline de har, se imputineaza astazi din ce in ce, pe masura racirii dragostei multora, iar slabiciunea legaturilor dintre noi ne face vulnerabili in fata atacurilor celui rau.

“Care zid este atat de puternic si atat de intarit prin legatura perfecta a pietrelor trainice din care e construit, incat sa reziste atacurilor vrajmasilor ca ceata celor cari se iubesc – unii pe altii si cari sunt stransi intr-o singură unire? Atacurile diavolului le resping; si pe bună dreptate. Caci cei cari se oranduiesc in ordine de lupta contra diavolului sunt de neinvins; de uneltirile lui isi inalta trofeele stralucitoare ale dragostei. Sunt ca si o liră. După cum coardele lirei sunt multe, dar dau o singura melodie si scot o cantare placuta, tot astfel si cei cari sunt stransi intr-un gand dau drumul cantării melodioase a dragostei. Nimic nu poate sa fie mai dulce decat dragostea!“

Asa descria Sf. Ioan Gura de Aur intarirea duhovniceasca pe care si-o daruiesc prietenii adevarati. Sa ravnim la masura dragostei duhovnicesti descrise de acesti sfinti, apropiindu-ne de prietenii nostri intru Hristos, care, cu toate posibilele lor slabiciuni si greseli, ne pot fi dreptar zilnic, mangaiere in necazuri, sprijin in vreme de ispita si intremare din cadere: Continuare»

11 Comentarii »

“Asceza ascultarii e indispensabila nu numai fata de Dumnezeu, ci si fata de fratele nostru, cand acesta ne cere un lucru cu putinta si nu potrivnic duhului poruncilor lui Hristos. Asceza rastignitoare a ascultarii fata de fratele face deopotriva mai fina in noi capacitatea de a sesiza mai profund vointa lui Dumnezeu. (…) Fara aceasta cultura a ascultarii, omul va ramane inevitabil “un cerc inchis”, mereu nefericit inaintea Vesniciei. (…) Continuare»

9 Comentarii »

“Este necesar sa vorbim, cu privire la Traditie, despre paternitatea in Dumnezeu si despre ascultarea duhovniceasca; cu privire la rugaciune si in mod deosebit cu privire la rugaciunea neincetata, este necesar sa vorbim despre dragoste si despre prietenie. Iata fundamentul divin al tuturor lucrurilor si in special, al rugaciunii noastre. Aceasta este o opinie care pare banala si depasita. Cine indrazneste astazi sa mai vorbeasca despre prietenie? Cine indrazneste astazi sa mai creada inca in dragoste si in prietenie, cand si una si cealalta au fost atat de des batjocorite si parodiate? Crestinul este acela care indrazneste sa creada in iubire si in atotputernicia ei dumnezeiasca. Continuare»

10 Comentarii »

Capitolul de mai jos face parte din cartea “Trezire duhovniceasca”, aparuta la editura Evanghelismos, care reprezinta al doilea volum cuprinzand invataturile Cuviosului Paisie Aghioritul.

• Cititi si: Cuviosul Paisie Aghioritul: Pentru cel credincios mucenicia este sarbatoare

Fratietatea

- Parinte, ma nelinistesc atunci cand spuneti ca vom trece prin ani grei…

- Sa va iubiti, sa fiti unite, formate duhovniceste, sa aveti barbatie, sa fiti un trup si sa nu va temeti de nimic. Dupa aceea va ajuta Dumnezeu. Sa cultivati dragostea cea duhovniceasca. Sa aveti o astfel de dragoste, precum are mama pentru copilul ei. Sa existe fratietate, jertfa, caci incet-incet vom trece si prin zile grele. Continuare»

34 Comentarii »