Război întru Cuvânt

“Ascet este luptatorul, nevoitorul. A exersa (in greceste ασκεω = “a exersa”, de unde provine “asceza”) inseamna a lupta, a lucra, a actiona. Ascetul nu merge ca sa aiba vedenii, ca sa-L vada pe Dumnezeu, pe sfinti, ci ca sa faca asceza, sa se lupte. Cand ai asteptari, vine Dumnezeu si-ti dovedeste desertaciunea inimii tale si a cugetului tau. Prin urmare, e nevoie sa fii gata pentru toate lucrurile neasteptate si sa ai un cuget barbatesc, sa fii darz, sa nu-ti fixezi vreo limita sau vreo planuire in calea ta. Cand cineva face o drumetie pe munte, vrea sa ajunga in varf. Dar varful nostru este eshatologic, este cerul. Noi nu ne stabilim o tinta pamanteasca. Continuare»

3 Comentarii »

“Fiilor, rugăciune! Rugăciune, părintilor, ca să ne descopere Dumnezeu si să nu facem vreo greseală. Ceea ce ne va descoperi Dumnezeu, aceea vom primi”. (Gheron Iosif Isihastul)

Introducerea redactorilor revistei Presa Ortodoxa (de unde am preluat articolul):

Am aflat de la cititorii noştri că în cadrul unor dezbateri privind chestiunea calendarului a fost adus în discuţie şi sfântul stareţ athonit Gheron Iosif Isihastul, cunoscut românilor mai ales prin scrisorile sale, publicate în limba română la Editura Bizantină sub titlul generic Mărturii din viaţa monahală. Încercând să-şi justifice propria stare de neascultare faţă de Biserică, unele voci îl prezintă ca fiind un părinte „zelotist”. În cazul ortodocşilor aflaţi „pe vechi”, a fi zelotist nu se traduce simplu prin ceea ce numim în România stilist (vechi-calendarist) – pentru că Sfântul Munte, Patriarhia Ierusalimului, Rusia, Serbia, ş.a. s-au opus schimbării calendarului şi slujesc după vechiul calendar, dar păstrează comuniunea cu întreaga Biserică Ortodoxă. Într-o primă accepţiune, la Sfântul Munte, zelotişti s-au numit toţi aceia care, neprimind noul calendar, au încetat şi pomenirea patriarhului de la Constantinopol (atitudine adoptată în primă fază şi de Cuvios). Cu timpul, s-a cristalizat un zelotism extremist, caracterizat prin neascultarea faţă de ierarhie, tăgăduirea valabilităţii Sfintelor Taine ale tuturor acelora care slujesc „pe nou” şi respingerea comuniunii cu toate Bisericile Ortodoxe „oficiale”. Continuare»

Nu exista comentarii »

• Ortodoxia tinerilor: “Tre’ să mă dau după lume, e clar!”

“Sunt vorbele unui prieten, un baiat foarte bun, dar care e chinuit de “duhul lumesc“, asa cum spunea Parintele Paisie Aghioritul. Doamne ce dreptate avea dragul nostru parinte si cat de chinuiti ne lasam uneori de acest “duh lumesc”! Ce este de fapt acest duh lumesc, sau duhul lui antihrist, cum il numesc unii? Nu stiu sa-l explic in termeni teologici, dar pot sa-l descriu asa cum il simt uneori la mine sau la cei din jur.

Putem sa ne dam seama ca ne chinuie duhul lumesc atunci cand ne e rusine sa ne recunoastem fecioria in fata colegilor, sau atunci cand incercam prima tigara pentru a fi acceptati intr-un grup, sau atunci cand refuzam conversatia cu Dumnezeu pentru a petrece timpul in fata televizorului, sau atunci cand refuzam sa ajutam pe cineva din lene sau mandrie, sau atunci cand nu ne putem imagina viata fara confort, si de fiecare data cand ne calcam in picioare principiile si uitam de voia Domnului pentru a fi bine priviti de societate… si pentru ce fel de societate facem asta? Continuare»

5 Comentarii »

Surasul din vesnicie

“Onorabile domn Papanicolau,

La câteva ore de la înmormântarea Bătrânului Iosif aţi publicat pe site-ul dumneavoastră un articol cu titlul «Funeraliile Bătrânului Iosif Vatopedinul – Zâmbet din eternitate», descriind în câteva cuvinte, însoţite de fotografii, evenimentul. Fotografia celui adormit, zâmbind nu doar cu buzele, ci cu întreaga expresie a feţii, a impresionat puternic lumea, cum se vede din articolele şi comentariile de pe multe site-uri. Şi într-adevăr, se pot întâlni oameni abia adormiţi, cu feţe luminoase, cu expresii paşnice, cu odihnă deplină, dar unde s-a mai văzut zâmbet pe feţele lor? Pe de o parte toţi părinţii duhovniceşti spun că ora morţii este înfricoşătoare pentru om, pe de altă parte, citim în Pateric că până si cei mai sporiţi în viaţa duhovnicească, din smerenie, nu se încred în sine înainte de a trece în lumea de dincolo, unde nu mai este nici o primejdie. Mai mult, Bătrânul Iosif suferea cu inima şi era foarte chinuit de boală. Aşadar cum a adormit zâmbind?

Răspunsul este : NU, nu a adormit zâmbind, ci a zâmbit după moarte. Continuare»

18 Comentarii »

“Vino, buna si iubita mea sora, vino si iarasi vom mangaia necazurile tale. Vino, si vom binecuvanta pe Dumnezeu cu glasul dulce al inimii, rostit de gura si care rasuna in minte. Spunand: “Binecuvanteaza suflete al meu pe Domnul si toate cele dinlauntrul meu numele cel sfant al Lui”. Continuare»

8 Comentarii »

• Gheron Iosif Isihastul. 15 august 1959 – 50 de ani de la adormire

Lume desarta! Lume inselatoare! Nimic bun nu ai in tine!

Fiica mea draga, Fotini, inima mea dumnezeiasca si sfanta, ma rog sa fii bine.

Copilasul meu, micutul meu fluturas! Am primit scrisoarea ta si-am citit cele ce mi-ai scris. M-am bucurat ca sunteti toti bine. Dar eu nu sunt bine. Cheltuieli multe si medicamente, dar sanatate deloc. Incet-incet, pasesc spre patria de dincolo. “Nu avem aici cetate statatoare”.

Obstea incearca cu toate mijloacele sa ma intoarca, dar din nefericire ma indrept cu repeziciune spre mormant. Voi merge acolo sa va astept. Continuare»

5 Comentarii »

 CONVERTIREA ETERODOCSILOR* SI MISCAREA ECUMENISTA

Una dintre cele mai interesante comunicări care au avut loc la Congresul Teologic Inter-Ortodox de la Tesalonic din 20-24 septembrie 2004 cu tema: „Ecumenism: Naştere – Aşteptări – Dezminţiri“, a fost şi comunicarea ieromonahului aghiorit Alexie de la Mănăstirea Karakalu din Sfântul Munte Athos, el însuşi un convertit. Textul complet al acestei comunicări a fost următorul: Continuare»

6 Comentarii »

SINAXA CLERICILOR ŞI MONAHILOR ORTODOCŞI DIN GRECIA

APRILIE 2009[1]

FACTORII BISERICEŞTI PARTICIPANŢI ÎN IRESPONSABILITATEA ECUMENISTĂ ZDRUNCINĂ POPORUL ŞI CONDUC LA DIVIZARE ŞI SCHISMĂ

Un text de mărturisire a credinţei împotriva ecumenismului a fost redactat şi semnat de clericii şi monahii ortodocşi în timpul unei sinaxe din Volos în aprilie. Textul este înaintat Sfintelor Mitropolii în scopul semnării mărturisirii de către Înalt Prea Sfinţiţii Mitropoliţi. Mărturisirea de Credinţă a fost deja semnată de către unii Mitropoliţi (de Pireu, de Kithira şi de Etoloakarnania), Stareţi ai Sfintelor Mănăstiri, Monahi, Clerici, Teologi, reprezentanţi ai Corporaţiilor Creştin-Ortodoxe.

Textul este minuţios şi atent, probat teologic, revelator pentru apostazia ortodocşilor ecumenişti de la Credinţa şi Predania Ortodoxă a Părinţilor. Ecumeniştii ortodocşi – se semnalează în Mărturisirea de Credinţă, atrag o parte din Turma Ortodoxă în înşelare (rătăcire), cultivă îndoiala şi îi clatină pe mulţi, conducându-i la divizare şi la schismă. De aceea, „cei care se mişcă în această iresponsabilitate ecumenistă, orice poziţie ar deţine în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfinţilor noştri şi, în consecinţă, se află în opoziţie cu ei. Din acest motiv, poziţia lor trebuie să fie osândită şi respinsă de către întregul Ierarhiei şi al poporului credincios“.

Textul complet al Mărturisirii de Credinţă (împreună cu semnăturile) este acesta: Continuare»

78 Comentarii »

In ultima vreme s-au exprimat pe anumite bloguri ortodoxe o serie de opinii referitoare la problema calendarului si a gruparilor bisericesti de stil vechi, in unele aparand mentionat si un link de pe siteul nostru. Din nefericire, aceste opinii prezinta doar o parte a problemei: anume, faptul ca introducerea calendarului a fost o manevra masonica menita sa faca un pas inainte in apropierea de apostazie a Bisericii (si asa a fost, si bine e sa se spuna si sa se stie acest lucru!), dar ele trec cu vederea, intr-un mod lipsit de obiectivitate, capcanele ascunse in reactiile de tip zelotist la aceasta inovatie, in dezbinare si in lipsa de iubire intre frati. Adica, la problemele pe care le au chiar aceste grupari de stil vechi desprinse din comuniunea cu Bisericile-mama, la motivatiile si duhul care au stat la baza crearii lor si a “roadelor” pe care le-au adus ele pentru starea Bisericii. Ocolirea acestei parti a adevarului nu face bine nimanui si socotim necesar a face aceste precizari – in ciuda timpului tot mai imputinat pe care il avem – pentru ca ne-a fost semnalata de catre multi frati deruta, confuzia si ingrijorarea legata de “campania” de articole pro-stiliste pe care o duce, mai nou, un frate intru Hristos la care tinem foarte mult, dar pe care nu-l mai putem aproba si sustine in linia aceasta, ce risca sa provoace multa sminteala, mai ales in aceste vremuri de multa tulburare. Nu-l vom numi, totusi, pentru ca cei care nu cunosc ce s-a intamplat sa nu aiba, eventual, pricina de defaimare a bunului nostru frate.

Am mai abordat candva acest subiect, iar acum vom reda, in continuare, cateva fragmente preluate din recenta carte de dialoguri cu Parintele Dionisie Ignat de la Colciu, (“revendicat” si el in mod exclusiv de unii fratii stilisti, care aleg numai partile convenabile lor), in care parintele se raporteaza, cu durerea inimii si cu dragoste, tocmai la problema calendarului indreptat. Consideram ca parintele Dionisie se afla in acelasi duh cu Parintii Paisie Aghioritul si Epifanie Teodoropulos, aratand cat de daunatoare sunt ambele extreme, atat cele ale inovationismului masonic-ecumenist, cat si cele ale zelotismului fara discernamant si dragoste.

Drept introducere la cuvintele Parintelui Dionisie, redam mai intai un comentariu pe care l-am primit pe mail de la un frate care a dorit sa isi pastreze anonimatul, comentariu la care subscriem si pe care v-il impartasim tocmai fiindca il asumam si noi intrutotul: Continuare»

7 Comentarii »

• Presa ortodoxa: Pomenirea părintelui nostru Dionisie de la Colciu:

“O să fie un război înfricoşat, poate nu acum, dar în câţiva ani. Aşa va fi că nu vor mai cunoaşte că au fost oameni cei omorâţi. Suntem în vremurile de pe urmă. Sunt semne vădite” (aviz si domnului Bucuroiu si celorlalti care gandesc asemanator, aparandu-se de realitate prin negarea evidentelor – vezi comentariul de aici; a se revedea si cuvintele parintelui Rafail – n.n.)

Să arăţi oamenilor adevărul, dar cu blândeţe, ca şi cum i-ai sfătui, nu ca şi cum le-ai ordona

- Părinte, credeţi că noi, tinerii, chiar teologi fiind, viitori preoţi, suntem cei mai potriviţi pentru a arăta frumuseţea Ortodoxiei acestei lumi care e întoarsă cu spatele la Dumnezeu?

- Datoria noastră, a tuturor celor care cunoaştem Adevărul este să-l arătăm lumii. Să arăţi oamenilor adevărul, dar cu blândeţe, ca şi cum i-ai sfătui, nu ca şi cum le ai ordona, că atunci lumea de astăzi nu te ascultă. Dacă vorbeşti ca şi cum ai ordona, nu te ascultă nimeni, fiindcă toată omenirea s a afundat în înţelepciunea lumii acesteia şi ţi spune: „Eu am atâţia ani de studii, ce umblă ăsta şi îmi spune el de alte drumuri?”.

De aceea, datoria noastră, a creştinilor ortodocşi este ca niciodată să nu contenim să spunem adevărul, să nu stăm pe loc, în nepăsare. Continuare»

14 Comentarii »