Război întru Cuvânt

Am sărutat mâna unui sfânt sau despre trecerea la Domnul a părintelui Simeon Bruschweiller, din Mănăstirea Essex, Anglia

de Preot Ilie Grecu

Sunt preot în munţii Apuseni, şi m-am „întâmplat” în mănăstire la acele momente. Nu ştiu de ce Domnul m-a dus acolo exact atunci! Poate pentru alungarea deznădejdii! Căci oare ce mai poţi să spui când vezi un bătrân minunat ADORMIT – trupul lui nu avea NIMIC din înfricoşarea altor cada­vre pe care, ca preot, le-am văzut – în mijlocul unei obşti binecuvântate? Probabil Domnul a dorit să-mi lămurească încă o dată ce este cu: „Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui!”. Continuare»

4 Comentarii »

• Alexandru Racu: Gripa porcină se ia şi prin sfânta împărtăşanie?

“In conditiile psihozei create de virusul H1N1, diverse autoritati politice nationale si transationale, printre care se pare ca si Organizatia Mondiala a Sanatatii, recomanda diverselor religii sa se abtina de la practicile religioase care ar putea contribui la transmiterea virusului in cauza. Printre altele, li se recomanda musulmanilor sa renunte anul acesta la pelerinajul de la Mecca, iar diversi episcopi catolici au recomandat credinciosilor sa-si ofere reciproc salutul pacii nu printr-o strangere de mana ci printr-o simpla plecare a capului. Ai nostri nu puteau sa se lase mai prejos si bineinteles, capul rautatilor trebuia sa fie tot un roman [de fapt, este francez, dar apartine de mitropolia romana, n.n.]. Un oarecare protopop roman din Franta (al carui nume ramane necunoscut), le-a recomandat fratilor lui intru slujire ca, date fiind conditiile actuale, sa-i impartaseasca pe credinciosi de asemenea maniera incat lingurita sa nu le atinga buzele (sa-si dea capul pe spate iar preotul sa dea drumul particelei din cele sfinte de la o oarecare distanta sigura), pentru ca nu cumva sa ia gripa porcina. Faptul a determinat o reactie prompta a binecunoscutului teolog si bioetician Jean Claude Larchet, care i-a inaintat o scrisoare (publica) de protest IPS Iosif, Mitropolitul roman al Europei Occidentale. Textul scrisorii poate fi citit aici“.

Datorita unei vrednice colaboratoare, careia ii exprimam si aici recunostinta, va putem oferi traducerea respectivului articol (Razboi intru Cuvant): Continuare»

27 Comentarii »

“… Spunea ca rugaciunea n-are pret de nu porneste dintr-o inima curata, de nu se insoteste, asadar, de pazirea tuturor poruncilor, nu dupa litera, ci dupa Duh. Ca Sfantul Isaac Sirul, vedea in porunci unelte date de Dumnezeu omului ca sa se schimbe si sa se faca om nou in Hristos. Si-adesea amintea de cuvantul ce spune: ‘Toate acestea vi s-au dat ca voi sa va schimbati’.”

ASPECTE DIN VIATA LUMINOASA A UNUI “STARET AL VREMURILOR NOASTRE”, DARUIT CU HARISMA TAMADUIRII BOLILOR PSIHICE:

Fiul lui Gheorghe Sevici si al Mariei Struve Chiril – viitorul staret Serghie – , s-a nascut la 3 august 1903 (21 iulie, dupa calendarul nou), la Haga (Olanda), unde parintii sai erau in vizita la bunicul sau dinspre mama, Chiril, care era ambasador al Rusiei in Tarile de Jos. A fost adus in Rusia pe cand avea trei saptamani. (intreaga biografie aici)

(…)

Ducand tot mai mult o viata de rugaciune si cautand sa implineasca invataturile Parintilor din care se hranea zilnic, Chiril s-a simtit atras de viata monahala. Ratiuni familiale insa l-au impiedicat sa intre indata in monahism; trebuia sa contribuie la intretinerea parintilor, a surorii, nepotului si a doua slujnice in varsta. Ducea totusi pe cat ii statea in putinta o viata de monah ”in lume”. In 1938, i-a marturisit Staretului Siluan dorinta sa de a deveni monah. Acesta i-a dat binecuvantarea sa intr-o scrisoare (1), in incheierea careia ii dadea un sfat care s-a dovedit profetic: ‘‘Du-te si spune oamenilor cat se poate de des: Pocaiti-va!’‘ Cand Chiril s-a hotarat sa se retraga in Muntele Athos, a izbucnit razboiul. Continuare»

8 Comentarii »

• Nu-i om care să se simtă în largul său pe acest pământ. Asta ne e crucea.
• Nu crede că eşti rob pe viaţă păcatului. Nădăjduieşte cu tărie în mila lui Dumnezeu. Că la El e multă milă şi iertare. De-I cerem, pe dată ne iartă şi ne izbăveşte.
• Să nu deznădăjduieşti nicicând pentru greşelile din zilele trecute. Ia-ţi viaţa în orice zi de la început. Şi socoteşte ziua de azi ca pe cea din urmă. Altminteri, după cuvântul părintesc, e timp pierdut.

***

• Mai de folos îi este omului să aibă voinţa slabă, decât una tare. Ca să-şi vadă neputinţa şi slăbănogeala. Altminteri, se trufeşte cu puterea sa şi, plin de sine, se leapădă de Dumnezeu.
• Marea iscusinţă a vieţii duhovniceşti e să lucreze omul cu puterea lui Dumnezeu, nu cu puterile sale. Marea înţelepciune este să-L ai pe Domnul sălăşluit în tine. Continuare»

11 Comentarii »

25 iulie – 22 de ani de la adormirea intru Domnului a Cuviosului Serghie Sevici

• Cuviosul Serghie Şevici (+25 iulie 1987) despre iubire: “Ia seama mai intai la suferinta sufletelor!”

ŢINE CANDELA INIMII APRINSĂ. Învăţătura PĂRINTELUI SERGHIE

          de Jean-Claude Larchet

(fragmente din Partea a treia – “CUVINTE DE MÂNTUIRE”)

• Fă din rugăciune candelă nestinsă a inimii tale, şi untdelemnul ei pururea să-l picuri, măcar cât picătura de puţin. Veghează ca fecioarele înţelepte, nu dormi ca cele nebune, ca să nu te afle clipa morţii negătit.
• Ţine candela inimii pururi aprinsă. De se stinge, iute s-o aprindem din nou. Şi se stinge de păcătuim. Dar căindu-ne, să ne luminăm iarăşi cu ea. Iar candela nu-i alta decît rugăciunea. Continuare»

10 Comentarii »

• De cremene să stai în Adevăr, dar cu blândeţe să-l primeşti pe păcătosul înşelat de diavol. Nu judeca, ci arată tuturor iubire. Şi să nu zici în sinea ta: Acesta-i păcătos, iar eu sunt drept, că vei avea de indurat ispită.
• Nu cu cuvinte aduci pe altul la credinţă. Oricât de lungi şi frumoase cuvântări ai rosti, rămân tot vorbe goale de nu e adevăr în viaţa ta. Se spune că venind în Alexandria Sfântul Antonie, înfăţişarea şi purtarea sa au fost mai grăitoare decât toate ritorisirile teologice.
• Dracii nu se scot din om cu vorbe, fie ele vorbe sfinte. Ci cu puterea Duhului alungă draci cel care are duh puternic, că-i grea lucrarea şi sleieşte de puteri. Şi izbuteşte având milă şi dragoste de frate şi voind să-l vadă izbăvit de rele. Aşa, uitând de sine, lasă să lucreze marea putere a lui Dumnezeu.
• Mai înainte însă de-a-i încreştina pe alţii, fii tu creştin adevărat, ca nu cumva să ţi se spună: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!”. Nu poate pătimaşul să se facă apostol şi să rămână nerănit de draci. Fii apostol cu fapta, nu cu vorba, ca să nu te întrebe duhul rău: „Îl ştiu pe Pavel, dar tu cine eşti”? Continuare»

14 Comentarii »

• Vezi si: Duminica femeii garbove: intre libertatea Duhului si piedicile meschine ale procedurismului - N. Steinhardt

“In starea de cadere in care se afla, toti oamenii sufera de patimi intr-o masura sau alta, adica sunt bolnavi din punct de vedere spiritual. Dar cel mai adesea ei nu-si cunosc nici caderea, nici boala. Continuare»

14 Comentarii »

O inregistrare a unei emisiuni mai vechi de la Radio Logos – Craiova ne-a prilejuit descoperirea unui cuvant exceptional alcatuit de Jean Claude Larchet (“Terapeutica bolilor spirituale”) pe baza invataturii Sfintilor Parinti, o radiografie precisa, severa si aproape perfecta a acestei adevarate tumori sufletesti care este slava desarta sau vanitatea, boala de care suferim fiecare, mai mult sau mai putin si care ne ruineaza sanatatea sufleteasca, dar care adesea ne-o afecteaza si pe cea psihica.

Este un cuvant de care avem nevoie si noi toti cei care facem vreo lucrare cat de mica duhovniceasca (fie si prin internet) si care adesea putem sa fim “furati” de duhuri straine faptelor pe care le facem, ajungand sa stricam “binele” prin motivatia sau scopul stricat cu care l-am facut, cautand placerea sau slava oamenilor sub chipul unei lucrari duhovnicesti “la aratare“. Spunea bine un parinte contemporan ca sunt si multi preoti sau mireni care dau sfaturi duhovnicesti din slava desarta, ca sa-si faca “ucenici” sau sa-si dobandeasca renume, iar nu din dragoste de Adevar. Si mai adauga acelasi parinte, cu durere, ca astazi sunt multi “duhovnici-vedete” si “ucenici-vedete”, care ies in fata si trambiteaza peste tot despre ei si faptele lor, iar binele pe care il fac se pierde, din pacate, prin faptul ca “isi iau plata in aceasta lume”.

Dar este si patima care ii chinuie si pe toti cei care vor sa fie pe placul lumii stricate, recurgand pentru aceasta la mijloace care de care mai sofisticate si mai rafinate pentru a nu pierde cumva aprecierea si laudele oamenilor. Este patima care ne impinge la “impodobiri” si “infrumusetari”, la a ne minti pe noi insine si a ne fatarnici pentru ceilalti, este boala care ne conduce la falsificarea chipului si a convingerilor noastre, prin care ne incalcam principiile, demnitatea si prin care ne rusinam de Hristos, ne lepadam de credinta si de cuvantul lui Hristos … si toate acestea numai ca sa “castigam lumea aceasta”. Nu intamplator a fost numita slava desarta si preacurvie duhovniceasca, pentru ca sufletul “se prostitueaza” si isi insala inclusiv constiinta de dragul slavei lumii...

Si mai exista inca acel duh care ii indeamna pe multi sa caute cu dinadinsul sa placa in mod deosebit celor mai mari (din societate sau din Biserica), sa-i linguseasca cu laude, sa se schimbe la infatisare sau la idei numai ca sa intre pe sub pielea “stapanilor” cu orice chip. Cand stie ca place omului, zic Parintii, omul dobandeste (de la diavol) chiar o ravna si o putere neobisnuita, pe cand binele curat se face mult mai cu anevoie. Lingusitorul capata un zel extraordinar de mare (uneori indreptat si impotriva aproapelui, pentru a-l “sapa”, a-l osandi, a-l denunta etc.) pentru a castiga aprecierea celor suspusi sau poate si un beneficiu concret din partea lor. Din slava desarta omul poate sa-si tradeze si constiinta, si pe aproapele, mintindu-se ca slugarnicia lui interesata este nimic altceva decat virtutea ascultarii si a cinstirii celor mai mari. Ajunge sa mimeze smerenia si supusenia, dar se tradeaza dupa faptul ca “turbeaza” cand este contrazis sau dupa faptul ca ii persecuta si ii vaneaza pe cei sinceri din jurul lui. Acela ajunge, atunci – fereasca Dumnezeu -, lucrator fariseic, care va folosi cuvantul lui Dumnezeu si, in general, toate cele sfinte, in mod fals, rastalmacit si “decupat” numai si numai pentru a-i servi la justificarea scopurilor sale.

Multumim surorii noastre care s-a ostenit pentru transcriere. Inregistrarea emisiunii o puteti descarca si asculta dand click pe sigla de mai jos:

“Slava desarta sau vanitatea devine in complexitatea sa un sentiment puternic si violent care il subjuga pe om intunecandu-i dreapta judecata si il supune unei permanente suferinte. Continuare»

14 Comentarii »