Război întru Cuvânt

“… Sunt cuvinte care, dintr-o data, parca va invie. Parca dintr-o data te trezesti pe alta lume, [cu] alta intelegere… O lumina, ca sa zic asa. Aici este ceva din prima inviere. E sufletul care incepe sa invie. Cuvantul care acum este perceput ca viu si nu e doar informatie moarta. Asta-i energia cuvantului. Cuvantul viu si care te invie si, inviat fiind de vreun cuvant oarecare sau, in fine, ce-a pus Dumnezeu in sufletul tau, dupa aceea incep sa-ti devina vii si cuvintele Scripturii si sa te insufle. Asta este sufletul care incepe sa invie! Continuare»

11 Comentarii »

“Învierea Domnului ar trebui permanentizată în viaţa noastră. Tot timpul!”

“Sunt credincioşi care înţeleg că trebuie să toace la cap pe cei din jurul lor, vorbindu-le despre Dumnezeu, chiar şi atunci când ăia nu vor să audă şi ajung aceia să respingă persoana respectivă: „Dom’le, iar începe ăsta cu predica”. Dar nu băgaţi pe gât pe Dumnezeu la nimeni…“

***

“Cultivaţi-vă liniştea dumneavoastră. Ştiţi, sfinţii stăteau şi-şi vedeau de bucuria lor, habar n-aveau că s-a schimbat împăratul, că a ajuns acum rege sau că a ajuns preşedinte; îşi vedeau de existenţa lor şi de rugăciunea lor şi de comuniunea lor cu Dumnezeu. Mântuitorul Hristos Însuşi, uitaţi-vă în Sfânta Scriptură, nu s-a lăsat antrenat în problemele politice sau sociale ale vremii. El a venit, Şi-a spus învăţătura Sa, care pare absolut paralelă cu lumea din vremea aceea, cu romanii, cu regele Irod, cu ceilalţi. Aceia îşi trăiau viaţa lor, El a avut misiunea Lui paralelă cu ceea ce făceau ei…”.

***

Intrebari si raspunsuri pentru PS Sebastian, Episcopul Slatinei, la conferinta de la Craiova din 2 aprilie 2012:

- Sunt unii dintre creştini care neagă postul si celelalte nevoinţe duhovniceşti spunând că Dumnezeu cere de la om o inimă curată. Dar este posibil ca un om să-şi curăţească inima fără post şi fără nevoinţe duhovniceşti?

- Doar daca o spală cu nu-ştiu-ce detergent la moda acum. Cum sa-ti curatesti inima daca nu cu post, cu rugaciune, care sunt niste exercitii duhovniceşti? Aţi văzut, sportivii se antreneaza, şi nu puţin! Sportivii care ajung să facă performanţă ani de zile se antrenează. Nu pot ajunge la performanţă fără antrenament. Care ar fi antrenamentul duhovnicesc de curăţire a inimii, a sufletului, dacă nu acestea pe care le-au lăsat Sfintii Părinţi: postul, rugăciunea, milostenia, paza de toate faptele cele rele. Eu cred că se poate posti in continuare şi astăzi. Se poate posti in continuare; ce dacă oamenii au un serviciu la o firmă sau într-o fabrică sau într-o uzină sau mai ştiu eu unde? Se poate posti în continuare. Cred că sunt mofturi. S-a dovedit că postul face bine şi trupului, nu numai sufletului. Ati văzut câtă reclamă se face pe fructe şi legume. Ne lipseşte râvna!

- Sunt unii dintre creştini care, cu toate că participă la Sfânta Liturghie şi încearcă să aibă o viaţă duhovnicească, insa sunt oameni trişti, oameni care nu au nădejde, care de multe ori chiar se descurajează şi ajung să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, să spună că Dumnezeu este nedrept.

Continuare»

20 Comentarii »

“A pierit adevarul, a lipsit smerenia, au prisosit rautatea, sodomia, curvia, preacurvia. Lumea s-a stricat!”

VEDENIE

Ce s-a aratat in anii nostri unui parinte din Sfantul Munte al Atonului, care, pentru multa lui smerenie, nu si-a scris numele, fugind de slava desarta a oamenilor

“In anul 1854, in 14 zile ale lunii martie, intr-o joi, la sase ceasuri din noapte, m-am sculat la Utrenie, am mers la biserica si am stat in strana, iar in timp ce fratii citeau Miezonoptica eu socoteam adancurile lui Dumnezeu, zicand:

Un Dumnezeu si Ziditor si Facator al tuturor a primit si S-a facut om pentru noi, S-a rastignit si S-a ingropat. Acestea toate El le-a facut si le-a rabdat pentru mantuirea oamenilor.

Astfel cugetand eu, s-a umilit inima si atata bucurie mi-a venit in suflet si o liniste in mintea mea, incat am venit intru atata umilinta, de curgeau lacrimile mele ca izvorul. [...]

Continuare»

16 Comentarii »

Din talcuirea Sfantului Nicolae Velimirovici:

“Sensul adanc al Evangheliei de astazi se refera la drama interioara a sufletului omului. Cel care doreste ca Domnul Cel inviat si viu sa Se arate in sufletul sau prin Duhul lui Dumnezeu, trebuie sa inchida si sa incuie camara sufletului sau, ca sa-l pazeasca de navalirea lumii din afara, lumea materialnica. Dupa cum spune Mitropolitul Theolipt in “Filocalia”:

“Invata intelepciunea de la albine: cand acestea vad un roi de viespi in jurul lor, ele stau in stup, si astfel scapa de vatamarea raufacatorilor lor” -

Continuare»

3 Comentarii »

Cand vrei sa speli pe cineva, cand vrei sa-l mustri, cand vrei sa te ocupi de murdaria pe care o are el, ca sa-l poti spala cu adevarat trebuie sa te cobori pana la picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui la inima ta, ca intr-o imbratisare plina de dragoste pentru curatia lui. Cine nu poate iubi atat de mult si nu se poate apropia atat de dulce, nu va putea spala si curati niciodata in chip mantuitor pe nimeni.

Un îndrumător îndrăzneţ nu este chiar totdeauna de folos, dar unul înţelept este totdeauna necesar. Fiindcă în înţelepciune este totdeauna şi îndrăzneală, dar în îndrăzneală nu este totdeauna şi înţelepciune

*** Continuare»

3 Comentarii »

“Nu uitati niciodata ca Domnul e in voi!’

Cititi si:

PREDICA SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL IN JOIA MARE

“Slava Tie, Doamne! Ce zi luminata este la noi acum! Cati oameni s-au impartasit de Sfintele lui Hristos Taine! Bucurati-va, suflete fericite! Domnul este in voi! Domnul este in voi, fiindca insusi a zis: Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine, si Eu intru el (In 6, 56). Sa ne bucuram toti cu bucurie de obste. Cred ca nu este familie din care sa nu se fi impartasit cineva: prin urmare, nu este casa care sa nu fie cercetata in chip deosebit de catre Dum­nezeu. Astfel, intreg orasul nostru a devenit azi locuinta a lui Dumnezeu – si nu numai orasul nostru, ci si oricare alt oras si sat, toata Rusia, intreaga lume ortodoxa. Acum, la Domnul este Cina mare. El salta impreuna cu sufletele si este pretutindeni „totul in toate” – si ca Izvor al bunatatilor, si ca Stapan al inimilor. Iata esenta acelei imparatii pe care El a intemeiat-o pe pamant um­pland pe toti cu Sine, bineoranduindu-i pe toti, insufland cele de trebuinta, dand putere, intarind in osteneli! O, de ne-ar ajuta Domnul sa nu ne lipsim nicicand de petrecerea Lui in noi! Atunci, povatuiti fiind de El, cu totii am merge, negresit, pe calea cea mantuitoare, potrivit vesnicelor Lui planuri pri­vitoare la noi.

Si iata, tocmai pentru aceasta, fratilor, se cuvine a fi acum toata grija noas­tra! Domnul este in noi! Sa ne ingrijim a-L tine in noi pentru totdeauna. In ce-L priveste, El este iubitor de impartasire. De asta a si venit in lume: ca sa fie in toti. Si n-ar pleca de la noi – dar ce sa-i faci daca noi, purtandu-L in sine, incepem sa ne purtam in asa chip ca El nu are cum sa mai ramana in noi?

Zilele trecute am curatit si am dereticat casa inimii in vederea primirii Domnului. Acum S-a pogorat in noi Acest Oaspete mai presus de ceruri al sufletelor. Sa ne ingrijim, deci, sa-I dam odihna, sa Ii aducem mangaiere, sa aratam lucrare placuta Lui.

Continuare»

6 Comentarii »

“Lasa-l tu pe Iuda, intoarce-ti mai degraba luarea-aminte asupra ta…!”

“Dar ochii vinovati ori se ascund, ori se obrăznicesc, atunci când nu vor să se plece…”

IUDA SI NOI

“Pe ziua de astazi – iata, prin altele, ce amintire amara: mai-marii iudeilor s-au adunat in casa lui Caiafa si chibzuiau cum sa-L prinda prin viclenie pe Domnul Iisus si sa-L dea mortii. Atunci, nefiind rugat de nimeni, a venit la ei unul din cei doisprezece, Iuda Iscarioteanul, si a zis: “Ce voiti sa imi dati, si eu Il voi da pe El voua?” Ei i-au dat treizeci de arginti. Cand am citit locul acesta din Scriptura, sufletul meu s-a umplut de nemultumire – si asupra mai-marilor iudei, si asupra lui Iuda. Ce aveau in vedere acesti mai-mari, de au atras asupra lor si a poporului vina si pedeapsa pentru uciderea de Dumnezeu? Si cum a putut sa se hotarasca la asa o fapta Iuda, care intotdeauna era asa de apropiat de Domnul si asa limpede vazuse intiparita in El plinatatea Dumnezeirii?

Dupa aceea, gandul meu s-a mutat la caracterul tradarii lui Iuda; si in timp ce cugetam la lucrul acesta, din constiinta au inceput sa rasara una dupa alta propriile mele fapte, foarte asemanatoare cu fapta lui Iuda. Cu cat ma gandeam mai mult, cu atat semanau mai tare. Continuare»

5 Comentarii »

(sursa foto: Harrdelos)

RASPUNSURI LA INTREBARI (AUDIO SI TEXT):

(PARTEA A DOUA)

“- Parintele Rafail, al carui cuvant ne lipseste, obisnuia sa ne constientizeze asupra vremurilor din urma, pe care le traim deja. Cu toate acestea, oamenii credinciosi pare ca s-au obisnuit cu negarea acestei realitati din cauza fricii, si de aici se refuza a trai orice fel de tensiune eshatologica roditoare. Iar altii, la alta extrema, cultiva un soi de panica, de agitatie, de psihoza [...]. Cum sa ne raportam drept la vremurile pe care le traim, din ce in ce mai cumplite? Continuare»

6 Comentarii »

“Daca omul nu se intalneste cu el insusi, nu se poate intalni cu Dumnezeu...”

“Daca starea ta duhovniceasca reala este la parter si tu Il cauti pe Hristos la mansarda, n-ai cum sa-L gasesti…”

“Primul pas spre smerenie este SIMTUL REALITATII. Sa pornim cu ABC-ul!”

***

Intrebari si raspunsuri din conferinta organizata de ASCOR Bucuresti, 18 martie 2012

(AUDIO SI TEXT):

(prima parte)

- Credeți că este posibil ca această obișnuință a omului cu Duhul Sfânt să se manifeste în viața noastră ca o uitare, ca o pierdere a memoriei, o uitare a fericirii noastre? Trăind cumva și obișnuindu-ne cu lucrarea lui Hristos în viața noastră, este posibil să pățim așa cum a pățit Adam in Rai, asa cum s-a intamplat in Pilda Fiului Risipitor, atât cu fiul cel mic, cât și cu fiul cel mare? Ar putea fi două ipostaze diferite: amândoi s-au obișnuit cu fericirea din casa tatălui; unul a plecat, altul a ramas, dar și cel care a rămas a uitat să fie fericit. Putem înțelege această obisnuință și în sensul unei uitări a faptului că suntem fericiți lângă Dumnezeu? Continuare»

7 Comentarii »

“E important sa intelegem mantuirea noastra, cum este ea, cum functioneaza…”

“Crestinul nu poate sa aleaga sa fie egoist, sa se linisteasca pe sine si sa traiasca asa bine-mersi inchis intr-un borcan de sticla, sa fie izbavit de toate rautatile si vrajmasiile lumii acesteia. Aia e o traire inchipuita!”

Ieromonahul Melchisedec Ungureanu, Stareţul şi Egumenul Mănăstirii «Înălţarea Sfintei Cruci» (Com. Lupşa, Jud. Alba) si ucenic apropiat al Parintelui Rafail Noica, a primit, pentru prima data, să ţină un cuvânt şi să răspundă la întrebările puse în cadrul conferinţei organizate de ASCOR Bucureşti pe 18 Martie 2012, sub numele de «Obişnuinţa omului cu Duhul Sfânt».

Pentru noi a fost nu doar o simpla conferinta, ci un adevarat eveniment pre-pascal, o sarbatoare si o “revelatie” duhovniceasca de mare insemnatate, ascunsa sub mantia discretiei si delicatetii. Un eveniment care ne-a condus din nou mai aproape de duhul si de invatatura Parintilor Sofronie si Rafail, care ne-a daruit un strop din seva si din mireasma  duhovniceasca a Sfantului Siluan Athonitul, aducand-o insa direct in miezul durerilor omului contemporan, al chinurilor si zbaterilor noastre de astazi, intr-o lume aflata in agonie. Fara a exagera, putem da marturie ca am simtit, pe de o parte, ca ni se descopera, prin parintele Melchisedec, noi orizonturi launtrice si ca primim in dar noime tainice, care ne lumineaza intelegerea si ne pot scoate din foarte multe blocaje ale mintii si ale trairii. Ne simtim datori sa marturisim, cu mirare si cu recunostinta, ca am trait prin acest cuvant acea chemare lina, dar irezistibila, “la adanc”, la adancul nostru lasat in parasire chiar si in Postul cel Mare – o chemare pe care putini au darul sa o transmita, in acelasi timp prin cuvinte, dar mai ales… dincolo de ele. Iar pe de alta parte ca am luat contact cu un martor viu, chiar daca inca tanar, al acelei iubiri dumnezeiesti despre care citim si auzim adesea atatea lucruri, dar pe care prea rar o putem regasi in experienta noastra, pana intr-acolo incat sa poti exclama, interior: Iti multumesc, Doamne, ca esti aici! Iti multumesc ca acum stiu ca ma intelegi!

Am dorit, de aceea, sa punem acest dar in comun si cu fratii cautatori de viata duhovniceasca si de mantuire, care nu au putut participa la conferinta.

O puteti depotriva descarca si asculta (vezi mai jos). Continuare»

18 Comentarii »