Război întru Cuvânt

Extrase din nr. 8 (31)/ 2011 al revistei “Familia ortodoxa”:

Ispită la vremea Utreniei

„Şedeam în celulă cu Anghel Papacioc, acum Arhimandritul Arsenie de la Techirghiol. Pentru că dânsul avea nevoie de ajutor permanent, am rămas să-l îngrijesc… Din rezerve, puteam să-i fierb unul sau doi cartofi zilnic — mai mult nici nu putea mânca. Timpul îl petreceam în rugăciuni şi convorbiri duhovniceşti. De la dânsul am învăţat nu numai să mă rog bine, ci mai ales să pătrund cu lama sabiei «Cuvântului Adevărului Dumnezeiesc» până în rărunchi, în adâncul duhului…

Anghel Papacioc — iertaţi-mă pentru această destăinuire — când se ruga, nu mai auzea şi nu mai vedea nimic în jur. Starea aceasta o avea şi Părintele Vasile Serghie. Erau complet absorbiţi în rugăciune.

Continuare»

13 Comentarii »

CARE SUNT CONDITIILE CA RUGACIUNILE NOASTRE SA FIE BINE PRIMITE LA DUMNEZEU?

Arhim. Roman Braga: Adevarata rugaciune nu se sfarseste niciodata

- Ce să facem ca să-L iubim pe Dumnezeu mai mult, ca să-L simţim mai aproape de noi?

- Trebuie să vorbim cu El. Trebuie să-L simţi pe Dumnezeu în tine, nu în afară de tine, în exterior, ci în interior, în inima ta, căci inima noastră este infinită întrucât în ea se sălăşluieşte Hristos de la botez. O persoană are nişte dimensiuni infinite ale personalităţii lui; în adânc, fără limită, persoana umană este veşnică. În adâncul acesta din noi există Dumnezeu, după cum spune Sfântul Pavel de atâtea ori: „voi sunteţi biserica Dumnezeului Celui Viu”.

Să nu direcţionăm rugăciunea noastră într-un colţ, că Dumnezeu nu e material sau spaţial să-L pui într-un colţ şi să spui: acolo e Dumnezeu! Coboară-te în tine şi adresează rugăciunea în inima ta lui Dumnezeu şi vei simţi prezenţa Lui. Convorbirea cu Dumnezeu îţi aduce simţirea acesta a prezenţei lui Dumnezeu. Continuare»

36 Comentarii »

„Un păcat ascuns devine şi mai mare”

- Alegerea duhovnicului este un lucru extrem de greu. Abia în momentul în care găsim duhovnicul potrivit, conştientizăm câte urcuşuri şi coborâşuri are drumul pe care trebuie să ne ducem propria cruce. Părinte, ce ne sfătuiţi să facem pentru a nu rătăci de pe drumul cel bun? Continuare»

16 Comentarii »

“ - Ce sfat le puteti da unor tineri care doresc sa se casatoreasca?

- Sa se casatoreasca, dar nu pentru instincte sau pentru alte interese. Sa se casatoreasca cu gandul sa cucereasca cu orice chip Imparatia lui Dumnezeu impreuna! O stimulare continua unul pentru altul, ca sa se poata mantui. Placerile sunt consecinte ale casatoriei, nu sunt scopuri. Scopul este tot mantuirea. Este o mare greseala sa te casatoresti numai pentru placere. Aceasta se termina repede. O luna de miere si apoi o viata de amar?

Este o mare greseala! Trebuie sa va ganditi putin, si unul si altul: „Ne casatorim ca sa ne mantuim impreuna!” Este mai greu, fara discutie, decat daca te duci la manastire. Manastirea te limpezeste, te curata! Te lupti cu orice chip. Lupti tot ca om.

- In ce masura se poate vorbi de o desa­varsire in viata de familie? Continuare»

17 Comentarii »

“Nimic nu este pierdut atat timp cat credinta este în picioare, sufletul nu abdica si capul se ridica din nou!”

- Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea, caci te simti murdar de pacate?

- Un om duhovnicesc nu poate spune niciodata ca nu este pacatos. Se vede mai pacatos decat toti, dar face si fapte pe pocainta, se duce la manastire. Dispretul acesta fata de tine s-ar putea, de fapt, sa fie o autentica smerenie. Dar sa nu te diluezi in asa hal, incat sa nu mai ai nadejde de mantuire. Daca te dispretuiesti pe tine, asta insemna deja o mare biruinta. Insa sa nu te dispretuiesti in comparatie cu altii. Nu este bine! Se poate sa fie o mandrie ascunsa. „Nu sunt la nivelul lui cutare!” Dar ce ma intereseaza lucrul acesta? Eu raspund la nivelul pe care ii am eu. V-am spus, sunt pahare mari si pahare mici. Dar, fie­care pahar daca este plin, este desavarsit.

La masura la care esti tu, la masura aceea ti se si cere. Dupa darurile pe care le-a dat: adica la unul i-a dat un talant, la altul i-a dat trei, iar la altul i-a dat zece. Si le-a cerut sa-i inmulteasca dupa cat a primit fiecare. Mai vinovat este cel nepasator, care sta pe loc. Care sta si asteapta sa vie nu stiu ce.

- Sunt crestini care nu-si doresc slava desarta. Totusi, atunci cand apare ispita slavei desarte, se vad biruiti de aceasta patima. Daca ii prinde moartea in aceasta stare pot sa aiba nadejde de mantuire?

Continuare»

13 Comentarii »

“- Ce trebuie sa stim despre catolici?

- Draga, uite ce este. Ei sunt foarte vinovati, pentru ca 1054 de ani am fost impreuna. S-au facut sapte Sinoade ecumenice – ultimul a fost la 787 -, care au stabilit dogmele despre tot: despre Mantui­torul, despre Duhul Sfant, despre Maica Domnului, despre firile si puterile Mantuitorului, monofizismul, monotelismul. Va sa zica, s-au facut toate aceste lucruri impreuna cu ei. De ce s-au despartit la 1054? Au inceput cu interpretari proprii: au schimbat Crezul, si multe altele. Ne despart de ei foarte multe lucruri de dogma.

Referitor la sfinti, sfintii nu faceau dogmatica cand traiau crestineste. (…) Noi discutam aspectul dogmatic, caci, bunaoara, ei au bagat pe filioque in Crez, dar ignora ce spune Mantuitorul. Care de la Tatal purcede. Nu si de la Fiul. E limpede!

- Ce parere aveti despre pedeapsa cu moartea in societate?

Continuare»

24 Comentarii »

Predici ale Sfantului Teofan Zavoratul.

Cuvinte despre Maica Domnului ale parintilor ARSENIE PAPACIOC SI DUMITRU STANILOAE (audio)

***

LA ADORMIREA PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

Adormirea Maicii lui Dumnezeu – nădejde a trecerii la viaţa veşnică. Moartea e soarta tuturor, pe când slava de după moarte e moştenirea credinţei curate şi vii

În toată lumea creştină se prăznuieşte luminat Adormirea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, pentru că ea, după Învierea şi Înălţarea Domnului, este cea mai apropiată şi mai vie încredinţare de slava menită celor ce cred în Domnul. Priveşte la Adormire, si vei pricepe care este nădejdea chemării noastre, iar când vei pricepe nu vei cruţa nimic pentru a o dobândi.

Iată icoana! Maica Domnului a trecut la cele veşnice. O înconjoară Apostolii, care se tânguiesc. Pe loc Se pogoară însă Domnul, înconjurat de îngeri de toţi sfinţii, şi primeşte în braţele Sale preacuratul ei suflet. Aşa a fost Maica lui Dumnezeu. Ea este însă şi Maica noastră, a tuturor, şi a înnoit această cale de mutare din viaţa aceasta în cealaltă, ca în urma ei să se strămute mai apoi la Dumnezeu, pe aceeaşi cale, şi toţi apropiaţii ei, şi ca la vremea potrivită să poată mărturisi: „Iată eu şi copiii mei!” Moartea e soarta tuturor, pe când slava de după moarte e moştenirea credinţei curate şi vii.

Continuare»

8 Comentarii »

(de Ioan Popa)

“Un duhovnic trebuie sa stie si sa fie fericit cand i se spun pacate grele, pentru ca salveaza un om din adanc de ape. Si nu-l mai cearta de ce este ud. Bine ca l-a scos din apa…”

DESPRE ASCULTARE, STATORNICIE SI RABDARE

“(…) - Ce parere aveti de cuvantul: „Multi s-au facut tari, dar putini nemaniosi”, adica blanzi si smeriti?

- Multi s-au facut tari si mari. Dar, cum spuneam, putini sunt smeriti si ascunsi; si astia sunt cei intelegatori. Multi s-au facut tari: „Eu fac, dreg, nu-stiu-ce!” Nu conteaza! Conteaza acela care s-a smerit cu adevarat. Asta e cel tare, nu oricine zice ca e tare.

Bunaoara, s-a dus unul la un parinte ca sa-i scoata dracul din el. Si parintele acela a zis: „Eu nu pot! Sunt un om slab! Dar du-te la parintele cutare!” Si s-a dus la un alt parinte, si acela s-a rugat si a fugit dracul. Dar dracul, cand a fugit, a spus: „Nu pentru rugaciunile tale fug, ci pentru smerenia celuilalt!” Continuare»

17 Comentarii »

“(…) - Parinte Arsenie Papacioc, ca intrebare cheie, ce ati vrea sa ramana cuvant de mostenire pentru urmasi?

- Vedeti, eu pun cu constiinta problema mantuirii, fara sa rationalizam lucrurile si nici sa nu pierdem timpul, pe care-l socotesc extrem de scump, poate cel mai scump lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ca traim inca. Si­gur, pun si problema vesniciei noastre. Smereste-te si urmeaza-Ma, porun­ceste Hristos. Acesta ar putea fi: gandul, cu orice chip, la sfarsit, la viata de dupa moarte. Cu orice chip. Pentru ca nu trebuie sa amintesc la lumea de buna credinta ca va fi un vaiet dincolo de inchipuirea noastra, la raspantia celei din urma zi, cand omul a pierdut timpul. In viata mea am fost la capa­taiul multor morti. Dupa ce m-am eliberat din inchisoare, dupa 14 ani, in ’64, am vazut oameni pe patul de moarte, care toti doreau sa mai traiasca o zi. Eu, care traiam momentul lui, intr-o oarecare masura (intensitatea numai el, saracul, o traieste, si sigur, o vom trai toti), imi dadeam seama de starea lui disperata, ca incepuse sa vada ceea ce de fapt ii spusese Biserica: duhurile rele; pe urma, procesul constiintei si al poruncilor, grozave, din­colo de a face o comparatie cu cea mai inalta constructie filozofica.

Citeam la un parinte, Paisie (care foarte mult mi-a placut, pentru sim­plitatea scrierii), ca s-au dus americanii la el, in pustie, sa se foloseasca de intelepciunea lui. Continuare»

14 Comentarii »

ÎMPREUNĂ CU PĂRINTELE CLEOPA

Să vă spun ce înseamnă ascultarea. Ne-a apucat o mare ploaie într-o pădure măruntă; o pădure nu prea  înaltă, mare cât casa, aşa. Părintele Cleopa într-o parte, eu într-altă parte, căutam tufişuri mai dese să ne adapostim. Părintele însă insista, aşa, pe sub ramuri, să vin la el. Până acolo erau cam 30 de metri. Eu ziceam, că culcuşul meu este mai bun, şi zic „Nu!“. “Stai, măi, băiete! Ia să ascult eu pe Părintele Cleopa!” Am fugit de acolo şi imediat a trăsnit locul acela în care am fost eu. Măi, m-a impresionat! Ce înseamnă ascultarea!

- Câţi ani v-aţi nevoit împreună prin pădure? Continuare»

25 Comentarii »