Război întru Cuvânt

Partile anterioare:

• “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (1)
• “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (2)
• “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (3)

Partile urmatoare:

• “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (5)
• “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (6)
• “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (7)

Cine nu este teolog?

Intr-o revista s-a reprodus un text publicat de o alta revista, care, dupa ce a fost citit, i-a scandalizat pe foarte multi crestini. Vom prezenta aici cateva puncte ale acestui articol, pentru a constata fiecare ca sunt aspecte inacceptabile pentru Ortodoxia noastra. Asadar, acolo scrie:

1. ”Trebuie sa subliniem ca nu sunt teologi toti cei care identifica Antihristul cu 666″. Revista in cauza, republicand articolul, arata ca nu cunoaste si ca dispretuieste intru totul textele sfinte ale Scripturii noastre, cu impietate spunand ”ca nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvantatori)” atatia si atatia sfinti ai Bisericii noastre care ne-au lasat prin traditie scrieri si opere foarte pretioase, unde s-au pronuntat in legatura cu tema noastra; sa pomenim numai cativa: Sfantul Efrem Sirul, Sfantul Irineu episcop al Lyonului, Sfantul Andrei, episcopul Noii Cezareii, Sfantul Ipolit papa al Romei, Sfantul Areta, episcopul Noii Cezareii si atatia alti sfinti ai Bisericii noastre. Oare nu se rusineaza necredinciosii sa spuna ca sfintii nostri ”nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvantatori)”? (Noi, considerand aceasta necinstire adusa Sfintilor o necinstire a propriei noastre persoane, le spunem ca numai prin faptul de a dispretui, de a desconsidera si de a necinsti pe sfintii nostri si de a se considera teologi pe ei insisi arata in ochii tuturor caderea duhovniceasca pe care au suferit-o, potrivit cu legea duhovniceasca, care spune: ”Oricine se inalta pe sine (mai presus de sfintii nostri) se va smeri” (Luca 18, 14). Continuare»

8 Comentarii »

Partile anterioare:

• “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (1)
• “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (2)

“… Ei fac acest lucru in mod intentionat si artificial, numai si numai ca sa ridiculizeze subiectul si sa determine opinia publica sa-i considere pe crestini ca unii care scotocesc ca sa gaseasca si sa vada peste tot numai 666. Ce realizeaza astfel? Pun in aplicare vechea poveste a ciobanului cu lupul: ciobanul mincinos care striga intr-una: ”Lupul la oi!”, iar lumea care alerga de fiecare data sa-l ajute; pana cand, intr-un sfarsit, au incetat sa-l mai creada, iar atunci cand, intr-adevar, lupul a navalit la turma, nimeni n-a mai crezut strigatele de ajutor ale ciobanului”. Continuare»

13 Comentarii »

Cititi aici prima parte

Dacă sunt curat, de ce trebuie să mă tem?

“Unii spun cu naivitate impregnată mai degrabă cu lasitate: ”Pe mine nu mă deranjează să vadă tot ce fac pentru că sunt curat si nu mă tem”! Noi suntem de acord cu ei că sunt curati. Lucrul de care ne temem însă este acesta: ce se va întâmpla dacă sistemul ajunge pe mâna vreunuia murdar, care îi urăste pe cei curati? Ce se întâmplă atunci? Când va dori să-i extermine pe cei curati, ce posibilitate vor mai avea ei să-si ceară dreptatea si unde se vor refugia ca s-o găsească? Nici nu mai stim câti împărati în trecut având puterea în mâinile lor, i-au persecutat numai pe cei curati si sfinti si de mâna lor au murit ca martiri milioane de nevinovati si sfinti. Continuare»

7 Comentarii »

Incepem cu acest articol o serie de fragmente reproduse din cartea, una dintre cele importante pentru intelegerea zilelor pe care le traim, cu titlul “La apusul libertatii”, scrisa de Ieromonahul Hristodul Aghioritul, reeditata recent de Editura Sophia. Simtind profund raspunderea, in calitate de crestin, de monah si de duhovnic, pentru consecintele acceptarii sistemului de putere tehnologico-totalitar ce se profileaza, raspundere ce ar decurge din “tacerea asupra tuturor celor ce uneltesc in frumoasa noastra tara”, Ierominahul Hristodul a scris aceasta carte ca o datorie de constiinta ce se cere imperativ implinita. De ce? Pentru ca, dupa cum spune el insusi, “tacerea este considerata drept acceptare si consimtire, de aceea si Domnul nostru Hristos ne-a spus ca marturisirea noastra o vrea “inaintea oamenilor” si ca numai despre faptele noastre cele bune trebuie sa nu stie stanga ce face dreapta”.

Iar marturisirea nu a facut-o oricum, nu in infierbantarea sangelui sau animat de un zel lipsit de discernamant, ci cautand sa puna la indemana credinciosului ortodox, precum si oricui este ingrijorat de procesele prin care trece lumea de astazi, o analiza clara, la obiect, documentata asupra inchisorii tehnologice totalitare care se pregateste pentru intreaga lume.

Desi este scrisa cu mai multi ani in urma, pentru contextul grecesc, fragmentele preluate pe site-ul nostru se refera la aceleasi probleme pe care le intampinam si noi acum, legat de noile acte de identitate cu cip RFID. Este descris cadrul legislativ creat de Uniunea Europeana prin acordul Schengen, cum se foloseste codul de bare si de ce, care anume sunt lucrurile la care ne opunem si de ce le consideram periculoase. O sumedenie de raspunsuri ortodoxe la intrebari grave iscate de constructia, din ce in ce mai grabita, a ultimului totalitarism.   Continuare»

14 Comentarii »

***

CALEA SPRE SFINŢIRE A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA[1]

de Arhimandritul Efrem, Egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi

Prea Sfinţite, iubiţi fraţi în Hristos,

În seara aceasta, în această sinaxă latreutică ni se prilejul să comentăm anumite întâmplări, după cum sunt relatate de Sfântul Filotei Kokkinos, Patriarhul Constantinopolului, care a scris Viaţa acestui mare Părinte al Bisericii noastre Ortodoxe, Sfântul Grigorie Palama, să le comparăm cu realitatea contemporană spre problematizare şi să identificăm elementele cele mai importante care au făcut posibilă calea spre sfinţire a lui Palama. Continuare»

12 Comentarii »

“Oamenii trebuie să afle, căci nu cunosc…”

Publicăm sub acest titlu o scrisoare a D-nei Catherine Lesier, prin care mulţumeşte mănăstirii Sfântului Grigorie din Muntele Athos pentru contribuţia la trecerea soţului ei răposat la Biserica cea una, sobornicească şi apostolească, Biserica Ortodoxă. Titlul de mai sus reprezintă ultimele cuvinte ale lui Georges Lesier, prin care îşi exprimă durerea pentru compatrioţii săi francezi; credem că acest articol le va fi de folos şi celor care încă n-au cunoscut şi încercat harul Sfântului Duh. Iată ce spunea despre această convertire minunată Arhimandritul Gheorghe (Kapsanis), stareţul şi egumenul mănăstirii Sfântului Grigorie:

Convertirea lui Georges este, bineînţeles, în chip firesc lucrarea dumnezeiescului har. Este răspunsul lui Dumnezeu la căutarea sa nevinovată, la lupta sa duhovnicească lăuntrică care n-a fost altceva decât o anticipare a unirii cu Sfânta Biserică. Este, fără îndoială, rodul dragostei şi rugăciunilor din inimă ale evlavioasei sale soţii şi ale părinţilor şi fraţilor duhovniceşti, care sunt amintiţi în scrisoarea D-nei Lesier.

Credem că Georges, după cum a cerut, şi-a păstrat neprihănită haina sfântului botez şi se odihneşte acum în slava lui Dumnezeu, mijlocind atât pentru familia şi fraţii săi duhovniceşti, cât şi pentru cei de un neam cu el. „Ei trebuie să afle, căci nu cunosc”, obişnuia să spună despre francezi. Îşi dorea ca toţi, de s-ar putea, să cunoască harul Sfântului Duh, pe care Georges îl trăise puternic o dată cu primirea botezului. El vorbea din experienţă, fiind foarte convingător; cuvintele sale au fost primite în sânul familiei şi al compatrioţilor care l-au cunoscut.

Ne rugăm ca Dumnezeu să-i odihnească sufletul cu drepţii şi îi cerem să se roage lui Dumnezeu pentru noi, cei ce am ajuns să-l iubim.

Continuare»

10 Comentarii »

RĂSCUMPĂRAŢI VREMEA (sursa: Presa Ortodoxa)

“Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt” (Efeseni 5, 16) se potrivesc mai mult ca oricând vremurilor de astăzi. „Zilele rele” sau, mai bine spus, vremurile apocaliptice în care trăim, îl pun pe creştinul ortodox în faţa unor evenimente şi fapte nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Un guvern mondial, un singur conducător, o singură religie, cip-uri pentru supravegherea şi manipularea întregii populaţii şi celelalte care decurg din acestea sunt obiective „de binefacere” ale Noii Ordini Mondiale. Continuare»

25 Comentarii »

Extrase din cuvintele unor batrani duhovnicesti athoniti si ale unui venerabil ierarh, citite in ultima perioada in revistele ortodoxe, pe care le dedicam, cu toata dragostea, pretuirea si durerea, fratilor nostri ortodocsi de pe internet si nu numai, ale caror inimi sunt “îmboldite de spinii urii”, ca o chemare sincera spre impacare, smerenie, dragoste si unitate intru Hristos, fara de care nimic nu vom izbandi, oricat de multa “dreptate” am avea:

****

Parintele Dionisie Ignat de la Colciu:

“Durerea cea mai mare este că noi între noi nu ne iubim, noi între noi. Dacă şi aici, şi în monahism se strecoară ispititorul ăsta! Tu eşti român şi eu român, dar el se bucură când îţi poate săpa o groapă ţie, în faţa duşmanului. In faţa duşmanului, care duşman e şi al lui şi al meu. El se uneşte cu duşmanul lui şi al meu ca să mă distrugă pe mine. Am observat că multe întâmplări din acestea s-au întâmplat şi asta-i dureros. Continuare»

26 Comentarii »

“-  Parinte, ati comentat pe larg decizia Sf. Sinod legata de cazul Corneanu…

-  Ei, ce am spus, am spus. Fiecare are o parere a lui. Si eu o am pe a mea. Si tu o ai pe a ta. Si multi dintre ierarhii romani aveau parerile lor, cum ca mitropolitul trebuia caterisit, sau macar sa i se asigure o retragere onorabila. Dar nu stiu ce s-a intamplat dintr-o data cu convingerile lor, ca si le-au schimbat in totalitate la Sinod! Continuare»

16 Comentarii »

Documentul de la Ravenna şi primatul papei

de Arhim. Gheorghe Kapsanis, Stareţul Mănăstirii Grigoriu din Sfântul Munte Athos

“În prima sa întrunire de la Ravenna (octombrie 2007), Comisia Mixtă Internaţională pentru Dialog Teologic între ortodocşi şi romano-catolici susţine că a pus „o bază fermă pentru discutarea viitoare a chestiunii primatului la nivelul universal al Bisericii” (Documentul de la Ravenna, paragraful 46)^[1]. „Baza fermă“, după cum reiese din cele 46 de paragrafe ale documentului de mai sus, este accepţiunea că în timpul primului mileniu, înainte de Schisma finală din 1054, episcopul Romei era recunoscut ca primul între cei cinci patriarhi în cadrul sinodalităţii bine funcţionabile de atunci. Se anunţă discutarea în continuare asupra primatului după cum urmează: „Chestiunea rolului episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor romane să fie studiată în profunzime. Care anume e funcţia specifică a episcopului primului scaun în eclesiologia comunională şi în lumina a ceea ce s-a spus în documentul prezent despre sinodalitate şi autoritate? Cum anume trebuie înţeleasă şi experiată în lumina practicii eclesiale a primului mileniu învăţătura despre primatul universal formulată în Conciliile I şi II Vatican? Sunt chestiuni cruciale pentru dialogul nostru şi pentru speranţele restaurării comuniunii depline între noi” (paragraful 45). Continuare»

24 Comentarii »