Război întru Cuvânt

“…Iată că bărbăţia nu înseamnă să fii mare cu trupul şi tare la războiul lumesc, ci se arată o formă nouă de bărbăţie şi un nou război: bărbăţia sufletească, care este o virtute, şi războiul cu patimile”. (Parintele Ioan Buliga)

Sfantul Ioan Botezatorul, cununa prorocilor. Are duhul mustrarii lui Israil, asa cum au toti prorocii. Are duhul strasnic, rascolitor al lui Ilie, duh de trambita apocaliptica. Si are duhul lui Isaia, al smereniei profetice, al tainicii cunoasteri a lui Mesia Rastignit, a unui Mesia venit sa ia asupra-Si pacatele noastre. Sumă a prorocilor si incununare a proorociilor, Sfantul Ioan Botezatorul este cel care vede Intrupat pe Cel asteptat, ravnit, vazut pana atunci ca prin ghicitura, de toate slugile trimise de Imparat la ingrijitorii viei, slugi ucise si alungate de acestia, asa cum ii vor face si Sfantului Ioan insusi.

Nimeni nu poate avea un simt mai acut al venirii Imparatiei Cerurilor decat Inaintemergatorul. Dar apropierea Imparatiei Cerurilor inseamna, negresit, sfarsitul imparatiei de aici. Acum doua mii de ani a fost infipt in pamant semnul ceresc al sfarsitului acestei lumi si al inceputului Ierusalimului Ceresc: Crucea. Prin ea imparatia de aici, aflata in totalitate sub stapanirea diavolului, a cazut, si a inceput Imparatia Cerurilor. Dar numai in facere, caci imparatia diavolului inca mai este, dar nu va mai fi, iar Imparatia Cerurilor este deja prefigurata – in Biserica. Continuare»

12 Comentarii »

• Ascultati aici predica IPS Bartolomeu Anania la Praznicul Nasterii Sf. Ioan Botezatorul
• Parintele Mihail Stanciu: Cateheza ”Sfântul Ioan Botezătorul” – 21.06.2010
• Predica Parintelui Cleopa la Nasterea Inaintemergatorului Ioan
• “Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc”
• Sf. Ioan Botezatorul, cel mai mare om nascut din femeie
• Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul (text)
• Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul – doua versiuni (audio)
• Troparul Sfântului Ioan Botezătorul
• Paraclisul Sfantului Ioan Botezatorul (text)
• Calin Dragan – Meditatie la Nașterea Sf. Ioan Botezătorul
• Koinonia – « Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor! »

***

“Prietenul Mirelui” - indreptarul iubirii smerite, jertfelnice si discrete:

“Iată pildă minunată: Ioan. Atunci când oamenii erau gata să recunoască în el însuşi pe Mesia cel aşteptat, el a zis: „Nu! Ci este Altul, Care vine înaintea mea, El este Mântuitorul lumii!” (Io. 1:27-29) Continuare»

9 Comentarii »

“Dacă doreşte cineva astăzi să frecventeze cursurile unei facultăţi de teologie trebuie să ştie că profesorii de acolo, afară de materia propriu zisă pe care trebuie să o predea, au şi convingeri personale pe care încearcă să le imprime elevilor. Sigur, foarte bine ar fi, ca aceste convingeri să fie o învăţătură a Sfintei Tradiţii, care a fost primită de Sfinţii Părinţi, pentru că interpretările proprii sunt foarte periculoase în general şi sunt demonice atunci când acestea vor să contrazică Sfânta Tradiţie.

Sunt doctoranzi care au cercetat în adâncuri şi vor să ne spună că lucrurile sunt altfel decît credem noi. Sigur că aceştia sunt mult mai periculoşi decât sectanţii, pentru ca de sectaţi ştim să ne păzim, pe când de asemenea teologi nu prea; invăţătura sectanţilor este declarată greşită, pe când învăţătura nouă a teologilor nu; şi nici nu se ştie dacă o să o mai declare cineva greşită.

Totdeauna am avut în istorie, persoane cu învăţături greşite, care au fost declaraţi eretici; astăzi însă, şi pe ereticii vechi încearcă să-i reabiliteze, nici vorbă să mai corecteze greşelile actuale. Continuare»

38 Comentarii »

“Diavolul vine „foarte evlavios” cu aceste daruri la noi, şi noi, prinzându-ne, nu mai avem timp pentru rugăciune sau pentru mântuirea sufletului, şi, în loc să ne lepădăm de cele lumeşti pentru a urma lui Hristos, ne încâlcim în cele lumeşti, ba chiar plini de recunoştinţă pentru cei ce aduc aceste daruri îi trecem la ctitori. (…) El poate să dea toate bogăţiile pământului, un singur lucru însă nu vrea să-l facă, şi acesta este cel mai important: să se pocăiască. Noi ne bucurăm când păcătoşii aduc daruri la biserică, şi-i trecem la ctitori, şi uităm să le spunem că dacă nu se pocăiesc se vor duce în fundul iadului. Chiar o biserică întreagă de ar ridica, căci biserica nu înseamnă nimic fără credinţă, iar biserica a dăinuit până astăzi prin sângele mucenicilor, nu prin bani”.

“Trecând prin descrierea vieţii mucenicilor, putem trage o concluzie: toţi mucenicii înainte de a primi mucenicia au mărturisit. Nici Hristos nu a fost răstignit până ce nu a terminat mărturisirea Sa pe pământ. Cei doi martori din Apocalipsă au fost ucişi doar după ce au isprăvit cu mărturisirea (Apoc. 11, 3-7), la fel toţi mucenicii, iar această mărturisire era Adevărul, care lovea în slugile diavolului, care este tatăl minciunii, era lumina care lovea în slugile întunericului. Mărturisire poate fi viaţa fiecărui om căci aceasta poate fi adevăr sau lumină.

Din istoria omenirii s-a văzut că trei sunt ispitele prin care diavolul încearcă să corupă mărturisirea unei vieţi curate în adevăr, adică în ascultare faţă de Dumnezeu. Prin aceste trei ispite diavolul a ispitit şi pe Eva în rai, şi pe Hristos pe muntele Carantania, când a postit patruzeci de zile, şi pe mucenici, cărora, înainte de a fi ucişi, stăpânitorii le făgăduiau că dacă vor jertfi idolilor vor primi şi daruri, şi desfătare, şi stăpânire, şi prin aceste ispite suntem şi noi ispitiţi astăzi. Continuare»

19 Comentarii »

Pentru aceasta Duminica, va recomandam si:

• Parintele Al. Schmemann si Cuviosul Seraphim Rose – Intoarcerea Acasa
• Parintele Nicolae Steinhardt – Tatal alearga in calea noastra
• Sfantul Siluan Athonitul – “Domnul nu e ca noi… Ah, ce Dumnezeu avem!”

Un om avea doi fii. Omul este Dumnezeu, Care întru smerenia Sa se numeşte astfel, iar fiii sunt oamenii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multă vreme, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfătări. Într-o pildă totul are o semnificaţie; prin cel mai tânăr a vrut să zică cel mai fără de minte, adică cel mai păcătos, pentru că lucrurile păcatului sunt copilăreşti şi nebuneşti, iar faptele bune sunt „bătrâneşti”, adică înţelepte. Ce-a vrut să zică prin ţară depărtată? Dacă este vorba de Dumnezeu, ce altceva este departe de Dumnezeu decât păcatul, deci a plecat în ţara păcatului, depărtându-se de la împreună vieţuirea cu Dumnezeu. Continuare»

18 Comentarii »

• Troparul Sf. Ioan Botezatorul.mp3

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan:

Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? (Luca 7, 24)

Multe pasaje din Sfânta Scriptură sunt foarte dificil de tâlcuit, însă Sfântul Ioan Gură de Aur ne lămureşte pe deplin în toate. Şi aici ca şi în multe alte locuri Hristos se adresează iudeilor ştiind gândurile lor. La nivelul de gândire de atunci al iudeilor, bărbăţia însemna să fii tare cu trupul şi considerau că mântuirea este ceea ce vedeau cu ochii, adică aşteptau un Mântuitor plin de putere şi de slavă omenească, nicicum nu se aşteptau la un Mântuitor smerit. Astfel, cei smeriţi şi slabi cu trupul, gândeau ei a fi nişte oameni slabi de caracter, molateci, schimbători şi plângăreţi. De aceea îi întreabă Iisus, ştiind felul iudeilor de a gândi, de ce au mai bătut atâta drum, ce să vadă aici în pustie: „Trestie clătinată de vânt”? Adică un om uşuratic, molatic, schimbător şi plângăreţ? Şi vrând apoi să le corecteze modul eronat de gândire îi întreabă: Continuare»

16 Comentarii »

Cititi si:

• CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU? – Ne invata lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur
• Parintele Calciu despre sarbatorirea Revelionului

“În seara lui Vasile Sfântul se duce un mare război. Pe de o parte, diavolii îşi fac de cap printre oameni, insuflându-le tot felul de manifestări păgâneşti cum ar fi: îmbuibarea, beţia, privitul la TV, defăimarea chipului lăsat de Dumnezeu omului prin fel de fel de măşti, circ, petarde, artificii, pocnete din bici, petreceri, chefuri cu dansuri destrăbălate. Pe de altă parte, în aceeaşi noapte, la biserici, se citesc moliftele Sfântului Vasile, care sunt rugăciuni de alungare a încornoraţilor. Continuare»

15 Comentarii »

E iarnă grea, şi nimeni nu mai merge, toţi caută un foc, durerea să-şi dezlege. Privim unul către altul, doar am vedea în ochii celorlalţi o umbră de nădejde. Pământul e înţelenit, drumul nu se mai vede, şi chiar de s-ar vedea, la capătul celălalt e tot iarnă. Părinţii ne spun lucruri bune: iarna se va sfârşi, din pământul fără viaţă, viaţă iar va răsări. Ni s-a binevestit viaţă, suntem săraci de ea, ni s-a binevestit vindecarea, căci bolim cu boală grea; inima fiind zdrobită, vin a curs, şi iată, peste rana care de atâta timp aşteaptă să fie vindecată, se lasă alinarea, se lasă uşurarea. Continuare»

8 Comentarii »

• Chemarea lui Hristos si prioritatile noastre
• Sf. Ioan Gura de Aur: Cum vom raspunde chemarii la nunta Fiului de Imparat?

Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi. (Luca 14, 16)

Mare este cina Sfintei Liturghii – viţelul s-a înjunghiat şi toate sunt gata pentru desfătarea duhovnicească. Într-o discuţie care a avut loc în zilele noastre între un evreu şi un creştin, evreul spunea creştinului: noi am fost de la început, poporul Israel a fost scos din ţara Egiptului, nouă ni s-a dat Legea, la noi au fost toţi proorocii, de ce veniţi voi goimii acum (aşa numesc evreii celelalte neamuri) şi spuneţi că Dumnezeul lui Israel este Dumnezeul vostru? Creştinul a răspuns: e adevărat că voi aţi fost de la început, dar tot aşa cum atunci când se pregăteşte o cină, unii sunt cei care o pregătesc şi alţii sunt cei care vin şi mănâncă, tot aşa voi aţi pregătit masa, iar noi am venit şi ne-am aşezat la masă. Voi îl aşteptaţi pe Mesia să vină în viitor, noi de două mii de ani stăm cu Dânsul la masă. Evreul a rămas fără de grai.

Din pilda cu fiul risipitor (cf. Luca 15, 11), ştim că la întoarcerea fiului risipitor tatăl său a făcut cină mare. Atunci celălalt fiu, care a fost tot timpul lângă tatăl său, din zavistie nu a vrut să intre. Fiul risipitor reprezintă neamurile care şi-au cheltuit viaţa în păcate, dar apoi s-au întors la Dumnezeu, Care le-a primit cu bucurie. Evreii îl reprezintă pe celălalt fiu, care a fost tot timpul lângă Dumnezeu; văzând primirea neamurilor, ei n-au vrut să intre în această bucurie şi stau şi acum afară. Continuare»

11 Comentarii »

“Era un om bogat care se îmbrăca cu porfiră şi cu vison” (Luca 16, 19).

“Astăzi, deşi nu ne mai îmbrăcăm cu porfiră, căutăm să fim cocheţi, eleganţi şi să petrecem în plăcerile trupului. Timpurile când aveam modele de oameni smeriţi s-au cam dus. Dacă pe timpul Sfântului Atanasie, patriarhul Constantinopolului, oamenii se scandalizau că acesta umbla îmbrăcat sărăcăcios, astăzi mândria a câştigat mult mai mult teren, încât a fi o persoană importantă şi a umbla în haine smerite ar fi un lucru scandalos. Când Hristos s-a smerit, atunci L-au părăsit cu toţii. La fel se simţeau jigniţi cei din preajma Sfântului Atanasie şi îl îndemnau să se îmbrace cum trebuie, căci în felul acesta, defaimă vrednicia Patriarhiei. Sfântul Atanasie le răspundea: Continuare»

27 Comentarii »