Război întru Cuvânt

Staretul Efrem si Gheronda Iosif Vatopedinul

Despre paternitatea duhovniceasca

- S-au împlinit pe 1 iulie 2011 doi ani de la adormirea fericitului întru pomenire Stareţ Io­sif Vatopedinul. Stareţul Iosif a devenit cunoscut în toată lumea. Oamenii îl căutau. Care este explicaţia acestui fapt?

- Omul vremurilor noastre trăieşte, ca niciodată altcândva, o criză a instituţiilor şi a valorilor, trăieşte într-o confuzie de idei, trăieşte un sens al vieţii lipsit de orientare. In esenţă, omul vremurilor noastre nu cunoaşte ce este omul, posibilităţile şi menirea omu­lui. Cu toate acestea, în momentul în care vede, în care se apropie de oameni adevăraţi, de oameni care trăiesc viata în Hristos, el este mişcat, îşi pune probleme, dobândeşte neliniştea cea bună despre care vorbea Cu­viosul Paisie, şi este insuflat a porni la „lupta cea bună“. Şi oare cu cât mai mult nu vor fi atraşi cei credincioşi de prezenţa şi de cu­vântul unui astfel de următor al lui Hristos, a unei astfel de pilde vii, atunci când o au înaintea ochilor lor?

Deşi Stareţul Iosif nu era un om învăţat potrivit regulilor educaţiei — nu terminase nici gimnaziul! – el avea înţelepciunea cea după Dumnezeu, care izvora din părtăşia lui trăită cu Dumnezeu; el trăia harul dumne­zeiesc. Acest har dumnezeiesc este cel care-i atrăgea pe oameni lângă el.

- Care erau virtuţile care-l caracterizau mai mult pe Stareţul Iosif Vatopedinul?

Continuare»

101 Comentarii »

“(…) De fiecare data cand se dau la iveala marturii des­pre Parinti imbunatatiti contemporani ne bucuram cu prisosinta. Astfel de marturii sunt sprijin si tarie pen­tru fiecare crestin, dar mai ales pentru noi, monahii vremurilor celor din urma; ni le daruieste Dumnezeu ca sa ne arate ca oameni asemenea noua, care au trait in acelasi veac al rautatii, pacatului si neputintei firii omenesti, au ajuns la masura sfinteniei.

Ne bucura acum cu atat mai mult editarea cu­vintelor de folos ale Parintelui Dionisie de la Colciu, care vad astfel pentru prima data lumina tiparului, caci pe Parintele l-am cunoscut personal, eu si mul­ti monahi din manastirea noastra, si am fost cu totii mangaiati, pentru mai multi ani, de prezenta lui intr-una din chiliile ce apartin de Lavra Vatopedului. Dupa trecerea sa in ceata cuviosilor din ceruri, a venit ceasul ca margaritarul de mare pret (Matei 13, 46) sa fie dat intregii adunari a Bisericii si harul vorbelor sale sa se pogoare in inimile tuturor celor care se vor aple­ca asupra paginilor de fata cu smerenie si pricepere duhovniceasca.

Parintele Dionisie a venit in Sfantul Munte in 1926 la varsta de 17 ani. Viata calugareasca i-a fost insotita dintru inceput de saracie, stramtorare, osteneli si ispi­te, intr-o masura pe care cu greu ne-am putea-o inchi­pui astazi. In chilia inchinata Sfantului Gheorghie din Schitul Colciu s-a stramutat in 1937 si, pana la trece­rea sa la Domnul, pentru aproape saptezeci de ani, a stat cu rabdare si dor de isihie intr-o incapere smerita de numai cinci metri patrati. Acolo insa l-a cunoscut pe Hristos si a inteles fara de tagada ca, asa cum spu­nea Gheron Iosif Isihastul, la capatul rabdarii, atunci cand inceteaza orice mangaiere omeneasca, in inima se pogoara dulceata mangaierii dumnezeiesti.

Staretul nu era un om invatat, dar avea multa cu­nostinta duhovniceasca, sau, altfel spus, gustase din harul Duhului Sfant. Cuvintele lui erau simple, asa cum de altfel era el insusi, insa atunci cand vorbea, cel care avea urechi sa auda (Matei 11, 15) era incredintat intr-un chip tainic ca prin el vorbeste intreaga Traditie a Bisericii. I s-ar fi potrivit vorbele Sfantului Apostol Pavel: Si invatatura si propovaduirea mea nu stau in cuvantari de induplecare ale intelepciunii, ci in aratarea Duhului si a puterii, pentru ca credinta voastra sa nu fie intru intelepciunea oamenilor, ci intru puterea lui Dum­nezeu (I Corinteni 2, 4-5). Continuare»

11 Comentarii »

“Modul de vietuire care face sa se implineasca persoana umana este viata launtrica, este intoarcerea cu privirea spre launtrul fiintei, este rugaciunea mintii. Si, asa cum spune cuviosul parintele nostru contemporan noua, Iosif Isihastul Vatopedinul, ai carui fii duhovnicesti suntem noi, omul si in mod special calugarul, sa se indeletniceasca cu aceasta lucrare launtrica. Urmand cuvantul proorocului David: “Cautati si vedeti ca eu sunt Dumnezeu!”.

Intr-una din aratarile de dupa moarte ale parintelui Iosif unui calugar evlavios, i-a spus ca mantuirea oamenilor, mantuirea omenirii consta in savarsirea corecta a acestei lucrari a mintii. De aceea, mesajul pe care vi-l aducem de la Sfantul Munte este acest indemn: atat cat puteti, savarsiti rugaciunea Domnului. Deoarece, din nefericire, astazi oamenii pierd foarte mult timp cu nimicuri. Cei mai multi dintre noi, cei mai multi oameni se vaita permanent ca nu le ajunge timpul, ca nu au timp. Si daca am face un “control” al felului in care isi consuma, isi petrec timpul, am vedea ca petrec foarte mult timp ocupandu-se cu lucruri de nimic. De aceea, fratii mei, atat cat puteti, atat cat aveti putere, iubiti rugaciunea! Pentru ca rugaciunea este modul in care dumnezeiescul har salasluieste in inima omului.

Problemele, in viata omului, s-au inmultit foarte mult, si aceasta se datoreaza faptului ca oamenii s-au indepartat de vietuirea dupa Evanghelia Mantuitorului. Si se afla de aceea oamenii sub o presiune negativa permanenta. Sunt tulburati permanent. Nu au pace inlauntrul lor. Si aceasta pentru ca numai Hristos este pacea noastra, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel. Iar problemele din viata noastra nu se rezolva numai prin a ne gandi la ele, ci se rezolva cand ne rugam pentru ele. De aceea, atat cat ne sta in putinta, sa fim inlauntrul Bisericii.

La Sfantul Munte vin foarte multi inchinatori astazi. Si de multe ori vin cu diferite justificari. Pentru ca, uneori, spun ei, se scandalizeaza de atitudinea, de comportamentul unor purtatori de rasa din ierarhia superioara sau din randul preotilor. Dar aceste lucruri sunt numai pretexte, pe care nu le poate infatisa decat un om care se afla in pacat. Noi le raspundem: “Asa cum nu renuntam la stiinta medicala pentru faptul ca exista si medici slabi, tot asa, nu trebuie sa renuntam la Biserica lui Hristos pentru ca exista slujitori nevrednici in slujba Bisericii”. Sa nu uitam ca din primii membri ai Bisericii, care au fost cei doisprezece apostoli, intre ei a fost si fiul pierzarii. Dar, cu toate acestea, stim cu totii, dupa fagaduinta Domnului nostru Iisus Hristos, ca portile iadului nu vor birui Biserica lui Hristos”. Continuare»

26 Comentarii »

***

CALEA SPRE SFINŢIRE A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA[1]

de Arhimandritul Efrem, Egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi

Prea Sfinţite, iubiţi fraţi în Hristos,

În seara aceasta, în această sinaxă latreutică ni se prilejul să comentăm anumite întâmplări, după cum sunt relatate de Sfântul Filotei Kokkinos, Patriarhul Constantinopolului, care a scris Viaţa acestui mare Părinte al Bisericii noastre Ortodoxe, Sfântul Grigorie Palama, să le comparăm cu realitatea contemporană spre problematizare şi să identificăm elementele cele mai importante care au făcut posibilă calea spre sfinţire a lui Palama. Continuare»

12 Comentarii »