Război întru Cuvânt

Pe blogul relativ recent aparut al parintelui Savatie Bastovoi am descoperit un articol pe cat de spumos, pe atat de trist, din care reproducem si noi un fragment mai jos, despre cat de ticalos sunt manipulati parintii si copiii in privinta “informarii” in domeniul religiei de catre cele mai “prestigioase” si incontestabile nume din spatiul editorial international… Adaugam la cronica parintelui Savatie si aceasta prezentare pur si simplu perfida pe care am gasit-o pe siteul Editurii Rao:

Prezentare “Ca parinte, te eschivezi de multe ori atunci cand copilul iti pune intrebari legate de viata, de suferinta sau de moarte. Intr-adevar, e mai simplu sa-i spui ca, daca nu e cuminte, il vede Doamne-Doamne, care locuieste sus, in cer. Dar cat il ajuta un astfel de raspuns? Noi credem ca pustiul tau e mai inteligent de-atat. De aceea, ii propunem aceasta carte, unde i se explica, pe intelesul lui, ca nu e primul care isi pune astfel de intrebari si ca altii au gasit raspunsul…in religie. Lasa-ti copilul sa-si aleaga (in) ce sa creada!“.

Cititi si comentati Dvs.! Pentru noi este strigator la cer! Mai poate spune cineva ca undeva “sus” nu se pregatesc toate cu minutiozitate? Nu sunt copiii nostri “cobaii” acestui experiment satanic de indoctrinare anti-crestina? Continuare»

7 Comentarii »

Fragment din conferinta parintelui Savatie Bastovoi, “A iubi inseamna a ierta“, tinuta in decembrie 2005 la Cluj-Napoca si inclusa in cartea cu acelasi titlu.

“Fiecare om cu bunavointa face un efort pentru a deprinde dragostea. Toti suntem constienti de neputinta noastra de a iubi si numai daca suntem nebuni credem ca avem dragoste. Dar daca avem putina sinceritate, putina seriozitate, vedem in noi la tot pasul aceasta neputinta de a iubi. Daca ma uit inapoi in viata mea, nu gasesc nici un om care sa ma fi iubit si caruia eu sa-i fi putut raspunde asa cum as fi vrut, asa cum s-ar fi cuvenit. Intotdeauna dragostea pe care am primit-o a fost peste puterile mele de a raspunde. Si in stradania aceasta de a intelege dragostea, de a raspunde celuilalt, dar mai intai de toate de a raspunde Mantuitorului Hristos, Care ne-a poruncit si ne-a rugat sa iubim, in stradania de a-L intelege pe Hristos in aceasta porunca, in stradania de a-L intelege pe Dumnezeu ca dragoste, fiecare dintre noi incearca sa iubeasca.

Dragostea este o stare, dar aceasta stare strabate prin anumite gesturi exterioare. Oamenii obisnuiti inteleg dragostea in multe feluri. “Ma iubeste pentru ca m-a asteptat, m-a asteptat pe ploaie, pe frig, a facut un drum indepartat ca sa vina pana la mine, mi-a acordat din timpul sau, din darurile sale, m-a ajutat cu bani, m-a primit la el acasa…” si asa mai departe. Toate acestea sunt gesturi care izvorasc din dragoste. Totusi, nu este neaparat ca aceste gesturi sa presupuna dragostea. Pentru ca si darurile se ofera de multe ori si cu alte scopuri, cu scopul de a dobandi ceva, de a-l avea de partea noastra pe cineva pentru a ne atinge un scop mai nobil sau mai putin nobil. Dincolo de aceste gesturi exterioare, noi cei care suntem in Biserica, cei care am mai citit niste carti despre duhovnicie, care avem un duhovnic, stim ca exista o lucrare launtrica a fiecarui om, exista un exercitiu prin care noi ne educam mintea, ne educam vointa, ne educam inima. Si atunci care ar fi atitudinea inimii noastre atunci cand iubim? Continuare»

9 Comentarii »

Pasaj din Interviul “Viata in Hristos” acordat de catre Parintele Savatie Bastovoi parintelui Sabin Voda de la Radio Reintregirea Alba-Iulia, in noiembrie 2003:

“Pr. Sabin Voda: Ati pomenit de Sfinti si imi vine acum in minte un cuvant de la Cuviosul Paisie Aghioritul, un sfant al zilelor noastre, care spunea ca <<multi sfinti ar fi dorit sa traiasca in vremurile noastre ca sa se nevoiasca>>. La ce credeti ca facea referire Cuviosul Paisie? Continuare»

Nu exista comentarii »

Astazi, 16 mai, se pomeneste Cuviosul Teodor cel Sfintit, ucenicul Sfantului Pahomie cel Mare, despre care am scris ieri aici. Din viata sa mi-a atras atentia un episod tulburator, o dovada de dragoste frateasca si a modului in care lucreaza Duhul Sfant prin persoana unui adevarat indrumator duhovnicesc:

“… Un alt frate după duh, leneş la viaţă, fiind sfătuit şi învăţat adeseori de Cuviosul Pahomie, voia să fugă din mănăstire. Fericitul Teodor, înţelegând aceea, s-a prefăcut că are mâhnire asupra părintelui şi, ca şi cum ar voi şi el să fugă, a zis către fratele acela: “Ştii, frate, că cuvintele acestui stareţ sunt aspre şi mai presus de măsură şi nu ştiu de voi putea să rabd mai mult aici”.

Fratele acela, auzind de la Teodor nişte cuvinte ca acestea, s-a bucurat şi i-a zis: “Oare şi tu pătimeşti rău de la dânsul ca mine?” Grăit-a Teodor: “Pătimesc rău, dar, de vrei să fim împreună, să ne mângâiem unul pe altul, până ce îl vom ispiti încă odată şi, dacă de acum se va arăta bun spre noi, vom sta aici; iar dacă va fi tot rău şi mânios asupra noastră, apoi vom ieşi împreună din mănăstire”. Ascultând fratele acela pe Teodor, n-a plecat din mănăstire, aşteptând până ce vor ieşi amândoi împreună. Deci, Teodor s-a dus şi a vestit aceasta deosebit Cuviosului Pahomie şi a lăudat stareţul înţelegerea lui Teodor. Apoi, chemându-i pe amândoi, părintele şi-a plecat spre dânşii capul şi a zis: “Iertaţi-mă, fraţilor, că v-am greşit, dar şi voi sunteţi datori ca nişte fii adevăraţi, să răbdaţi şi să suferiţi neputinţa părintelui vostru”. Astfel, umilindu-se fratele acela, s-a lăsat de scopul lui cel nefolositor şi de atunci s-a îndreptat”. Continuare»

16 Comentarii »

“În ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni si ma voi arata fetei lui Dumnezeu?“ (Psalm 41:1-2).

Evanghelia din Duminica de astazi, dedicata intalnirii Mantuitorului cu femeia samarineanca – strans legata de semnificatia acestui Psalm rascolitor – este pentru noi un prilej de ne intreba: Oare cine mai ravneste astazi in acest fel dupa Hristos, Dumnezeul cel Viu si dupa apa cea vie si vesnica a Duhului Sfant? Practic, cine mai cauta astazi Duhul Sfant? Continuare»

23 Comentarii »

(Sursa – eseul parintelui Savatie Bastovoi, “Despre podoabe si machiaj”)

Domnul nostru Iisus Hristos, dupa invierea Sa, li S-a aratat mai intii femeilor. Una dintre ele era si Maria Magdalena, desfrinata despre care se scrie in Evanghelii. Despre acest mare pogoramint al lui Dumnezeu catre femei, Sf. Ioan Gura de Aur exclama:

“Uita-te cum si Domnul, prin femei, binevesteste ucenicilor! Domnul – lucru pe care l-am spus adeseori – ridica la cinste neamul cel mai dispretuit, neamul femeiesc, ii da bune nadejdi si-i vindeca durerea. Continuare»

15 Comentarii »

“NU VĂ RUŞINAŢI SĂ IUBIŢI!”

Pãrintele Savatie Baştovoi

într-un interviu de Antonio Aroneasa

1. Pãrinte Savatie, ceea ce a fost numit în presã „cazul Tanacu” este o mare tragedie pentru BOR. Majoritatea celor interesaţi de cele petrecute la mãnãstirea Tanacu au luat cunoştinţã de rândurile pe care le-aţi scris în legãturã cu acest caz. Ce v-a îndemnat sã scrieţi acest îndemn şi sã faceţi în acelaşi timp o mãrturisire dureroasã despre realitãţile negative pe care evitãm sã le luãm în seamã?

Eu cred cã porunca lui Hristos m-a determinat sã scriu şi sã iau apãrarea celor de la Tanacu. Aş fi fãcut asta în cazul oricui, mai ales cã de data asta Biserica a jucat rolul acuzatorului. Nu putem lãsa o ţarã întreagã sã creadã cã Biserica bagã la puşcãrie pe cei ce greşesc. Aceasta este o minciunã împotriva Evangheliei. Din Vieţile Sfinţilor şi de la oamenii Bisericii pe care îi cunosc am fost învãţat cã Biserica ia apãrarea celor aflaţi în suferinţã. Mãnãstirea Noul Neamţ, de unde sunt, are un paraclis la puşcãria din Tighina de vreo zece ani. S-a întâmplat ca mãnãstirea sã intervinã în mai multe cazuri, fãcând demersuri cãtre preşedinte pentru a cere graţierea deţinuţilor care arãtau semne de pocãinţã. şi pot spune cã au fost graţiaţi puşcãriaşi cu CV-uri groase. Dar ca Biserica sã facã dosare de acuzare, aşa cum s-a întâmplat în Cazul Tanacu, eu n-am mai pomenit. Vlãdica Dorimedont, fostul stareţ al mãnãstirii noastre, care nu mai este printre noi, a umblat personal pe la poliţie sã scoatã un tânãr care a furat aur de la o icoanã fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului şi pânã la urmã l-a eliberat. A fãcut asta şi în cazul unui violator şi, ori de câte ori avea posibilitatea, intervenea personal pentru condamnaţi, considerând cã puşcãria nu este o cale de îndreptare pentru nimeni. Eu am crescut duhovniceşte lângã astfel de oameni, de aceea nici nu puteam vedea altfel. Îmi pare rãu când vãd oameni care nu se gândesc la suferinţa aproapelui, cã, pur şi simplu, e greu sã stai în puşcãrie, oricine ai fi şi oricât de mult rãu ai face. „Ceea ce voiţi sã vã facã vouã oamenilor, faceţi şi voi lor“, a zis Hristos. Eu, dacã aş fi condamnat şi s-ar lepãda tot Sfântul Sinod de mine, zicând cã nu mã cunoaşte şi cã nici mãcar nu ştie cum am ajuns sã fiu preot, cred cã aş dori ca mãcar un frate sã se ridice şi sã-mi spunã cã este aproape de mine. De aceea am ieşit în apãrarea cãlugãrilor de la Tanacu, pentru cã m-am pus pe mine în locul lor şi mi-am adus aminte de Hristos. Continuare»

17 Comentarii »

FRAGMENT EXCEPTIONAL DIN ESEUL: “Teama de a vorbi celui iubit” al parintelui Savatie Bastovoi:

“… Nimic nu ne încredinţează de dragostea lui Hristos, decât făgăduinţa Lui de a fi cu noi până la sfârşitul veacului. Moartea lui Hristos pe cruce nu trebuie luată ca o demonstraţie de iubire, deşi a fost şi asta, căci cei ce iubesc nu au nevoie de demonstraţii. Sfinţii l-ar fi iubit pe Hristos chiar dacă El ar fi ales o altă cale de răscumpărare a omului, decât moartea Sa pe cruce. Însă nimeni n-ar fi suferit despărţirea de Hristos şi dacă Hristos S-ar fi despărţit de noi după Învierea Sa, nu numai cuvintele Lui cele pline de dragoste, ci şi însăşi moartea Sa cea din dragoste n-ar fi însemnat nimic. Continuare»

13 Comentarii »

Cititi si:

• Sfanta ne-rusinare a implinirii Evangheliei lui Hristos
• Parintele Gheorghe Calciu despre Biserica si calugarii de la Tanacu: “Aruncati in circul cu fiare”
• Parintele Proclu despre Biserica in cazul Tanacu: “E DE PLANS BISERICA!”

Ieromonah Savatie Baştovoi, Pentru cine bat clopotele la Tanacu? – fragmente – Ed Catisma, Bucureşti, 2007

1. Cercetaţi pe cei din temniţă, Prea Sfinţiţi episcopi!

Despre cazul Tanacu s-a vorbit atît de mult, încît totul s-a transformat într-un fel de telenovelă care nu se mai termină. Românilor le plac telenovelele. Chiar dacă le cunosc sfîrşitul, chiar dacă văd că joacă prost, grotesc, interminabil, românul conştiincios se aşază în faţa televizorului şi priveşte. Aşa s-a întîmplat şi în cazul Tanacu. Românii au privit, au privit pînă au uitat că personajele din teleserialul Tanacu nu sînt actori, ci oameni ca şi ei. Cocoţaţi în fotolii, românii de la începutul mileniului trei, ca şi gloata din circurile romane de odinioară, se bucură de spectacolul crud în care Justiţia, după o îndelungată joacă de-a pisica şi şoarecele, reuşeşte să răpună un biet călugăr şi patru măicuţe. Din jilţul său, episcopul vicar de la Huşi îşi întoarce degetul mare în jos. Mulţimile scandează. Lupta s-a terminat. Continuare»

39 Comentarii »