Război întru Cuvânt

10 noiembrie  – 22 de ani de la fericita sa adormire

Scurte date biografice

“Fericitul Staret, din botez Eteoclis, s-a nascut la 27 decembrie 1930 la Burnazi in Mesinia si a fost primul nascut al lui Ioan si Gheorghia Teodoropulos. Scoala primara si gimnaziul le-a facut in Kalamata.

Inca din varsta lui copilareasca manifesta toate acele insusiri care, mai tarziu, au desemnat personalitatea sa: credinta fierbinte in Dumnezeu, adanca evlavie, integritatea morala, harisme intelectuale, putere in cuvant si chemare pentru preotie.

In 1949 a intrat la Facultatea de Teologie a Uni­versitatii din Atena. Ca student s-a distins prin moralitatea sa, printr-un caracter drept, prin indrazneala cugetarii, prin vastitatea cunostintelor si prin capacitatea dialectica.

Inca din anii liceului parintele Epifanie s-a daruit cu ravna studiului Sfintei Scripturi si al Purtatorilor-de-Dumnezeu Parinti ai Bisericii. Acest studiu bogat nu l-a inarmat numai cu o educatie teologica vrednica de invidiat. Mai intai l-a influentat in cultivarea lui duhovniceasca si a contribuit la formarea personalitatii lui preotesti, avand spre aceasta ca temei pilda Sfintilor Apostoli si a Sfintilor Pastori ai Bisericii. In aceasta directie, cea mai importanta inraurire au avut-o asupra sa atat traditia ascetica sanatoasa a locului sau de nastere, cat si legaturile lui – unele din acestea s-au realizat deja in anii lui de scoala – cu multi clerici virtuosi si invatati ai epocii noastre.

Ceea ce-l insufletea pe Parintele Epifanie inca din frageda lui varsta era sa slujeasca Bisericii ca simplu preot; sa ramana necunoscut, departe de vredniciile Bisericii si de slavele lumesti trecatoare. Asta, de altfel, a corespuns si caracterului sau intransigent si convingerilor sale statornice, care se bazau in chip solid pe traditia biblica si patristica, pe “Sfintele canoane”, pe cultul si evlavia asce­tica a Bisericii.

Inceputul de temelie al Staretului a fost Continuare»

2 Comentarii »

Cuv. Paisie Aghioritul despre Posturile randuite ca marturisire a lui Hristos

“- Părinte, oamenii care trăiesc duhovniceşte în lume trebuie să arate celor lumeşti că postesc?

- Când e vorba de posturile rânduite de Biserica noastră – miercurea, vinerea, posturile mari - atunci trebuie, pentru că aceasta este o mărturisire a credinţei. Însă celelalte posturi, care se fac din nevoinţă, pentru dragostea lui Hristos, sau pentru a fi auzită rugăciunea noastră într-o anumită cerere, trebuie să se facă în ascuns”.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, “Trezire duhovniceasca”, Editura Evanghelismos, 2003)

***

Din: Sfaturi si raspunsuri importante de la FERICITUL PARINTE EPIFANIE DESPRE POST

Păcat serios

In postul Adormirii Maicii Domnului din anul 1967, îşi aduc aminte doi tineri căsătoriţi, fiii săi duhovniceşti, am găzduit la o oarecare familie, rude cu noi, şi n-am postit, ţinând rânduiala casei aceleia. Am considerat lucrul aces­ta firesc şi de la sine vrednic de iertare. După puţin timp am mers să ne mărturisim la Stareţ, dar nu i-am spus nimic despre asta. Am mărturisit alte lucruri. Ne-a citit rugăciunea de iertare şi apoi am început să discutăm despre diferite chestiuni interesante. In cursul convorbirii ajungând la post, am spus că n-am postit. Am fi preferat să ni se deschidă pământul şi să ne înghită de ruşine când ne-a spus cu asprime: Continuare»

80 Comentarii »

Fericitul Parinte Epifanie despre FEMINISM

Adesea accentua ca feminismul este o perversiune a sexului feminin si spunea pe un ton glumet:

- Eu stiu de ce au nevoie feministele, dar n-o pot recomanda, deoarece daca s-ar intampla vreo moarte, va trebui sa-mi pun epitrahilul in cui!

Si cand l-am intrebat ce are in minte, spuse: Continuare»

32 Comentarii »

Tulburările nervoase şi înfrânarea

- Părinte, este cunoscut faptul că o parte din psihiatri consideră că pricina unor boli psihice este înfrânarea în perioada vârstei tinere.

- Părerea lor este greşită şi explicaţia foarte simplă. Toţi cei ce consultă pe psihiatru sunt bolnavi. Nimeni nu merge la medic când este sănătos. Fiindcă o parte din bolnavii aceştia nu au relaţii trupeşti, trag concluzia, legată de teoriile freudiene, că pricina tulburărilor nervoase este înfrânarea. Eu însă ştiu zeci de tineri care sunt înfrânaţi şi, fireşte, au şi o sănătate sufletească minunată.

***

- Ce putem spune despre psihanaliză? Continuare»

11 Comentarii »

• Cititi si: SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT (15 nov.) SI INCEPUTUL POSTULUI NASTERII DOMNULUI: “Postul moderat si cumpatat este baza si capul tuturor virtutilor”

*

DESPRE POST

Necesitatea instituirii postului

Cei ce neglijează conştient postul, fără să aibă motive de sănătate, mult mă tem că nu se interesează defel cu dinadinsul de mântuirea sufletelor lor.

“Legislaţie”

Povestea cândva Stareţul:

A venit odată un fiu duhovnicesc de-al meu şi mi-a spus:

- Ştiţi, Părinte, eu nu sunt de acord cu postul. Ce înseamnă post?

Şi i-am răspuns:

- Postul este o lege a Bisericii. El s-a legiferat în rai. Au postit proorocii, Moise, însuşi Domnul, Apostolii, Sfin­ţii Părinţi… Dacă continui să nu posteşti şi să ai aceste idei, atunci schimbă-ţi duhovnicul. Aşa i-am spus.

Dacă însă îmi spunea: “Ştiţi, Părinte, primesc postul aşa cum îl rânduieşte Biserica, dar nu pot posti atâta. Incerc totuşi să fac ceva“, i-aş fi spus: “Sunt de acord, fiule. Incearcă cât poţi să corespunzi la cele ce le spune Biserica noas­tră”. Dar să-mi spună: „Nu primesc postul?”. Cine eşti tu? Ce sunt cele ce le spui? Auzi!

***

Asemănător a răspuns unuia, care, la Mănăstire, a spus că posturile le-a pus în rândul lucrurilor mici şi pen­tru motivul acesta nu le-a ţinut, ci “îngrijindu-se să fie în regulă cu cele de temelie ale credinţei noastre“,

- Spune-mi, ai venit aici ca un păcătos pocăit ca să iei iertare, sau ca un legislator? Dacă este valabilă prima, nu poţi aşeza postul între elementele de mâna a doua ale vieţii creştine. Dacă este valabilă a doua, atunci nu eşti ucenic al lui Hristos şi nu-ţi pot citi rugăciunea de iertare.

Păcat serios

In postul Adormirii Maicii Domnului din anul 1967, îşi aduc aminte doi tineri căsătoriţi, fiii săi duhovniceşti, am găzduit la o oarecare familie, rude cu noi, şi n-am postit, ţinând rânduiala casei aceleia. Am considerat lucrul aces­ta firesc şi de la sine vrednic de iertare. După puţin timp am mers să ne mărturisim la Stareţ, dar nu i-am spus nimic despre asta. Am mărturisit alte lucruri. Ne-a citit rugăciunea de iertare şi apoi am început să discutăm despre diferite chestiuni interesante. In cursul convorbirii ajungând la post, am spus că n-am postit. Am fi preferat să ni se deschidă pământul şi să ne înghită de ruşine când ne-a spus cu asprime: Continuare»

138 Comentarii »

Sistemele sociale şi Creştinismul

„Oricâte sisteme s’ar încerca, dacă inima omului nu se schimbă, răul va găsi modalităţi să acţioneze. Când oamenii se vor naşte din nou în Hristos, vor găsi ei înşişi acele sisteme sociale mai drepte”.

*

Capitalism, Comunism şi Creştinism

- Gheronda, se zice că regimul comunist ar fi unul din duşmanii Creştinismului. Legat de aceasta, mi-a venit în minte următorul gând: Dar capitalismul este prietenul nostru?

- Arhimandritul Epifanie/ Nu. Capitalismul este şi el duşmanul Creştinismului. Departe de mine să mă fac apărătorul capitalismului, care şi acesta este atheu, întrucât are banul ca Dumnezeu şi banca drept biserică, după cum spunea Giovanni Papini. Dumnezeu nu se regăseşte, din păcate, în nici unul din sistemele politice, economice şi sociale. Peste tot întâlneşti exploatare, peste tot scandaluri şi abuz de putere! Chiar dacă toţi se dau în vânt, chipurile, pentru a sluji săracului popor! Câte crime au avut loc pentru „interesele poporului”, pentru principii precum democraţia şi libertatea! Amândouă sânt, aşadar, duşmane ale Creştinismului. Amândouă sânt sisteme atheiste şi de neîmpăcat cu Creştinismul. Continuare»

7 Comentarii »

Quod licet Jovi, non licet bovi

“Părintele Avgustín (Mitropolitul Augustin de Florina) i-a trimis o telegramă ministrului educaţiei, în care i-a spus cam aşa: „Fii foarte atent, să nu restabileşti acel drept de strămutare a arhiereilor, pentru că ies în stradă şi voi protesta cu tărie”. Mi-a citit la telefon telegrama sa, iar după ce a încheiat, m’a întrebat:

– I-am zis bine?

– Foarte frumos i-aţi zis. Este în regulă.

– Trimite-i şi tu una la fel.

– Dar ce, am înnebunit? Continuare»

17 Comentarii »

- 20 de ani de la adormirea Fericitului Parinte Marturisitor Epifanie

• PARINTELE CU INIMA FARA IESIRI
• Crampeie din … invataturile parintelui grec Epifanie

(Sursa: Areopag)

Primejdiile venite din „Dialog”

Cum despărţim deci iubirea de adevăr? Un singur Dialog poate exista: Fie „Dialogul iubirii întru adevăr”, fie „Dialogul adevărului întru iubire”. Creştineşte nici iubire fără adevăr nu poate exista, nici adevăr fără iubire. Când iubeşti indiferent de adevăr nu iubeşti cu adevărat. „Iubirea” aceasta e posibil să fie nobleţe, diplomaţie, bune moravuri, comportament minunat, ataşare sentimentală, orice altceva, însă iubire, iubire a lui Hristos, nu este! Iar când îi înveţi pe alţii adevărul şi nu iubeşti, nu trăieşti întru adevăr. E posibil să ai cunoaştere subţire a adevărului, e posibil să crezi în diferite dogme corecte, dar nu eşti diferit de demoni. „Şi demonii cred şi se înfricoşează” (Iacov 2, 19), dar nu se mântuiesc! Credinciosul, urmându-L pe Hristos în toate, îi iubeşte pe toţi. Şi pe cei de altă credinţă, şi pe cei de altă religie, şi pe atei, şi pe hulitorii şi prigonitorii Acestuia. Tocmai pentru că-i iubeşte, are „mare tristeţe şi durere neîncetată în inimă”, fiindcă toţi aceştia sunt departe de adevărul care mântuieşte. Creştinul fără dragoste este „aramă sunătoare şi chimval răsunător” (I Corinteni 13, 1). Continuare»

9 Comentarii »

• “Inima mea are numai intrari. Iesiri nu are. Cine intra inlauntru, ramane acolo. Orice ar face, eu il iubesc la fel precum l-am iubit atunci cand a intrat pentru prima data in inima mea. Ma rog pentru el si pentru mantuirea sa”.
• “Nu am viata virtuoasa ca s-o ofer lui Dumnezeu. De aceea ii ofer numai putina durere“.
• “- Parinte, astazi va vad mahnit.

- Si-n care zi nu sunt? Problemele Bisericii si ale fiilor mei duhovnicesti ma frang“. Continuare»

3 Comentarii »

“Odata, a mers o femeie la Trei Ierarhi sa se spovedeasca. La dojenirile Staretului, referitoare la o imbracaminte decenta, femeia s-a opus:

- Ma sufoc, din pricina caldurii, spunea. Nu mai pot!

Continuare»

54 Comentarii »