Război întru Cuvânt

Învaţă-ţi copilul din prima vârstă să trăiască cu evlavie în lume!

Viaţa de familie a fost rânduită de Dumnezeu dintru începutul creării lumii:

“Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el… Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam… De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Fac. 2, 18, 21-24).

Rostul familiei tot dintru început l-a arătat Dumnezeu, când a zis: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Fac. 1, 28). “Vă înmulţiţi” înseamnă naşterea de copii după rodnicia mamei, rodnicie dată de Dumnezeu, ca dar dumnezeiesc.

Astăzi suntem, din păcate, martorii şi chiar autorii încălcării poruncii lui Dumnezeu prin împiedicarea zămislirii şi naşterii de copii, prin despărţirea celor căsătoriţi fără motive binecuvântate de Dumnezeu, iar, mai nou, şi prin plecarea unuia dintre cei doi soţi la lucru, departe de familie, pentru a câştiga pâinea cea de toate zilele. Continuare»

14 Comentarii »

… atunci cand au strigat, cine i-a auzit si cine le-a dus mai departe cuvantul?

“Îmi spunea cineva venit din ţară că s-o dus cinci demnitari de afară la Patriarh [Teoctist] şi i-au spus:

„- Noi suntem toţi sodomişti, niciunul n-avem femeie. Aşa vrem noi, aşa ne place, şi aşa să le daţi voie tuturor, ca să vă băgăm în Uniunea Europeană.”

Patriarhul le-ar fi zis: Continuare»

21 Comentarii »

“Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant!” (Col. 3,2)

“Ucenicii ramasesera inmarmuriti de uimire si urmareau cu bucurie si cu nedumerire Inaltarea Domnului la ceruri”.(IPS Hierotheos Vlahos)

*

“Intre Inaltare si Cincizecime a fost o perioada de rugaciune si de liniste, atat sufleteasca, cat si trupeasca. Nimeni nu se poate impartasi din Duhul Sfant daca nu se afla in stare de rugaciune si de liniste interioara”. (idem)

“Asadar, prin practica si prin teorie, omul poate trai Inaltarea lui Hristos in viata sa personala. El se poate inalta cu Hristos, dupa cuvantul Sfantului Grigorie Teologul: ‘Urcand la ceruri, [Hristos] ne-a inaltat si pe noi’.

Teologia Inaltarii nu trebuie sa ramana la nivel teoretic sau intelectual. Ea trebuie sa fie aplicata in practica. De altfel, teologia desprinsa de practica este demonica…” (idem)

Cuvant la Inaltarea Domnului – Ieroteos Vlahos

– cununa sarbatorilor Imparatesti -

(fragmente)

“(…) Analizand dimensiunea si valoarea Inaltarii, Sfantul Epifanie, Episcopul Ciprului, spune ca multi oameni o considera mai prejos decat celelalte sarbatori, deoarece nu ii cunosc insemnatatea. Insa, la fel cum capul este podoaba trupului, sarbatoarea Inaltarii este podoaba tuturor sarbatorilor si plinirea tuturor praznicelor imparatesti: prima sarbatoare este infricosatoarea si minunata Nastere a lui Hristos dupa trup; a doua este sarbatoarea Bobotezei, la care Dumnezeu S-a aratat intr-o masura mai mare decat la prima; a treia este sarbatoarea Invierii, care a fost mai slavita decat celelalte, deoarece, prin ea, moartea a fost biruita, dar nici aceasta nu a avut plinatatea desfatarii, deoarece Hristos Se afla inca pe pamant. Insa praznicul Inaltarii le-a umplut pe toate de bucurie, pentru ca, dupa ce a deschis cerurile, Hristos ne-a dat sa vedem priveliste straina, adica „propriul nostru trup asezat pe tronul imparatesc”. Prin urmare, insemnatatea Inaltarii consta in aceea ca, dupa ce a fost indumnezeita prin unirea cu firea dumnezeiasca in ipostasul Cuvantului, firea omeneasca a fost asezata pe tronul imparatesc, de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal.

Continuare»

16 Comentarii »

„Scopul educatiei copiilor este ca ei sa dobandeasca dragoste personala de Hristos si de Maica Domnului. Nu trebuie sa le dam sfaturi ca sa devina doar oameni buni. De asemenea, trebuie sa-i ajutam sa ramana in Biserica Ortodoxa, si nu doar sa nu pacatuiasca. Faptul ca raman in Ortodoxie es­te un lucru important si poate sa fie cauza a mantuirii, chiar daca au facut unele greseli in viata lor. Copiii trebuie sa se inspire din dragostea noastra catre Hristos si catre Dumnezeu“.

*

In dosarul pe care l-am intocmit in timpul vizitelor mele la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex, Anglia, si in urma intalnirilor mele cu pa­rintele Sofronie, am pastrat unele cuvinte ale sale care nu au fost consemnate aici sau nu aveau legatura cu discutiile consacrate pe care le-am avut impreu­na cu el, cuvinte nedatate.

Este vorba de cuvinte pe care parintele mi le-a spus in decursul timpului sau, pe care le-am auzit spuse de altii, referindu-se la el, precum parintele Chi­ril, parintele Rafail Zaharia, monahia Magdalena, cuvinte ale parintelui re-rostite de acestia. Ele exprima cu adevarat duhul parintelui. Cele mai multe din cuvintele acestea mi-au fost redate de parintele Zaharia, cu care am avut o prietenie frateasca puternica, prietenie care se mentine si astazi. Am avut cu el, in decursul timpului, discutii indelungate. Este cel care-mi transmitea diversele porunci, rugaminti, sfaturi ale parintelui Sofronie, deoarece se gasea incontinuu alaturi de el. In diferite momente ale discutiei mele cu parintele Zaharia, el se oprea, zicand: „Parintele zice despre asta ca...” Am transcris si aceste cuvinte, intr-un loc special, caci insusi parintele mi-a zis la un moment dat: „Zaharia mi-a furat toata invatatura!” Şi sunt convins ca parintele Zaha­ria a memorat exact cuvintele parintelui.

Voi prezenta si aceste cuvinte, pentru a completa cea de a doua parte a car­tii si pentru a vedea, per ansamblu, invatatura orala a parintelui Sofronie.

(IPS Hierotheos Vlachos)

• „Scopul casatoriei este conlucrarea sotilor cu Dumnezeu, asa incat sa nasca fii si fiice lui Dumnezeu. Este nevoie de rugaciune in vremea alege­rii. Pentru a face o alegere buna este nevoie de multa rugaciune, pentru a gasi persoana potrivita acestui scop“. Continuare»

24 Comentarii »

“Sa-L slujim pe Dumnezeu asa cum ni L-au propovaduit oamenii sfinti de care am vorbit, singurele si adevaratele repere si indreptare ale vietii noastre spirituale, neluandu-ne dupa mintea noastra mai inainte de a ne sfinti viata. Sa nu cutezam, mai inainte de a ajunge sfinti — nu doar inteligenti, dar nu intelepti, si informati, dar nu „formati” duhovniceste suficient — a ne crede „invatatori”!

Sa nu indraznim, mai inainte de a duce o viata sfanta si de a dobandi minte luminata si inima curata, a debita alte „adevaruri”, improvizate in starea noastra de neputinta si de pacat”.

*

Duminica Orbului din nastere (In. 9,1-38)

REINCARNARE, EREDITATE SAU RE-CREATIE?

„Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi“ (In. 9, 39)

Dreptmaritori crestini,

Acestea sunt cuvintele ce urmeaza imediat textului evangheliei de astazi, pericopa in care Iisus Hristos vine si, ca un act suplimentar la creatie — aratandu-Si, ca la Facere, puterea de Demiurg — adauga tina pe ochii orbului care, in virtutea planului lui Dumnezeu, nu se nascuse „intreg”. Ca la creatie, cand Dumnezeu l-a facut pe om din tina, si astazi, printr-un act „reparatoriu”, Domnul vine si desavarseste fiinta orbului.

Este o evanghelie pe care o auzim in fiecare primavara, in ultima duminica din perioada pascala, o evanghelie simpla la prima vedere si pe care multi o stim aproape pe de rost, dar care starneste, totusi, multe intrebari.

Iata, de exemplu, o prima intrebare ce s-ar putea pune ar fi chiar aceea pe care au pus-o si ucenicii: „Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?” Si a raspuns Hristos: „Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu“. Si, intr-adevar, lucrarea lui Dumnezeu S-a preaslavit, pentru ca, in fata tuturor — si a celor care L-au primit si a celor care au cartit; si a celor care s-au bucurat, si a celor care L-au renegat — Iisus Hristos a savarsit aceasta minune, spre mirarea tuturor: „Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere“.

Prima intrebare este, asadar: „Cine a pacatuit?“ O intrebare care a dat loc, de-a lungul veacurilor, la mai multe interpretari, unele chiar eronate, pentru ca, plecand de la faptul ca ucenicii au intrebat daca nu cumva a pacatuit el de s-a nascut orb, au crezut unii ca putem admite si in Cresti­nism reincarnarea sau metempsihoza. Potrivit acelora, orbul ar mai fi avut cel putin o alta viata mai inainte, sau, oricum, o forma de preexistenta, in care ar fi pacatuit, si de aceea s-a nascut, drept pedeapsa, orb. Este adevarat, Hristos nu i-a contrazis pe Apostoli si nu le-a atras atentia ca orbul n-ar fi putut pacatui. A trecut foarte usor peste aceasta ipoteza, dar, lucrul acesta nu ne indreptateste numaidecat la invatatura ca am putea avea mai multe vieti, eventual sapte, dupa cum sustin unii. Continuare»

15 Comentarii »

• Crestinortodox.ro: Injumatatirea Praznicului Cincizecimii

“In mijlocul praznicului Hristos Mesia, stand, in mijlocul invatatorilor, ii invata“.

In Miercurea de dupa Duminica Slabanogului, in Biserica Ortodoxa se face pomenirea Injumatatirii Cincizecimii, in a carei atmosfera sfintele noastre slujbe ne tin timp de o saptamana. Aceasta sarbatoare o praznuim intru cinstirea celor doua mari praznice, al Pastilor si al Rusaliilor, “ca pe una ce le uneste si le leaga pe amandoua“.

Multe din cantarile de la Vecernie si Utrenie au in vedere tocmai aceasta legatura:

“Apropiatu-s-a revarsarea cea din plin a dumnezeiescului Duh peste toti, precum este  scris. Sorocul nemincinoasei fagaduinte, date Ucenicilor de Hristos, dupa Moartea, Ingroparea si Invierea Sa, ajungand la injumatatire, vesteste, adeverind, aratarea Mangaietorului“.

“Cat de sfintita cu adevarat este sarbatoarea aceasta! Ca radacina fiind a injumatatirii praznicelor celor mari, este luminata dintr-amandoua partile“.

“Sosit-a, astazi, injumatatirea Cincizecimii, luminata dintr-o parte de dumnezeiasca lumina a dumnezeiestilor Pasti, iar din cealalta stralucind de harul Mangaietorului“.

Asupra modului in care a luat fiinta sarbatoarea, precum si asupra pozitiei si cuprinsului ei ne lamureste pe deplin Sinaxarul praznicului, care ne spune urmatoarele: Continuare»

7 Comentarii »

“Nu vi s-a parut ca ati recunoscut, pentru o clipa, pe cartitorii cotidieni, care au grija totdeauna sa scoata la iveala, “partea cea goala a paharului”, minimalizand si cautand sa neutralizeze orice bine savarsit de noi prin de ei inchipuite mijloace ori scopuri ascunse si meschine?”

Omilie foarte actuala la Duminica vindecarii slabanogului de la Betezda

“Dreptmaritori crestini,

Astazi Mantuitorul Iisus Hristos savarseste o minune care ar fi trebuit sa-i impresioneze pe toti cei ce au fost martori la ea. Un paralizat sau “slabanog”, cum il numeste Evanghelia, tintuit la pat de 38 de ani, isi redobandeste sanatatea pe marginea scaldatorii Vitezda, prin bunavointa Domnului. Si, iata ca ceea ce ar fi trebuit sa “copleseasca” s-a prefacut intr-o tema de discutie absurda, si minunea vindecarii a fost umbrita de formalismul bolnav si de neputinta iudeilor de a se bucura de binele facut de Hristos bietului suferind de atata amar de vreme.

Nu a fost singura data cand iudeii au incercat inabusirea faimei Domnului in “litera legii”, camuflandu-si in felul acesta neputinta lor de a recunoaste si pretui ca atare binele atat de evident savarsit de Hristos. Un om redevine “om”, iar ei invoca faptul ca “era sambata”. Cu acelasi “argument” au incercat sa minimalizeze si minunea vindecarii omului cu mana uscata (Lc. 6, 6-11) si tot sub acelasi pretext au pornit si ancheta pe cat de artificiala, pe atat de penibila, impotriva orbului din nastere, pe care Hristos “a indraznit” sa-l vindece tot sambata (In. 9, 1-38). Nimic mai josnic impotriva evidentei binelui, decat “viciul de procedura”. Dorinta iudeilor de “a-L prinde in cuvant“ (Lc. 20, 26) pe Iisus cu orice pret se ascundea cand dupa argumentul ca “este sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul” (In. 5, 10), cand dupa acuzatia directa ca incalca Sambata (In. 9, 16), pentru ca, in fapt, sa fie doar invidia si rautatea lor in fata faimei tot mai crescande de care Se bucura Iisus in popor. Continuare»

20 Comentarii »

Cuvântul ierarhului: Popor român, te vindecă Iisus Hristos! Ridică-te şi umblă

+ IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (2009)

” (…) Cine este slăbănogul care, în calendar, a dat numele zilei de ieri? Şi de ce vorbesc de starea naţiunii române astăzi, după duminica zisă „a slăbănogului“? Există vreo legătură între acestea? Poate fi descrisă starea naţiunii române astăzi ca o stare bolnavă, atinsă de vreo boală cronică, o stare de slăbănog? Şi da, şi nu – aş spune. Da, pentru că deja am arătat câte probleme avem în diverse domenii. Nu, pentru că omisiunea de care vorbeam că defineşte adeseori presa este evidentă în tentaţia de a nu prezenta, pe lângă ceea ce este rău în România azi, şi partea bună a lucrurilor.

Există, în ciuda aparenţelor, România profundă, cu oameni verticali, cu dragoste de ţară, cu frică de Dumnezeu. Avem şi copii geniali, şi mame sfinte, şi oameni jertfelnici, şi străjeri vajnici la fruntariile ţării, şi preoţi de excepţie.

Suntem cum sunt toate popoarele lumii lăsate de Dumnezeu sub cer. Nu suntem nici mai buni, dar nici mai răi ca alţii. Suntem un popor de oameni obişnuiţi, cu bucurii multe, iar acum cu dureri, încercări ceva mai multe decât de obicei. Continuare»

16 Comentarii »

“Fara a tine seama de cum se poarta altii, noi trebuie sa ramanem pe aceasta cale a Evangheliei… Cu nici un pret nu trebuie sa rasplatim in acelasi chip, sa nu mai spun ca nici nu incape vorba ca noi sa fim initiatorii unui astfel de rau. Trebuie sa ne aparam, dar nu ca neoamenii”.

*

MAI PRESUS DE NEAM

Patriarhul Pavel era ca un parinte pentru poporul sau, dar aceesi purtare de grija o avea fata de toti oamenii din lume. Acest fapt s-a putut vedea mai ales in timpul razboaielor civile din fosta Iugoslavie, cand Sfintia Sa se ruga, cerea ajutoare si se lupta sa afle solutii spre binele tuturor, pentru toate partile aflate in conflict, aratandu-le astfel calea pacii. Marturie sta multimea declaratiilor, scrisorilor, mesajelor, memorandumurilor, precum si alte izvoare scrise din aceea vreme. Orice solutie nedreapta, de fapt, nu-i o solutie pentru nimeni: nici pentru noi, nici pentru vecinii nostri, nici pentru Balcani, nici pentru Europa - se spune in Memorandumul Sfantului Sinod Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sarbe din vara anului 1992.

Episcopii Sarbi, sub conducerea Patriarhului Pavel, s-au aratat a fi mai presus de interesele nationale si atunci cand au condamnat crimele de razboi. Asfel, in Comunicatul despre acuzatiile mincinoase impotriva poporului Sarb din Bosnia si Hertegovina emis in sedinta extraordinara a Sfantului Sinod Arhieresc din Decembrie 1992, se pomeneste:

„Traim suferinta fiecarui om ca pe propria noastra suferinta, caci fie­care lacrima, fiecare rana, trupeasca sau sufleteasca, fiecare picatura de sange sant lacrima, rana si picatura de sange fratesti. Stim ca toti ne vom infatisa in fata Dumnezeului celui Viu, Judecatorul cel vesnic, unde nici un rau si nici un neadevar nu vor mai fi indreptatite.”

Iar cu alt prilej, Patriarhul Pavel a spus: Continuare»

12 Comentarii »

***

Un extras din volum:

“Deseori, dar mai ales inainte de praznicele Nasterii si Invierii, Patriarhul Pavel era solicitat sa dea interviuri atat pentru mass-media nationala, cat si pentru cea internationala, caci cuvantul sau avea un larg rasunet. O mare parte a cererilor pentru interviu le-a primit cu prilejul sarbatoririi a 2000 de ani de Crestinism si intrarii intr-un nou mileniu. Cu mila lui Dumnezeu, am avut sansa ca Sfintia Sa sa acorde un intreviu revistei NIN cu ocazia acestui mare Jubileu. Convorbirea a fost publicata in numarul de Craciun al acestui prestigios saptama­nal Sarbesc.

- Se implinesc doua mii de ani de la Nasterea Domnului nosru Iisus Hristos… Unde suntem acum si ce fel de oameni suntem? Cat ne-am departat de radacinile Crestinismului?

- De buna seama, doua mii de ani este o perioada lunga dar, dupa cu­vantul lui Hristos, cu cat ne vom apropia mai mult de sfarsitul lumii – si ne apropiem pe zi ce trece – tot mai greu va fi pentru Crestini. Domnul zice: Continuare»

12 Comentarii »