Război întru Cuvânt

• Troparul Ortodoxiei - “Binecuvantat esti, Hristoase, Dumnezeule…”

• Vezi si: Randuiala Duminicii Ortodoxiei (Sinodiconul Ortodoxiei) – o pravila uitata a Sfintei Traditii sau Sinodiconul Ortodoxiei sau Ce ar fi trebuit sa auziti maine la slujba

Un extras din predica Sfantului Ioan Maximovici la Duminica Ortodoxiei:

“(…) Si acum pot apărea între noi diverse separări. Dar întrucât legile Bisericii lui Hristos sunt neschimbătoare, crestinul trebuie să se supună legilor si rânduielilor Bisericii, indiferent de felul în care altii se raportează la ele, indiferent dacă societatea este binevoitoare sau ostilă fată de ele. Cei ce-i sunt credinciosi lui Hristos îl urmează pe calea acelor legi, pe calea rânduielilor păzite cu sfintenie de Sfânta Biserică. Iar cei ce-si doresc înlesniri fără masură si bucurii în lumea aceasta pământeana, care va pieri mai devreme sau mai târziu, aceia preferă alte legi, nu pe cele ale Bisericii, ci pe cele care le permit să trăiască asa cum vor si să gândească după bunul lor plac, să-si aseze voia lor proprie deasupra Duhului Bisericii – Duh dat de Insusi Domnul Dumnezeu – si îi cheamă si pe altii să le urmeze calea.

Este posibil, fratilor, ca în curând iarăsi să aveti parte aici de tulburări, si unii dintre voi să vă cheme să mergeti pe calea tăgăduirii legilor sfinte si să vă supuneti numai legilor stăpânirii omenesti. Temeti-vă de această cale! Continuare»

24 Comentarii »

“Eu nu prea sunt pentru ecumenism; a avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit pan-erezia timpului nostru. Eu îl socotesc produsul masoneriei; iar relativizează credinţa adevărată: de ce să mai stau cu ei care au făcut femeile preoţi, care nu se mai căsătoresc, iar în America, Anglia şi alte ţări au legiferat homosexualitatea”.

(fragment dintr-o convorbire a Parintelui cu cativa tineri din Liga Tineretului Ortodox din Brasov, pe care a avut-o cu numai cateva luni inaintea mortii sale)

• Asculta acest cuvant spus de parintele Staniloae (audio):

***

“ Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decat un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decat un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie“.

(extras dintr-un interviu preluat in Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999) Continuare»

6 Comentarii »

• Troparul Sfintei Parascheva (Altarul)
• Cantari pentru Sf. Cuv. Parascheva – Anghelos si Altarul
• Paraclisul Sf. Cuv. Parascheva – Altarul
• Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva – Marian Moise
• Acatistul Sf. Cuv. Parascheva (text)
• Cinstitul Paraclis al Prea Cuvioasei Maicii Noastre Parascheva (text)
• Viata Sfintei Cuvioase Parascheva
• Minuni facute de Sfanta Parascheva
• Cand e imbracata Sfanta Parascheva?
• Galerie de icoane
• Istoricul Sfintelor Moaste
• Koinonia: Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit…(I)
• Koinonia: …şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet….(II)

Spre tine pururea nădăjduind, de multe boli şi primejdii s-a izbăvit ţara aceasta, alinând şi prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună şi milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar şi acum îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne ajuţi, ca să scăpăm din primejdie şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

***

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv. Continuare»

2 Comentarii »

Motto: “Fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-şi dea viaţa pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viaţă, nu o simplă speculaţie teoretică” (Pr. Dumitru Staniloae)

• FOARTE IMPORTANT SI FOLOSITOR DE CITIT:

Sfântul Maxim Mărturisitorul, nor călăuzitor în întunericul generalizat al apostaziei prin tăcere

Astăzi se prăznuieşte Sfantul Maxim Mărturisitorul. Pildă vie de luptător al Adevărului. Din viaţa sa putem să înţelegem cu adevărat şi minciuna contemporană nouă a apropierii dintre credinţe prin ascunderea diferenţelor dogmatice. Pactul formal, compromisul, “pacea” cu cei care nu împărtăşesc aceleaşi principii dogmatice, au fost printre cele mai mari pericole care au pândit Biserica pe timul ereziilor ariene şi monotelite. De dragul păstrării păcii, Arius a fost tolerat în interiorul Bisericii, la dorinţa expresă a împăratului Constantin Cel Mare. De dragul aceleaşi “păci mincinoase”, episcopii erau “invitaţi” să ascundă adevărul asupra firii celei adevărate a Mântuitorului nostru. Nu să-l schimbe, ci doar să-l treacă sub tăcere!

În cazul împăratului Constantin cel Mare avem de-a face cu o bună intenţie lipsită de cunoştinţă, datorită căreia un eretic a ajuns să dezbine o întreagă Biserică. În cazul împăratului Eraclie, avem de-a face cu un calcul politic, o încercare de subsuma Biserica unor socoteli de alianţe. În primul caz, blândeţea moale, care se lasă abuzată şi manipulată. În al doilea, cinismul “pragmatic” al diplomaţiilor.

Numai prin dorinţa arzătoare de adevăr a unui Sf. Atanasie, care, în ciuda prigonirilor la care a fost supus de către ereticii care atunci făceau jocurile în Biserică, având ajutor imperial, nu a făcut pace cu minciuna şi cu slujitorii ei, numai prin martiriul unui Sf. Maxim Mărturisitorul, căruia a trebuit să i se taie limba (cu o răutate proastă ca a fariseilor, care L-au ucis pe Mantuitor pentru a împiedica Adevărul…) pentru a inchide gura cea marturistoare... numai prin aceste pilde, Adevărul a fost perpetuat, după făgăduinţa lui Hristos.

În ciuda tuturor samavolniciilor şi a poziţiilor de forţă câştigate de slujitorii minciunii, Biserica a rezistat, prin jertfa celor puţini, dar aleşi.

Continuare»

10 Comentarii »

• Troparul Sfintei Parascheva (Altarul)
• Cantari pentru Sf. Cuv. Parascheva – Anghelos si Altarul
• Paraclisul Sf. Cuv. Parascheva – Altarul
• Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva – Marian Moise
• Acatistul Sf. Cuv. Parascheva (text)
• Cinstitul Paraclis al Prea Cuvioasei Maicii Noastre Parascheva (text)
• Viata Sfintei Cuvioase Parascheva
  
• Minuni facute de Sfanta Parascheva
• Cand e imbracata Sfanta Parascheva?
• Galerie de icoane
• Istoricul Sfintelor Moaste

• Koinonia: Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit…(I)
• Koinonia: …şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet….(II)

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv. Continuare»

7 Comentarii »

“Nevoia de rugăciune a omului credincios este în afară de orice îndoială. Cu cât este mai puternică credinţa, cu atât este mai puternică şi nevoia sa de rugăciune. Pe de altă parte, credinţa unei persoane este susţinută de credinţa altor persoane. In aceasta apare importanţa Liturghiei şi a fiecărui cult public. Dar în societatea de astăzi constatăm o slăbire a credinţei. Prin urmare şi un fel de indiferenţă faţă de rugăciune. Poate că noţiunea de societate secularizată nu indică o societate total necredincioasă, ci o societate în care majoritatea membrilor nu mai practică rugăciunea decât foarte rar, în momente excepţionale. Continuare»

5 Comentarii »

Astazi se implinesc 14 ani de la mutarea la Domnul a Parintelui Dumitru Staniloae. Intru pomenirea sa, publicam, cu sprijinul unor colaboratori, un capitol dintr-o carte minunata, dar prea putin cunoscuta, “Pr. M. Costa de Beauregard si Pr. Dumitru Staniloae. Mica dogmatica vorbita. Dialoguri la Cernica“, tradusa dupa originalul francez cu titlul mult mai inspirat: “Ose comprendre que Je t`aime” (“Indrazneste sa intelegi ca Eu, Dumnezeu, te iubesc!“) si re-editata foarte recent de Editura Deisis.

Este o carte prin care dialogul celor doi mari teologi si traitori face ca Dogmele si Tainele Bisericii sa devina nu doar ceva mai putin abstract, mai putin “ezoteric” si ermetic, nu doar ca acestea sa fie “traduse” intr-un limbaj accesibil crestinului obisnuit, ci chiar sa dobandeasca cea mai vie, mai concreta, mai calda si mai “dulce” expresie. Cu deosebire acest capitol (“Compasiunea dumnezeiasca” intitulat in original) ne face prezenta si vie intr-un chip inegalabil Taina Iubirii “nebune” a lui Dumnezeu, care S-a daruit oamenilor pe Cruce si ne arata care ar trebui sa fie consecintele acesteia asupra relatiilor dintre oameni. S-a spus adeseori ca Parintele Staniloae a fost un teolog prin excelenta al iubirii si al delicatetii, al gingasiei (cuvinte recurente in discursul sau obisnuit), dar toate acestea sunt roade ale Duhului lucrator cu putere in inima si in scrisul sau. Ei bine, energiile harice izvorate din Duhul Sfant as zice ca pot fi “pipaite” cu usurinta printr-o lectura rabdatoare si evlavioasa a cuvintelor de mai jos, iar dupa asimilarea lor cu greu mai poate cineva, credem, sa… nu indrazneasca sa “inteleaga” cum anume ne iubeste Dumnezeu pe noi! Pentru ca prin darul extraordinar al Cuvantului si al Delicatetii pe care le-a primit si cultivat, Parintele Dumitru Staniloae izbuteste sa-L faca pe Dumnezeu “transparent” (cum ii placea sa se exprime adesea) in plenitudinea sa chiar si numai printr-un text: Continuare»

12 Comentarii »

5 octombrie 2008 – 15 ani de la mutarea la lacasurile de veci a Parintelui Dumitru Staniloae

Deceniul al noualea al secolului al XX-lea a fost pentru romani unul plin de framantari si de privatiuni. Programul de inginerie sociala aplicat de partidul unic urmarea sistematizarea Bucurestilor si a marilor orase, distrugerea satelor prin mutarea a circa sase milioane de romani in “blocuri proletare”. Aveai senzatia ca tara intreaga devenise un lagar de concentrare. Peisajul dezumanizant era umplut de molozul bisericilor daramate din Bucuresti si al satelor distruse, al cozilor interminabile la care se astepta ore in sir de la miezul noptii, indiferent de anotimp, de batranii inghetati in “cutiile” fara caldura. Intr­-un asemenea context social, care a coincis cu perioada studentiei mele, l-am cunoscut pe Parintele profesor Dumitru Staniloae. Intrucat din 1978 se retrasese definitiv de la Facultatea de Teologie, in jurul personalitatii sale a fost tesuta cu grija o panza a uitarii, a ignorarii faptului ca exista, ca exista in carne si oase. Desi numele sau era invocat aproape in toate studiile de teologie, totusi se crease impresia unei absente. Continuare»

4 Comentarii »

Slava Crucii - Pr. Dumitru Staniloae in “Mica Dogmatica vorbita“:

“Crucea este usa Imparatiei cerurilor. Trebuie sa regasim sensul Crucii ca biruinta asupra mortii spirituale, biruinta a iubirii. Avem adeseori o reprezentare partiala despre Cruce si despre taina ei redusa la faptul de a suporta o asceza, de a ne infrana de la placeri, de la tot felul de satisfactii. Exista insa si un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celalalt. Continuare»

9 Comentarii »

“Dar un lucru trebuie sa accentuam: Daca crestinismul apusean vrea sa renasca si sa-si recastige puterea pierduta acasa la el, trebuie sa se reidentifice complet cu ortodoxia, nu sa caute sa toarne si la noi apa oaselor lui imbatranite“.

(Pr. Dumitru Staniloae)

Va oferim astazi un articol al pr. Dumitru Staniloae, preluat de pe crestinortodox.ro, in care marele nostru teolog arata, inca odata, valoarea inestimabila a ortodoxiei ca adevar mantuitor si indumnezeitor unic.

Parintele observa si in Apus numeroase semne de reintoarcere la acest izvor de apa vie, dar ele se vor fi manifestat pana la capat mai ales la nivel personal, prin convertirea la ortodoxie a numerosi catolici, multi dintre ei chiar clerici. Viata religioasa din confesiunile vestice este pe moarte. De la cel mai inalt nivel pana la nivelele de jos sunt luate masurile necesare ca nu cumva oamenii sa aiba sansa sa-si mai ostoiasca setea in apa limpede a ortodoxiei, ci sa si-o amageasca cu licorile otravitoare ale unei fratietati fatarnice, mincinoase, ba sa o otraveasca si pe aceasta, sa o polueze cu minciuni si surogate umaniste, pentru ca, daca s-ar putea, nimeni sa nu mai stie niciodata gustul Duhului Adevarului. In acelasi timp, acest articol de referinta pentru gandirea parintelui Dumitru Staniloae arata odata in plus falsitatea celor care, cu insinuari vulpesti, confunda voit Legea veche cu Adevarul dreptei-credinte, al Revelatiei ultime (in afara careia nimic altceva nu mai avem a astepta!), ocolind un lucru simplu, dar esential: a fi ortodox inseamna esentialmente a fi indragostit de Adevar, deoarece “dragostea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar“: Continuare»

2 Comentarii »