Război întru Cuvânt

“Hristos Se arata intotdeauna in chip umil, nevoind sa provoace prea mult furia si patima oamenilor. De altfel, acesta este motivul pentru care Hristos Se dezvaluie ascunzandu-Se si Se ascunde dezvaluindu-Se. Numai cei care au viata duhovniceasca si inima sensibila Il pot recunoaste“.

“Atunci cand a venit vremea sa patimeasca pentru neamul omenesc, Hristos a intrat in Ierusalim, unde iudeii I-au pregatit o primire triumfala. Aceasta primire a fost cauzata de minunea invierii lui Lazar, care fusese mort vreme de patru zile si ingropat in mormant. Dezamagiti de starea sociala si nadajduind in venirea lui Mesia, iudeii credeau ca El era stapanul lui Israel pe care il asteptau. Trebuie sa spunem ca aceste asteptari mesianice ale lor erau indisolubil legate de luptele pentru eliberarea poporului si pentru dobandirea libertatilor etnice.

Invierea lui Lazar si intrarea triumfala a lui Hristos in Ierusalim sunt strans legate intre ele si de aceea nu pot fi analizate separat. Desigur, in cadrul celor douasprezece mari praznice imparatesti ale Bisericii, ele sunt doua sarbatori de sine statatoare, insa din motivul pe care l-am explicat mai inainte, vor fi analizate impreuna.

De altfel legatura dintre ele se vadeste si din randuiala liturgica, pentru ca la sarbatoarea invierii lui Lazar din sambata de dinaintea Floriilor cat si in duminica Floriilor cantam acelasi tropar. Continuare»

7 Comentarii »

Continuare»

1 Comentariu »

DUMINICA A V-A DIN POST

A Cuvioasei Maria Egipteanca

DESPRE POCAINTA

“Dreptmaritori crestini,

Fiecare duminica din Postul cel Mare are o consacrare anume. Astfel, daca prima duminica — numita a Ortodoxiei — a fost inchinata credintei, cea de-a doua, a Sf. Grigorie Palama, a fost inchinata rugaciunii, pen­tru ca acest Sfant ne-a invatat cea mai inalta rugaciune — rugaciunea mintii, a inimii sau rugaciunea lui Iisus. Cea de-a treia duminica — a Sfintei Cruci — a fost inchinata jertfei, pentru ca ce altceva reprezinta Crucea pentru noi, daca nu jertfa si lupta duhovniceasca. Cea de-a patra duminica, numita a Sfantului Ioan Scararul, a fost inchinata ascezei, pentru ca treptele „scarii” acestui Sfant scriitor inchipuie tot atatea virtuti pe care suntem chemati cu totii sa ni le agonisim prin asceza si lupta spirituala, indeosebi prin „post si rugaciune”, iar duminica aceasta, a cincea, este inchinata pocaintei. Prin urmare, credinta, rugaciunea, jertfa, asceza si pocainta se constituie in tot atatea trepte spre desavarsire si inviere, fiecare cu importanta si frumusetea sa spirituala. De ce spun ca duminica aceasta este inchinata poca­intei? Din doua motive: intai, pentru pericopa evanghelica ce s-a citit, si care ne prezinta pocainta femeii celei pacatoase, si, in al doilea rand, pentru Sfanta Maria Egipteanca, pe care Biserica o praznuieste totdeauna in duminica a cincea a Postului Mare — o alta femeie pacatoasa, care s-a pocait intr-un chip exemplar si pilduitor pentru noi toti. Asadar, doua femei desfranate, carora duminica de astazi ne pof­teste sa le urmam exemplul de pocainta. Continuare»

5 Comentarii »

Continuare»

Nu exista comentarii »

DUMINICA A IV-A DIN POST

Vindecarea fiului demonizat – Mc. 9, 17–32

POSTUL DEPLIN SI RUGACIUNEA ADEVARATA

“Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post!” (Mc.9, 29)

“Dreptmaritori crestini,

In pericopa evanghelica pe care am citit-o astazi ati putut auzi cu totii cum un om a venit la Mantuitorul, rugandu-L sa-i vindece copilul demonizat care cadea deseori la pamant, zbatandu-se si facand spume la gura, caci diavolul care salasluise in el de multe ori incercase sa-l omoare.

S-a apropiat, asadar, omul acesta de Domnul Hristos cu durere, zicand: ”Doamne, de poti face ceva, ajuta-ne, fiindu-ti mila de noi! Iar Iisus i-a zis: De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede!” Iar acela a dat un raspuns cat se poate de interesant: “Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!”

Aparent este vorba de o exprimare gresita, sau un raspuns lipsit de logica, daca nu cumva cuvintele acestea antinomice ale bietului om, simplu dealtfel, ascund altceva!… Si ce ar putea ascunde oare? Continuare»

10 Comentarii »

Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci:

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere. (Mc. 8, 34-38 si 9,1)

“Dreptmaritori crestini,

Evanghelia de astazi este pe cat de scurta, pe atat de plina de invataturi si, pentru aceasta, nu usor de inteles, cel putin in trei afirmatii ce se fac in ea. Intai, zice Mantuitorul Hristos: „Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie” (Mc. 8, 34). Si va intreb: despre care „cruce” vorbeste Domnul? Sarbatorim in fiecare an, la 14 septembrie, „inaltarea (sau aflarea) Sfintei Cruci” care se pierduse; crucea pe care a fost rastignit Fiul lui Dumnezeu pentru noi. Despre aceasta, insa, vorbeste Domnul cand ne spune sa ne luam crucea si sa-I urmam Lui? Despre crucea materiala, sub diferitele ei forme? Nu cumva avem de-a face aici cu un alt inteles al crucii – altul decat cel fizic? Ba da. Hristos da aici cuvantului „cruce” un inteles spiritual: crucea ca viata crestina, pe care fiecare dintre noi suntem chemati sa o ducem aici pe pamant. Continuare»

11 Comentarii »

“In zilele noastre există multe ediţii ale operelor Sfântului Grigorie Palama, precum şi multe studii dedicate vieţii şi învăţăturilor sale. Aceasta reprezintă binecuvântarea cu totul specială a lui Dumnezeu faţă de epoca în care trăim.

Cu toate că Sfântul Grigorie a trăit în secolul al XIV-lea, el are încă multe de spus vremurilor noastre, întrucât, aşa cum ştim, aceleaşi curente filosofice, teologice şi chiar sociale care prevalau pe vremea sa, predomină şi acum. Secolul al XIV-lea are trăsături comune cu secolul al XX-lea. De aceea, discuţiile ce au avut loc între Sfântul Grigorie Palama şi filosofii acelor vremi sunt de un mare interes şi acum. Sfântul Grigorie are foarte multe lucruri pe care omul contemporan le poate învăţa de la el. Suntem în măsură să stabilim marea importanţă a învăţăturilor Sfântului Grigorie Palama pentru triumful adevăratei credinţe, pentru monahism şi, mai ales, pentru Sfântul Munte. Continuare»

34 Comentarii »

Doxologia: Gânduri la început de Post

“Postul în care intrăm s-ar cuveni să fie pentru noi o conştientizare a plânsului lui Adam şi al Evei atunci s-au lipsit de frumuseţea raiului, pentru ca, trăind durerea îndepărtării de Dumnezeu, să dorim a ne întoarce, asemenea fiului risipitor, în casa Tatălui nostru. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, aşezată de dumnezeieştii Părinţi în pragul Postului Mare, ne aduce aminte de un lucru deosebit de important: bucuria şi, deopotrivă, drama libertăţii omului. Preţuindu-ne atât de mult prin faptul că ne-a creat după chipul Său, Dumnezeu a sădit în noi darul libertăţii, posibilitatea de a alege drumul pe care să-l parcurgem în viaţă: către El sau către neant. Cât de mult doreşte Dumnezeu ca făptura Sa să rămână în legătură cu Sine, să rămână în Împărăţie!… Continuare»

5 Comentarii »

***

DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.

Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică. (Mt. 25, 31-46)

***

DESPRE DRAGOSTE

“Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut”
(Mt 25,40)

“Dreptmăritori creştini,

Cred că nu v-aţi întrebat niciodată de ce în răspunsul dat tânărului bogat din Evanghelie — care-L întrebase ce să facă pentru a moşteni viaţa de veci — Mântuitorul Hristos, făcând referire la Decalog, a evocat numai cinci dintre porunci, şi anume doar pe acelea care privesc pe aproapele (Mt. 19,16-26). Şi, poate n-aţi băgat de seamă, sau poate vi s-a părut că în mod cu totul întâmplător Domnul i-a dat tânărului drept poruncă suplimentară, pentru a putea fi desăvârşit, iubirea de săraci:

„Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Mt. 19, 21).

Ei bine, dacă aţi fost tentaţi să credeţi până acum că absolut întâmplător i-a zis Hristos tânărului bogat:

„Ştii poruncile: să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mt. 19, 18-19);

dacă aţi crezut că aşa, într-o doară, Hristos l-a trimis să-şi dea averea săracilor, pentru ca apoi să-I urmeze, iată că evanghelia de astăzi ne încredinţează că înaintea lui Dumnezeu contează — mai mult decât toate virtuţile şi decât toate faptele noastre — atitudinea pe care o avem faţă de aproapele. Atitudinea de milă, de compasiune şi de dragoste. Continuare»

6 Comentarii »

Cu adevarat, toata istoria omeneasca, mai ales in punctul in care a ajuns ea astazi, se gaseste in fata acestei dileme, pentru ca, de o parte, vor fi oamenii Mielului si de cealalta parte, oamenii fiarei Apocalipsei… Evenimentele care se petrec astazi ridica aceasta problema mai mult decat oricand. Asadar, in ce categorie si in ce tabara vom fi incadrati? Intre oamenii Dumnezeului-Om sau intre oamenii fiarei-om?

“In Apocalipsa lui Ioan, exista mai multe imagini care se refera la teologia Mielului, infatisandu-L pe Domnul Hristos ca Miel injunghiat. Vom analiza in continuare cateva dintre aceste imagini si scene, care ne vor ajuta sa intelegem mai bine si mai in amanunt lucrarea lui Hristos.

a) Caracterul Apocalipsei

Inainte de a purcede la analiza acestei teme, as dori sa aruncam o privire asupra caracterului si a scopului Apocalipsei lui Ioan. Acest lucru este necesar pentru ca, in ziua de astazi, exista multi oameni care vorbesc despre Apocalipsa si care o interpreteaza dupa propria lor gandire, rezultatul fiind acela ca de multe ori acestia gresesc, deoarece confunda faptele descrise in Apocalipsa cu evenimente contemporane, drept pentru care nu ajung intotdeauna la adevar.

Continuare»

21 Comentarii »