Război întru Cuvânt

Rugaciune

Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie,
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

***

Florin Bogardo (Stela Enache): Rugaciune (versuri: Mihai Eminescu)

…inalta-ne, ne mantuie!

“Dupa cum am mai afirmat, intentia mea nu este sa reafirm si sa sustin adevaruri spuse si demonstrate de personalitati competente. Intentia mea este sa rectific, printr-o marturisire simpla si adevarata, nerecunostinta mea fata de Mihai Eminescu, care atat pentru mine cat si pentru foarte multi detinuti politic a fost apostol si profet si, in ultima instanta, fratele Mihai, cel ce cu „Rugaciunea” sa ne-a intarit si ne-a adus langa Maica Domnului, grabnica ajutatoare. Continuare»

5 Comentarii »

Mereu cersim vietii ani multi, asa-n nestire, Continuare»

44 Comentarii »

Cititi, va rugam:

• Mircea Rusu – Colinda (de Radu Gyr)
  

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

 

“Dumnezeu de Sus

In inimi ne-a pus

Numai lacrimi grele (…)

Pentru osanditi

Ingerii grabiti

Nu aduc colinde (…)

Peste fericiri apuse

Tinde mana Ta, Iisuse!


Cei din inchisori,

Te asteapta-n zori,

Pieptul lor suspina,

Cei din inchisori,

Te asteapta-n zori,

Sa le-aduci lumina!


Continuare»

4 Comentarii »

“Cel ce va scapa lumea de nevoi, S-a nascut intr-un staul printre boi…”

Continuare»

10 Comentarii »

Parintele Sofian – om al blandetii dumnezeieşti

IPS TEOFAN

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

„Eu am zis: dumnezei sunteţi” (Ioan 10, 34). Ţinta urmată cu tenacitate de creştinul autentic este îndumnezeirea, do­bândirea Sfântului Duh. Puţini oameni au capacitatea să înţeleagă acest lucru şi, mult mai puţini, sunt cei care într-o generaţie întreagă îndeplinesc chemarea de a fi dumnezei [dupa har].

Cum se manifestă un om îndumnezeit? Cum arată o persoană care a devenit sălaş al Duhului Sfânt? Care este chipul celui ce a ajuns la „unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4,13)7

Dumnezeu m-a binecuvântat de-a lungul vieţii să în­tâlnesc mulţi oameni îmbunătăţiţi duhovniceşte. Amintesc câţiva dintre cei plecaţi în lumea Împărăţiei cerurilor: Continuare»

15 Comentarii »

ODINIOARĂ ŞI ACUM

Aruncându-ne în urmă

Ochii noştri sufleteşti

Către anii din vechime

Ai vieţii creştineşti,

Mintea noastră se uimeşte

De sfinţenia de-atunci,

Limba fără grai rămâne,

Ne simţim ca nişte prunci.

Continuare»

9 Comentarii »

“… In felul acesta, alternand duritatea cu o parsiva si demobilizatoare “cumsecadenie”, au reusit reeducatorii sa-i castige pe multi dintre ‘pensionarii’ Aiudului“

“Prin decembrie 1961 sau ianuarie 1962, s-a raspândit deodata vestea ca a început reeducarea. Anumite surse anuntau prin Morse ca pe cutare sectie, la celulele cutare si cutare, au fost înfiintate “cluburi” în care oamenii citesc, joaca sah ori discuta. Vestea a fost primita de detinuti în mod diferit. Cei mai multi, care nu stiau nimic sau stiau foarte putin despre ceea ce se întâmplase la Pitesti, au primit-o cu nepasare, iar unii dintre ei doar cu vaga curiozitate. Cei care erau insa edificati asupra “fenomenului” Pitesti, ca sa nu mai vorbesc de cei care chiar trecusera prin acel iad, au primit-o cu îngrijorare, unii cu groaza chiar. Întâmplator, în momentul raspândirii acestei vesti, stam în celula cu un fost student la Filosofie la Iasi care trecuse prin Pitesti. Acesta, când a auzit de reeducare s-a îngalbenit literalmente la fata si timp de vreo trei zile nu a mai scos un cuvânt. Dupa ce s-a mai linistit, prinzând un moment prielnic, m-a tras într-un colt si mi-a spus:

“Daca începe reeducarea si se reediteaza ceea ce s-a întâmplat la Pitesti, eu ma sinucid“.

In primul moment am crezut ca a luat-o razna. Dar nu, n-o luase. Omul era perfect lucid, dar extrem de inspaimantat. Am inteles acest lucru dupa ce, în zilele urmatoare, mi-a reluat cu lux de amanunte ceea ce se întâmplase, de fapt, la Pitesti. Desi stiam cate ceva despre “fenomen”, ce mi-a fost dat sa aud de la el m-a cutremurat. Si abia atunci am înteles cu adevarat spaimele prietenului meu. Continuare»

15 Comentarii »

• Mircea Rusu – Colinda (de Radu Gyr)
  

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

 

“Dumnezeu de Sus

In inimi ne-a pus

Numai lacrimi grele (…)

Pentru osanditi

Ingerii grabiti

Nu aduc colinde (…)

Peste fericiri apuse

Tinde mana Ta, Iisuse!


Cei din inchisori,

Te asteapta-n zori,

Pieptul lor suspina,

Cei din inchisori,

Te asteapta-n zori,

Sa le-aduci lumina!

Continuare»

17 Comentarii »

O poezie in care suntem siguri ca foarte multi se regasesc si, fie si daca ar fi numai pentru aceasta, si nu si pentru… mult mai mult, pentru toata jertfa sa din temnite (despre care atat de usor vorbim, dar la a carei simpla evocare te cutremuri coplesit si rusinat), pentru marturia sa pretioasa despre reeducarea de la Aiud si pentru prezenta si discretia sa nobila, tot s-ar cuveni sa-i spunem public macar atat: VA MULTUMIM!

Prefacerea

Am cersit un timp lumina
Pe la usi straine,
Nestiind ca luna plina
Prinsa-i toata-n mine.

La raspantiile vietii
Stam cu mana-ntinsa
Si ma miluiau drumetii
Cu lumina stinsa.

Cand si cand, cate-o scanteie
De-un nebun zvarlita,
Imi parea calea lactee
Mie daruita.

Si treceam asa prin viata,
Miluit de lume,
Ca si ea catand prin ceata,
Nu stiu ce anume. Continuare»

5 Comentarii »

• SPRE PATRIA CEREASCĂ

“Descoperirea pe care a avut-o fericita Monica, mama Fericitului Augustin, în portul Ostie, aproape de Roma (aceasta a avut loc într-o noapte când poposeau la liman, la întoarcerea lor spre pământul scump al patriei). Fericitul Augustin s-a născut în orăşelul Tagast, din Africa. A fost cel mai strălucit dascăl al creştinătăţii din Apus (atunci când Biserica Romei era pravoslavnică). A trăit cam în aceiaşi vreme când în Răsărit străluceau Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile, Grigore şi Ioan Gură de Aur. În tinereţea lui, fericitul Augustin a trăit în destrăbălare şi fiind încă nebotezat, s-a rătăcit în eresul Maniheilor. Fericita Monica se ruga ziua şi noaptea pentru el şi mai ales se frângea inima ei, când se gândea că ea va merge la fericire şi fiul ei nu va fi împreună.

În durerea ei nemărginită, a rugat într-o zi pe un episcop ca să deschidă vorba cu fiul ei, că doar îl va convinge să lase rătăcirea.

Dar Episcopul n-a îndrăznit să intre în vorbă cu fiul ei, care covârşea pe toţi cu talentul lui de retor şi cu învăţătura lui.

Atunci fericita Monica a început să roage pe Episcop cu mai multă stăruinţă, vărsând pâraie de lacrimi la picioarele lui. Atunci, el a liniştit-o, zicându-i cu bunătate:

– Hai, lasă-mă femeie şi du-te în pace, căci fiul acestor lacrimi fierbinţi este cu neputinţă să se piardă!

Dar ea fiind tot mai scârbită şi cu îndoială, Dumnezeu i-a descoperit într-o noapte că acolo unde va fi ea, va fi şi fiul ei împreună. Şi s-a împlinit făgăduinţa, căci Augustin s-a botezat şi a ajuns unul din apărătorii Ortodoxiei.

Aici este vestirea pentru mutarea ei în patria cerească, după botezul fericitului Augustin de către Sf. Ambrozie, Episcopul Mediolanului (Milanul de astăzi). Continuare»

7 Comentarii »