Război întru Cuvânt

“Oare când va iesi Patriarhia Româna de sub servitutea statului laic demonizat, orientat spre o Europa Unita plina de duhul anticristului si va canoniza martirii neamului românesc si ai Bisericii?”

Testamentul unei generatii

“Despre cartea lui Ion Ianolide stiam foarte putine lucruri. Am citit câteva fragmente pe internet si doua capitole în revista crestina “Orthodox Word”, scoasa de Fratia Sf. Herman, a manastirii cu acelasi nume din Platina, California.

Sunt fragmente zguduitoare, pe care Ioan Ianolide – Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii Lui! – le scoate din comoara inimii sale sfinte de ucenic si prieten al lui Gafencu – sfântul închisorilor, cum l-am numit toti cei care l-am cunoscut, numire care a fost institutionalizata de Parintele Nicolae Steinhardt.

În ultimele luni mi-au parvenit, de la manastirea Diaconesti – Bacau, manuscrisele (dactilografiate de manastire) memoriilor lui Ianolide, intitulata Întoarcerea la Hristos (Ed. Christiana, Bucuresti, 2006) – o adevarata odisee a spiritului, o introspectie abisala facuta cu umilinta si finete, pe care numai un om trecut prin chinurile iadului si iesit curat pe malul înalt al sfintirii le-a putut primi de la îngerul care l-a vegheat pe toata calea încercarilor. Continuare»

6 Comentarii »

“Umilinta este primul lucru pe care trebuie sa-l facem. Ne umilim in fata lui Dumnezeu pentru ca stim ca savarsim fapte rele in fiecare zi: cu lucrul, cu cuvantul si cu gandul. Aproape in fiecare minut. Si nu exagerez cand spun ca in fiecare minut facem o fapta rea. Gandim ceva rau, chiar daca nu facem fapta, totusi gandim. Iar gandul, spune Sfantul Apostol Iacov, odrasleste fapta cea rea care, odata savarsita, introduce pacatul in noi.

In acelasi timp, de multe ori suntem ispititi ca si fariseul sa facem cateva fapte pentru ochii lumii si nu pentru Dumnezeu. Cel care face fapta pentru ochii lumii va avea o atitudine vizibila, ca si fariseii. Cand posteau se imbracau in sac, isi puneau cenusa in cap, aveau fata trista si nebarbierita, ca sa se arate tuturor ca postesc. Si spune Mantuitorul: pentru lume postesc! Isi vor lua rasplata in lumea aceasta! In Cer nu mai au nici o plata! Daca faceau o fapta buna, ieseau la rascrucea drumurilor, puneau sa sune din trambite si veneau saracii ca sa primeasca bani sau mancare.

Adeseori si noi suntem tentati sa facem lucrul acesta. Continuare»

7 Comentarii »

Vulgul profan şi America contemporană

- Părinte, credeţi că azi elitele trebuie să mai joace un rol în situaţia asta de tranziţie, aşa cum a fost atâtea sute de ani în istorie, sau masele de fapt trebuie să ia cât mai mult din acest rol?

- Ştiţi ce spunea Horaţiu? “Urăsc vulgul profan“. Cea mai umilită ţară din lume e America. Absolut. Prin acţiune masonică, prin mafii politice… Acolo la conducere este întotdeauna o elită economică, nu inteligentă. Bush [junior, n.n.] nu are nici o inteligenţă, e un biet om oarecare. El şi Condoleeza Rice şi toţi aceştia sunt implicaţi în problema petrolului, aşa că toate acţiunile sunt aşa cum sunt. Nu îi interesează pe ei nimic în privinţa populaţiei. Nivelul cultural al populaţiei este foarte, foarte mic. Sunt poate milioane de analfabeţi care trăiesc muncind, şi apoi toată această clasă medie care susţine întreaga Americă. Dar când un element este foarte bun, începând din liceu este urmărit, ajutat, trimis la facultate, este pus în toate condiţiile de a lucra. Iar dacă nu au aceste elemente, le aduc din alte părţi. Nu-i interesează nimic altceva. Continuare»

9 Comentarii »

Vezi si:
Continuare»

1 Comentariu »

Cuvantul Parintelui Iustin Parvu la despartirea de Parintele Calciu

“Mai zilele trecute, am aflat cu durere ca a plecat dintre noi un mare roman, un martir al neamului nostru romanesc: preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa. E greu sa gasesti cuvinte care sa topeasca in sinul lor experienta de viata, idealurile si jertfa pentru adevarata credinta in Iisus Hristos pe care a trait-o acest mare om. Continuare»

3 Comentarii »

Prea Cuvioase Parinte Staret Iustin,

Prea Cuviosi Parinti Ieromonahi, Ierodiaconi, Monahi si frati ai obstii

Sfintei Manastiri a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil,

Vine o vreme cand oamenii trebuie sa se opreasca din goana lor si sa se gandeasca macar o clipa la drumul pe care l-au facut si la ceea ce a mai ramas de implinit.

Dupa toate aparentele, Dumnezeu a hotarat sa puna capat zilelor mele pamantesti si sa ma cheme la El, sa-mi ceara socoteala pentru toate faptele pe care le-am facut in viata aceasta, bune sau rele.

Sunt speriat, ca multe sunt pacatele mele, dar nu sunt deznadajduit. Inaintea lui Dumnezeu nu se ascunde nici lacrima, nici din lacrima o farama… Si El ia in seama nu numai faptele noastre, ci si stradaniile noastre. Si cred cu tarie in cuvintele Mantuitorului „mila voiesc, iar nu jertfa”. Fara mila lui Dumnezeu, cine se poate mantui?!… Continuare»

4 Comentarii »

Despre Biserica, ierarhie (rolul episcopului), rugaciune (cat de importanta este, cum sa o facem?) si problemele spirituale ale credinciosului.

Detalii despre imprejurarile acestei conferinte, sustinuta in mod absolut jertfelnic, in timp ce Parintele Gheorghe suferea de cancer in faza avansata, precum si un pasaj din ea transcris, gasiti la:

… În acest mai larg context, determinat de o condiţie trupească mai recentă şi de una duhovnicească ce împlinea întreaga viaţă, se va înţelege de ce-a ales să vorbească în cele din urmă, de fapt, despre rugăciune. În acelaşi fel, oarecum neaşteptat, o făcuse şi în urmă cu vreo trei ani, cînd s-a aflat la Casa Pogor, în Iaşi, pentru a răspunde chemării de a conferenţia, alături de doi prieteni (Marcel Petrişor şi Răzvan Codrescu), despre “Biserică şi naţiune” (sub egida Asociaţiei ROST, întemeiată de Claudiu Târziu şi căruia părintele Calciu i-a fost preşedinte de onoare). A luat cuvîntul ultimul, anunţînd din capul locului devierea temei către… “Rugăciunea pioasă”. Ştia că va fi un lucru spre surprinderea celor exasperaţi de “internaţionalismele” vechi şi noi, ateiste ori ecumeniste, şi care veniseră acolo pentru o lămurită expunere naţional-creştină. De altfel, după ce el a încheiat, cineva (în care cele auzite, filtrate prin reziduurile aşteptărilor de care am pomenit, se transformaseră într-un soi de pesimism) a întrebat: “Dar pentru naţiunea română şi pentru ţară nu se mai poate face nimic?!”. Iar el a răspuns: “Să vă rugaţi şi poate că Dumnezeu o să rînduiască mîntuirea lor!”.

În amfiteatru, la Cluj, după o împreună rugăciune, a citit mai întîi un document pe care Biserica Ortodoxă Antiohiană din America îl emisese privitor la rolul episcopului în Biserica Ortodoxă. Un text lămuritor, mai cu seamă o întemeiere duhovnicească, însă spre a rostui premisele unei îndreptări canonice şi publice a episcopatului. Textul limpezea că episcopul nu este un ales al poporului, ci este pus de Duhul Sfînt, într-o Ortodoxie ce nu este organ democratic, ci ierarhic. Astfel că nimeni nu are voie să se ridice împotriva unui episcop cîtă vreme el nu săvîrşeşte nici o abatere de la dreapta credinţă. Episcopul se supune dogmelor credinţei şi moralei Bisericii, iar dacă le încalcă, poate fi depus de un sinod legal constituit. Episcopul este capul unei comunităţi, al unui trup, şi el a fost sfinţit ca să ocîrmuiască. Această treaptă există prin voia lui Iisus Hristos, iar episcopul, fiind cap al Bisericii, este icoana Domnului.

Apoi a fost cuvîntul său propriu-zis. Îl voi reproduce pe de-a-ntregul în cele ce urmează, cu foarte puţine alterări, inerente transcrierii. Pentru cei care îl ştiau, părintele Calciu era, cu siguranţă, slăbit. Dar a fost miezos, ca de fiecare dată, şi însufleţitor, ba chiar mai mult decît atît, aşa cum se va vedea. Cuvîntul lui nu a durat mai mult de o jumătate de oră, după care, deşi obosit, a răspuns iscodirilor, inevitabil inegale, ale auditoriului…

Mai jos, partile a doua si a treia:
Continuare»

4 Comentarii »

Puteti descarca si asculta un interviu cu parintele Calciu din 2004, realizat de actualul parinte episcop (ales recent arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe a Spaniei si Portugaliei) Ignatie Trif pentru Radio Reintregirea Alba-Iulia:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa – interviu la Radio Reintregirea Alba Iulia

Cititi si: Continuare»

8 Comentarii »

Transcriere:

Pentru cei care n-ati fost prezenti la Evanghelie, am sa fac rezumatul evangheliei de astazi care este la Luca (8, 25-36).

Mantuitorul a trecut din Iudeea in Tara Gadarenilor. Gadara era o provincie de neevrei si in care erau pagani. Si Mantuitorul S-a dus acolo si a predicat. In momentul in care a coborat pe tarm, s-a indreptat spre El un om. Era un om indracit. Indracirea e un fenomen extraordinar. Daca va duceti la manastiri, daca va duceti, sa zicem la Frasinei, unde femeile nu pot sa urce pana sus ci numai pana la poalele muntelui, gasesti acolo tot felul de indraciti care fac tot felul de zgomote. Cand li se citeste exorcizarea, adica moliftele Sfantului Vasile, se tavalesc pe jos, urla, se zbat…

In vacanta, cand am fost in tara, am fost la Pestera Sfantului Andrei din Dobrogea. Este o pestera foarte mare – aminteste de biserica noastra -, e taiata la jumatate si mai scurta, care a fost sapata de Sfantul Apostol Andrei – care a trait in Romania-, cu dalta. Sa vedeti cum e pestera taiata in stanca, o stanca masiva! Pestera are si o cupola, acolo unde e Mantuitorul, sus, si in aceasta pestera sunt dusi indraciti. In momentul in care parintii, sau familia, sau preotii ii duc la Pestera Sfantului Andrei, se saprijina de usi, de manere, de marginea usilor si tipa: “Nu ne bagati inauntru! Nu ne bagati inauntru!”. Apoi ii baga si, ma rog, se intampla ce se intampla acolo. Continuare»

3 Comentarii »

CARE SUNT CONDITIILE CA RUGACIUNILE NOASTRE SA FIE BINE PRIMITE LA DUMNEZEU?

Arhim. Roman Braga: Adevarata rugaciune nu se sfarseste niciodata

- Ce să facem ca să-L iubim pe Dumnezeu mai mult, ca să-L simţim mai aproape de noi?

- Trebuie să vorbim cu El. Trebuie să-L simţi pe Dumnezeu în tine, nu în afară de tine, în exterior, ci în interior, în inima ta, căci inima noastră este infinită întrucât în ea se sălăşluieşte Hristos de la botez. O persoană are nişte dimensiuni infinite ale personalităţii lui; în adânc, fără limită, persoana umană este veşnică. În adâncul acesta din noi există Dumnezeu, după cum spune Sfântul Pavel de atâtea ori: „voi sunteţi biserica Dumnezeului Celui Viu”.

Să nu direcţionăm rugăciunea noastră într-un colţ, că Dumnezeu nu e material sau spaţial să-L pui într-un colţ şi să spui: acolo e Dumnezeu! Coboară-te în tine şi adresează rugăciunea în inima ta lui Dumnezeu şi vei simţi prezenţa Lui. Convorbirea cu Dumnezeu îţi aduce simţirea acesta a prezenţei lui Dumnezeu. Continuare»

36 Comentarii »